ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1388/2017

Decizia nr.

1388/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 17 din 17

februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

irevocabilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de A.,

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru

contrarietate între încheierea de ședință din data de 9

noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr.

x/109/2011 și Decizia civilă nr. 2032/R din 10 decembrie 2010,

pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

x/109/2009, în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., ca fiind

autoritate de lucru judecat.

La data de 5

martie 2014, petenta A. a formulat cererea intitulată "cerere de

îndreptare, completare și lămurire a înțelesului, întinderii

și aplicării hotărârilor din încheierile preparatorii ale

Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014", pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/109/2013.

La termenul

din 12 mai 2014, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea

judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., constatându-se că petenta nu s-a conformat

dispozițiilor instanței cuprinsă în încheierea de

ședință din data de 7 aprilie 2014, în sensul de a-și

preciza cererea formulată.

Prin

referatul întocmit de către Serviciul arhivă și

registratură din cadrul Curții de Apel Pitești, la data de 21

mai 2015, s-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de

un an și s-a solicitat să se constate perimarea cererii.

Prin Decizia

nr. 63 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, irevocabilă, s-a constatat perimată cererea de

îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii

încheierilor preparatorii și a Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie

2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, formulată de petenta A.

Prin Decizia

civilă nr. 2350 din data de 08 decembrie 2016, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 63 din data de 8 iunie

2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost

respins, ca inadmisibil, instanța reținând că împrejurarea

că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că

"hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este

susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se

constată intervenit incidentul procedural al perimării, împotriva

unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind dată

într-o cerere de revizuire formulată împotriva unor încheieri preparatorii

și a Deciziei nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțate de Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, irevocabilă.

Împotriva

acestei decizii a instanței supreme a formulat contestație în anulare

petenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc.

civ., solicitând și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată.

Invocă

neregularitatea procedurii de citare, arătând că, din cauza bolii

grave de care suferă nu s-a putut prezenta la termenul din data de 8

decembrie 2016, iar citația pentru acest termen nu i-a fost înmânată,

iar din înscrisurile dosarelor de fond nu rezulta semnătura sa sau a

soțului său pentru confirmarea îndeplinirea procedurii de citare.

Susține

că instanța s-a pronunțat în baza unei excepții

neprevăzute în lege, în speța "excepția

inadmisibilității", omițând să se pronunțe asupra

apelului declarat împotriva încheierii finale din 14 octombrie 2013.

Arată

că, din practicaua hotărârii contestate rezultă că din

completul de judecată care a pronunțat hotărârea contestată

a făcut parte un judecător incompatibil care anterior s-a

pronunțat în favoarea părții adverse, astfel că

hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea normelor

referitoare la alcătuirea instanței.

Intimatele B.

și C. au invocat inadmisibilitatea căii de atac.

Analizând

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu poate primi

contestația dedusă judecății pentru următoarele

considerente:

Cu privire la

excepția de admisibilitate a căii de atac, invocată de

către intimate, instanța constată că, potrivit

dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ., pot face obiectul

contestației în anulare hotărârile irevocabile, pronunțate de

instanțe de recurs, iar, în speță, decizia atacată se

circumscrie acestei cerințe.

Căile

ordinare și extraordinare de atac, respectiv condițiile în care

acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se

întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar

putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare,

niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze în mod

nelimitat căi de atac, iar instanțele judecătorești nu se

pot învesti cu judecata acestora în cazul în care au fost exercitate în afara

sistemului căilor de atac instituit de legiuitor.

Contestația

în anulare reglementată prin dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ. poate fi exercitată "când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii"'.

Dispoziția

legală menționată constituie numai pentru acea parte care nu a

fost legal citată și care a lipsit la proces din acest motiv o

garanție a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat.

Cu alte

cuvinte, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de

judecată se poate plânge pe calea contestației în anulare, întrucât

nefiind prezentă în instanță din acest motiv, nu a avut

posibilitatea de a se apăra, fapt ce pune în discuție încălcarea

și a prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În speța

supusă analizei, se constată că petenta A. a fost legal

înștiințată despre data procesului, atât pentru termenul din 15

octombrie 2015 (citația afișată la 30 iulie 2015, dosar recurs),

din 17 noiembrie 2016, cât și pentru termenul din 08 decembrie 2016 (dosar

recurs), citația fiind semnată de către soțul său în

data de 23 noiembrie 2016, pe parcursul soluționării recursului

petenta transmițând pentru fiecare termen de judecată diverse înscrisuri

sau cereri prin email.

Împrejurarea

de fapt invocată pe calea contestației în anulare, anume că

petenta suferă de o boală gravă și că procedura de

citare s-ar fi realizat numai prin afișare, nu este de natură să

pună în discuție legalitatea procedurii de citare a sa în proces

și nici încălcarea dreptului său la apărare.

Este de

observat, totodată, că prin hotărârea atacată cu

contestație în anulare, Înalta Curte a constatat că recursul declarat

de petentă este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate, de asemenea de

către contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație în anulare, atunci când instanța, respingând

recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de casare.

Nici aceste

prevederi legale nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, întrucât

sunt nefondate susținerile contestatoarei potrivit cărora

"instanța de recurs nu a analizat apelul declarat în cauză

și a respins calea de atac în raport de o excepție, cea a

inadmisibilității, neprevăzută de lege".

Instanța

de recurs a analizat excepția inadmisibilității căii de

atac, invocată de către intimate și a arătat, în

considerentele hotărârii, argumentele pentru care recursul exercitat împotriva

unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimată cererea

formulată de petenta A., de îndreptare, completare, lămurire a

înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii și a

Deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014 ale Curții de Apel

Pitești, secția I civilă, pronunțate în soluționarea

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., este inadmisibil.

În

condițiile arătate, instanța de recurs nu a omis să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În ceea ce

privește susținerea că au fost încălcate normele

referitoare la alcătuirea instanței, întrucât un judecător s-ar

fi aflat în stare de incompatibilitate, Înalta Curte constată că

aceasta nu poate fi primită, pe de o parte, întrucât acest motiv nu se

află printre cele subsumate dispozițiilor art. 317 și 318 C.

proc. civ. de la 1865 (cod aplicabil prezentului litigiu inițiat anterior

datei de 15 februarie 2013), iar, pe de altă parte, contestatoarea ignoră

cele statuate în mod obligatoriu prin Decizia nr. 2/2007 pronunțată

de instanța supremă în recurs în interesul legii, referitoare la

faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.,

judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine

incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația

în anulare.

Așa

fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta

Curte urmează a constata că nu poate primi contestația

dedusă judecății.

Referitor la

cererea formulată de intimatele B. și C., de obligare a contestatoarei

la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că

aceasta nu este dovedită cu originalul documentului justificativ,

chitanța reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei aflându-se

la dosarul cauzei în xerocopie.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția inadmisibilității căii de atac.

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva

Deciziei nr. 2350 din data de 08 decembrie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/109/2013.

Respinge

cererea formulată de intimatele B. și C., de obligare a

contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - CT