ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1388/2017

Decizia nr. 1388/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de A., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate între încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2011 și Decizia civilă nr. 2032/R din 10 decembrie 2010, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/109/2009, în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., ca fiind autoritate de lucru judecat. La data de 5 martie 2014, petenta A. a formulat cererea intitulată "cerere de îndreptare, completare și lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării hotărârilor din încheierile preparatorii ale Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014", pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/109/2013.

La termenul din 12 mai 2014, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., constatându-se că petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței cuprinsă în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2014, în sensul de a-și preciza cererea formulată. Prin referatul întocmit de către Serviciul arhivă și registratură din cadrul Curții de Apel Pitești, la data de 21 mai 2015, s-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an și s-a solicitat să se constate perimarea cererii.

Prin Decizia nr. 63 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, irevocabilă, s-a constatat perimată cererea de îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii și a Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de petenta A. Prin Decizia civilă nr. 2350 din data de 08 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 63 din data de 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, instanța reținând că împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării, împotriva unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind dată într-o cerere de revizuire formulată împotriva unor încheieri preparatorii și a Deciziei nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, irevocabilă. Împotriva acestei decizii a instanței supreme a formulat contestație în anulare petenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., solicitând și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Invocă neregularitatea procedurii de citare, arătând că, din cauza bolii grave de care suferă nu s-a putut prezenta la termenul din data de 8 decembrie 2016, iar citația pentru acest termen nu i-a fost înmânată, iar din înscrisurile dosarelor de fond nu rezulta semnătura sa sau a soțului său pentru confirmarea îndeplinirea procedurii de citare. Susține că instanța s-a pronunțat în baza unei excepții neprevăzute în lege, în speța "excepția inadmisibilității", omițând să se pronunțe asupra apelului declarat împotriva încheierii finale din 14 octombrie 2013. Arată că, din practicaua hotărârii contestate rezultă că din completul de judecată care a pronunțat hotărârea contestată a făcut parte un judecător incompatibil care anterior s-a pronunțat în favoarea părții adverse, astfel că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.

Intimatele B. și C. au invocat inadmisibilitatea căii de atac. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu poate primi contestația dedusă judecății pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția de admisibilitate a căii de atac, invocată de către intimate, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ., pot face obiectul contestației în anulare hotărârile irevocabile, pronunțate de instanțe de recurs, iar, în speță, decizia atacată se circumscrie acestei cerințe. Căile ordinare și extraordinare de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze în mod nelimitat căi de atac, iar instanțele judecătorești nu se pot învesti cu judecata acestora în cazul în care au fost exercitate în afara sistemului căilor de atac instituit de legiuitor. Contestația în anulare reglementată prin dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi exercitată "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii"'. Dispoziția legală menționată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată și care a lipsit la proces din acest motiv o garanție a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat.

Cu alte cuvinte, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată se poate plânge pe calea contestației în anulare, întrucât nefiind prezentă în instanță din acest motiv, nu a avut posibilitatea de a se apăra, fapt ce pune în discuție încălcarea și a prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În speța supusă analizei, se constată că petenta A. a fost legal înștiințată despre data procesului, atât pentru termenul din 15 octombrie 2015 (citația afișată la 30 iulie 2015, dosar recurs), din 17 noiembrie 2016, cât și pentru termenul din 08 decembrie 2016 (dosar recurs), citația fiind semnată de către soțul său în data de 23 noiembrie 2016, pe parcursul soluționării recursului petenta transmițând pentru fiecare termen de judecată diverse înscrisuri sau cereri prin email.

Împrejurarea de fapt invocată pe calea contestației în anulare, anume că petenta suferă de o boală gravă și că procedura de citare s-ar fi realizat numai prin afișare, nu este de natură să pună în discuție legalitatea procedurii de citare a sa în proces și nici încălcarea dreptului său la apărare. Este de observat, totodată, că prin hotărârea atacată cu contestație în anulare, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de petentă este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate, de asemenea de către contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Nici aceste prevederi legale nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, întrucât sunt nefondate susținerile contestatoarei potrivit cărora "instanța de recurs nu a analizat apelul declarat în cauză și a respins calea de atac în raport de o excepție, cea a inadmisibilității, neprevăzută de lege". Instanța de recurs a analizat excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de către intimate și a arătat, în considerentele hotărârii, argumentele pentru care recursul exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimată cererea formulată de petenta A., de îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii și a Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este inadmisibil. În condițiile arătate, instanța de recurs nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În ceea ce privește susținerea că au fost încălcate normele referitoare la alcătuirea instanței, întrucât un judecător s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pe de o parte, întrucât acest motiv nu se află printre cele subsumate dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ. de la 1865 (cod aplicabil prezentului litigiu inițiat anterior datei de 15 februarie 2013), iar, pe de altă parte, contestatoarea ignoră cele statuate în mod obligatoriu prin Decizia nr. 2/2007 pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, referitoare la faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. 24 C. proc.

civ., judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu poate primi contestația dedusă judecății. Referitor la cererea formulată de intimatele B. și C., de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceasta nu este dovedită cu originalul documentului justificativ, chitanța reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei aflându-se la dosarul cauzei în xerocopie.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității căii de atac. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2350 din data de 08 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/109/2013. Respinge cererea formulată de intimatele B. și C., de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017. Procesat de GGC - CT