ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2016

Decizia nr. 2350/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a respins cererea de revizuire, formulată de A., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate între încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2011 și decizia civilă nr. 2032/R din 10 decembrie 2010, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/109/2009, în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., ca fiind autoritate de lucru judecat. La data de 5 martie 2014, petenta A. a formulat cererea intitulată „cerere de îndreptare, completare și lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării hotărârilor din încheierile preparatorii ale deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014”, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/109/2013.

La termenul din 12 mai 2014, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., constatându-se că petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței cuprinsă în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2014, în sensui de a-și preciza cererea formulată. Prin referatul întocmit de către Serviciul arhivă și registratură din cadrul Curții de Apel Pitești, la data de 21 mai 2015, s-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an și s-a solicitat să se constate perimarea cererii.

Prin decizia nr. 63 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a constatat perimată cererea de îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii și a deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de petenta A. Împotriva acestei decizii a declarat „recurs fără motive” petenta, iar intimații B. și C. au invocat, prin întâmpinare, în admisibilitatea căii de atac.

Examinând recursul în raport de excepția de înadmisibilitate invocată de intimați a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimată cererea formulată de petenta A., de îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii și a deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de petenta A., pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute ele lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile „orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”. Prin urmare, au acest caracter, irevocabil, și hotărârile date în soluționarea unei cereri de „îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii” unor hotărâri pronunțate într-o cale extraordinară de atac, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului”, nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării. La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile. Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - „accesorium sequitur principale”).

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins. Văzând și culpa procesuală a recurentei, instanța va decide obligarea acesteia la plata sumei de 2.000 lei către intimații B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei nr. 63 din data de 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurenta ia plata sumei de 2.000 lei către intimații B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.