ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2016

Decizia nr. 2350/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, s-a respins cererea de revizuire, formulată de A.,

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru

contrarietate între încheierea de ședință din data de 9

noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. x/109/2011

și decizia civilă nr. 2032/R din 10 decembrie 2010,

pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/109/2009,

în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., ca fiind autoritate de lucru

judecat.

La data de 5

martie 2014, petenta A. a formulat cererea intitulată „cerere de

îndreptare, completare și lămurire a înțelesului, întinderii

și aplicării hotărârilor din încheierile preparatorii ale

deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014”, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/109/2013.

La termenul din

12 mai 2014, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea

judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ., constatându-se că petenta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței cuprinsă în încheierea de ședință din data

de 7 aprilie 2014, în sensui de a-și preciza cererea formulată.

Prin

referatul întocmit de către Serviciul arhivă și

registratură din cadrul Curții de Apel Pitești, la data de 21

mai 2015, s-a constatat că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de

un an și s-a solicitat să se constate perimarea cererii.

Prin decizia

nr. 63 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, s-a constatat perimată cererea de îndreptare, completare,

lămurire a înțelesului și întinderii încheierilor preparatorii

și a deciziei civile nr. 17 din 17 februarie 2014, pronunțate de

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de

petenta A.

Împotriva

acestei decizii a declarat „recurs fără motive” petenta, iar

intimații B. și C. au invocat, prin întâmpinare, în admisibilitatea

căii de atac.

Examinând

recursul în raport de excepția de înadmisibilitate invocată de

intimați a cărei analiză este prioritară raportat la

aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său

peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

În

speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile,

prin care s-a constatat perimată cererea formulată de petenta A., de

îndreptare, completare, lămurire a înțelesului și întinderii

încheierilor preparatorii și a deciziei civile nr. 17 din 17 februarie

2014 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

formulată de petenta A., pronunțate în soluționarea unei cereri

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt

supuse acestei căi de atac „hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute ele

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

De asemenea,

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri

irevocabile „orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi

atacate cu recurs”.

Prin urmare,

au acest caracter, irevocabil, și hotărârile date în

soluționarea unei cereri de „îndreptare, completare, lămurire a

înțelesului și întinderii” unor hotărâri pronunțate într-o

cale extraordinară de atac, când pricina a fost soluționată prin

reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Împrejurarea

că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că „hotărârea

care constată perimarea este supusă recursului”, nu poate fi

înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această

cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul

procedural al perimării.

La

aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253

alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în

mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus,

hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi

atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi

pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de

această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul

urmează soarta principalului - „accesorium sequitur principale”).

Cum

exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului

legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în

speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în

care va fi respins.

Văzând

și culpa procesuală a recurentei, instanța va decide obligarea

acesteia la plata sumei de 2.000 lei către intimații B. și C.,

cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 274

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei nr. 63 din data

de 8 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă

recurenta ia plata sumei de 2.000 lei către intimații B. și C.,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.