ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2013 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Orșova, reprezentată prin Primar A., a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr. 4/16.01.2013 emisă de Primăria Municipiului Orșova. Prin sentința nr. 282 de la 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orșova, reprezentată prin primar A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient C.; a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D.; a fost anulată autorizația de construire nr. 4/16.01.2013 pentru executarea lucrărilor constând în extindere și etajare construcție existentă emisă de Primăria Municipiului Orșova. Împotriva sentința nr. 282 de la 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, a declarat recurs pârâtul B.. Prin Decizia nr. 2529/2015 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 282 de la 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Orșova și intervenient C. și D.. S-a respins cererea intimatei intervenient C. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță.

Hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs Prin Decizia nr. 2350 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta C. împotriva deciziei nr. 2529 din 02 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații B., D., Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orșova prin Primar și S.C. E. S.R.L., ca tardiv formulată.

Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 2350 din 5 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs C., prin procurator F.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2016.

Apărările formulate în cauză Intimatul B. a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 17.10.2016, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că recursul declarat de către recurentă este inadmisibil. Raportul a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. II. Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de față, procedând la verificarea acesteia, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii" principiul legalității căilor de atac, consacrat expres de dispozițiile mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac legal reglementate, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituția României precizând că mijloacele procedurale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ca și procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea căilor de atac trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. C. proc. civ. reglementează în Titlul II - Capitolul III, recursul (art. 483 - 502), cale extraordinară de atac, iar în art. 483 alin. (1) se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Apreciază Înalta Curte că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 457 alin. (3) din același Cod dau expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așadar, reține Înalta Curte că, în cauză, Decizia atacată cu recurs este o hotărâre dată asupra revizuirii, care, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Or, hotărârea revizuită - Decizia nr. 2529/02 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova este o hotărâre pronunțată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este o hotărâre definitivă, ce nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.