ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 930/A din 26 noiembrie 2015 Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile civile formulate de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierilor din 23.04.2015 și 04.12.2014 pronunțate de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2013 precum și împotriva sentinței civile nr. 345 din 12 februarie 2015 și a încheierilor din 21.11.2013 și 06.02.2014 pronunțate de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2013, apelanta-intervenientă S.C. B. S.R.L. și apelanții-pârâți C., D. împotriva sentinței civile nr. 345 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2013 în contradictoriu cu intimații-intervenienți E., F..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mehedinți a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr. x/274/2013 la data de 03.09.2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții C. și D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligați la desființarea construcțiilor ilegale, edificate la adresa de domiciliu și prin care îi este pusă în pericol structura de rezistență a casei, respectiv a construcției înălțată peste zidul comun, a zidului de la construcția nouă edificată și care, parțial, prin extindere, este construit pe terenul proprietatea sa, nerespectându-se hotarul, a balconului aflat deasupra ferestrei de vedere și care nu este edificat conform distantei legale, urmând a se reveni la starea inițiala, de dinaintea ridicării noii construcții, precum și la plata de daune, în sumă de 5 000 RON, pentru distrugerile deja cauzate la imobilul - casa, prin lucrările de demolare și de construcție efectuate. Totodată, raportat la faptul că apele de pe acoperișul acestor construcții și cele pluviale curg pe proprietatea sa, a solicitat ca pârâții să fie obligați să facă și noi lucrări și anume cel puțin o noua rigolă și un cămin, astfel încât apele să curgă pe proprietatea lor. Cu cheltuieli de judecată.

La 15.11.2013 a fost formulată cerere de intervenție de Șerban G. solicitând să fie introdusă parte în prezenta cauză ca victimă colaterală și să se dispună ca cei vinovați să fie obligați să îi repare tot ce a mai rămas restanță din remedierile începute și totodată să îi plătească contravaloarea producției de struguri -100 kg la prețul pieței și în următorul an pană când via va produce din nou întrucât au fost rupți și deteriorați câțiva bușteni de vie.

La termenul din 21.11.2013 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că de la data introducerii acțiunii, din 03.09.2013 și până în prezent, pârâții au mai construit și calcanul din partea de nord a construcției lor, respectiv din spre partea de sud a casei sale, de la nivelul etajului I și până la coama casei lor, pe o înălțime de 6 m.

La același termen de judecată pârâții au depus cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., pentru a sta în proces în calitate de terț, având în vedere ca în urma contractului de prestări de servicii de construcții din 27 februarie 2013 acesta a procedat la efectuarea lucrărilor care au creat situația de fapt.

La termenul din 16.01.2014 numitul Șerban G. a precizat că renunță la cererea de intervenție, iar pârâții au depus contractul de prestări servicii de construcție 1 din 27 februarie 2013, certificat de urbanism nr. 76 din 30 octombrie 2013 și studiu de însorire.

La termenul din 06.02.2014 Judecătoria Orșova a admis în principiu cererea de chemare în garanție introducând în cauză în calitate de chemat în garanție pe S.C. B. S.R.L.; a respins cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție formulată de apărătorul reclamantei, iar sub aspectul probatoriului a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială cu 2 martori, pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori și pentru chematul în garanție proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori.

La data de 19.02.2014 reclamanta a depus un memoriu prin care a arătat că înțelege să conteste admiterea cererii de chemare în garanție.

Prin serviciul registratură la 20.03.2014 numita E. a depus la dosar cerere de intervenție accesorie, prin care a arătat că înțelege să susțină apărarea reclamantei.

La termenul din 24.04.2014 chematul în garanție a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulată de E. solicitând respingerea cererii, a fost audiat martorul H., iar instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de numita E. dispunând și înlocuirea expertului I. cu J..

În cauză a fost depus raportul de expertiză topo la data de 28.05.2014.

La termenul din 02.10.2014 apărătorul chematului în garanție a depus înscrisuri, iar instanța a respins cererea de intervenție formulată de F.

La termenul din 13.11.2014 instanța a dispus suplimentarea raportului de expertiză în construcții.

La 22.01.2015 a fost depus prin serviciul registratură suplimentul raportului de expertiză de expert J.

În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr. 345 din 12 februarie 2015 Judecătoria Orșova, a admis în parte acțiunea reclamantei, a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta E., a admis cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L. formulată de pârâți, a obligat pârâții să refacă zidul din piatră în lungime de 3 m, lățime 0,3 m și înălțime 0,5 m și a gardului de sârmă edificat pe acesta, zid ce a fost situat în grădina aferentă casei, pe latura de sud a terenului reclamantei și să modifice acoperișul imobilului lor la forma din proiectul nr. 289/2012 proiectat de S.C. K. S.R.L. și autorizat prin autorizația de construcție nr. 4 din 16 ianuarie 2013, a obligat chematul în garanție S.C. B. S.R.L, în favoarea pârâților, să suporte costul lucrărilor privind refacerea zidului din piatră în lungime de 3 m, lățime 0,3 m și înălțime 0,5 m și a gardului de sârmă edificat pe acesta, zid ce a fost situat în grădina aferentă casei, pe latura de sud a terenului reclamantei și privind modificarea acoperișului imobilului pârâților la forma din proiectul nr. 289/2012, proiectat de S.C K. S.R.L. și autorizat prin autorizația de construcție nr. 4 din 16 ianuarie 2013, a respins celelalte petite ale cererii de chemare în judecată, ca fiind nefondate, a obligat pârâții, în solidar, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 1.772,5 RON, cu titlul cheltuieli de judecată, sumă ce provine din compensare cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia și a obligat chematul în garanție, în favoarea pârâților, la plata sumei de 1.772,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin apelul înregistrat la data de 19.05.2015, reclamanta a criticat încheierea din 23.04.2015 prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale și încheierea din 04.12.2014 prin care a fost respinsă cererea de recuzare, susținând că în mod eronat a apreciat prima instanță că omisiunile arătate nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care a omis să precizeze temeiul juridic al acțiunii și prevederile art. 563 C. civ., deși a revendicat terenul și o porțiune din casă, ocupate abuziv de pârâți, fiind eronată și aprecierea că motivele cererii de îndreptare nu au legătură cu obiectul dosar nr. x/2013, deși trebuia îndreptat din oficiu temeiul de drept și implicit obiectul acțiunii stabilit eronat, în lipsa sa și fără a fi pus în discuția părților.

Cu privire la cererea de recuzare, a susținut că judecătorul fondului și-a exprimat în ședință publică intenția de a favoriza pârâții, având un respect deosebit față de apărătorul lor.

Reclamanta a declarat apel și împotriva încheierilor din 21.11.2013 și 06.02.2014, susținând că s-a amânat nelegal cauza în vederea comunicării cererii de chemare în garanție și pentru depunerea întâmpinării, că trebuia respinsă ca inadmisibilă, nefiind promovată în termenul prevăzut de art. 73 alin. (3) C. proc. civ., că forma cererii nu este legală, fiind depusă fără respectarea dispozițiile art. 73 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 345/2015, au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții(apel incident) și chemata în garanție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamanta a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la următoarele capete de cerere - desființarea etajării și a supraetajării neautorizate realizate peste casa sa, desființarea extinderii ilegale din partea de nord-est până la limita legală de 60 cm distanță față de linia de hotar, impusă de art. 612 C. civ., desființarea extinderii neautorizate și realizată în grădina sa din partea de nord-vest, motiv pentru care, în temeiul art. 442-443-444 C. proc. civ., a formulat cerere la Judecătoria Orșova, majoritatea capetelor de cerere fiind respinse fără a fi motivate în drept. Trimiterea la forma inițială a celor două imobile din 1970 este netemeinică, irelevantă, lipsită de logică, absurdă, motivarea nu are temei de drept, instanța reținând corect că sunt incidente disp. art. 612 C. civ. și că nu s-a respectat distanța minimă de 60cm, față de linia de hotar.

De asemenea, a mai susținut că dezlegarea instanței prin care se respinge petitul privind desființarea construcțiilor ilegale ce îi ocupă abuziv 3,34 mp din imobilul său, este netemeinică și nelegală, un prim aspect de netemeinicie fiind contradictorialitatea dinte termenii excesiv și nejustificat, apoi, motivarea soluției ce are ca temei de fapt o concluzie aberantă investită de considerente false, aberante și absurde, neavând nici un temei de drept.

Cu privire la respingerea petitului privind acordarea sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri, a susținut că s-a reținut că s-au produs pagube doar la tavane și un zid prăbușit la casa sa, însă despăgubirile se raportau și la țigla îndepărtată de pe casă, la lănteții tăiați și la zidul desființat din grădina sa, plasa de sârmă și țevile montate pe acest zid, cu privire la care nu s-a făcut nici o precizare, cuantumul sumei poate fi scăzut al 3.500 RON, având în vedere zidul refăcut de pârâți, că s-a reținut, cu privire la balcon, edificarea acestuia cu respectarea proiectului autorizat, neaducând vreun prejudiciu reclamantei, deși legea interzice edificarea construcției la mai puțin de 1m de linia de hotar.

Reclamanta a mai arătat că au fost respinse ca nefondate capetele de cerere 4, 5, reținându-se că nu s-a cerut acordul vecinilor în certificatul de urbanism nr. x/2012, însă solicitarea de extindere pe linia de hotar concretizată în documentația tehnică autorizată sub nr. 4/2013, urma să se facă doar în zona de vecinătate adiacentă imobilului său, fiind necesar acordul său, care nu se regăsește în documentație, așa cum a constatat ISU în procesul-verbal nr. x/2013.

Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta a arătat că în mod greșit au fost acordate cheltuielile de judecată prin compensare, în condițiile în care cheltuielile de judecată se acordă la cerere, iar pârâții nu le-au solicitat prin întâmpinarea depusă la precizarea de acțiune, în cererea de chemare în garanție, nici prin concluziile scrise, aceștia rezumându-se doar la a critica cuantumul cheltuielilor suportate de aceasta, astfel încât acordarea lor din oficiu, este nelegală și netemeinică.

Chematul în garanție a susținut că în baza contractului încheiat cu pârâții, a executat lucrări la imobilul pârâților, că instanța nu a avut în vedere că pe parcursul executării lucrărilor la acoperiș beneficiarul a solicitat, cu acordul proiectantului, recompartimentarea etajului, cu respectarea rezemării pe pereții structurali ai parterului, în altă variantă decât cea inițială, continuând lucrarea, după ce i s-a prezentat de către proiectant dispoziția de șantier nr. 1/2013, în care se menționa că urma să fie vizată de către Primăria Orșova, în vederea modificării autorizației, nefiind vinovat în exclusivitate de nerespectarea autorizației de construcție.

Pârâți, prin apelul incident, au susținut că instanța de fond i-a obligat la refacerea acoperișului fără a verifica dacă această soluție este posibilă, fără a pune în pericol atât casa lor cât și casele învecinate, că probele administrate în cauză relevă faptul că imobilul acestora asigură un plus de stabilitate imobilelor învecinate la N și S și nu pune în pericol din punct de vedere structural, casa reclamantei, iar prin sentința nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus anularea autorizației de construcție, dar nu și demolarea acesteia, care acționează cu rea-credință, din controlul efectuat de Primăria Orșova și Inspectoratul de Stat în Construcții, la data de 19.09.2013, rezultând că tavanele nu erau căzute, ci deteriorate din cauza acoperișului vechi, cu țiglă exfoliată și căzută.

Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Mehedinți a apreciat că nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din 23.04.2015, susținerile apelantei -reclamante potrivit cărora prima instanță a apreciat eronat că nu se încadrează în dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care a revendicat terenul și o porțiune din casă și că motivele cererii de îndreptare nu au legătură cu obiectul dosarului, nu sunt fondate.

Procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corijarea acelor erori materiale strecurate cu ocazia redactării în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor ori dispozitivului unei hotărâri.

Aceste erori nu trebuie să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată care se pot îndrepta prin promovarea căilor de atac.

Cum prin cererea de îndreptare din 03.04.2015, reclamanta a menționat că nu s-a precizat temeiul de drept al acțiunii în revendicare, respectiv art. 563 C. civ., prima instanță stabilind că obiectul cauzei este doar obligația de a face, fără a încadra, din oficiu, corect din punct de vedere juridic, acțiunea, aprecierea primei instanțe că nu se încadrează în cerințele impuse de textul de lege, este corectă.

Cererea de recuzare formulată de reclamantă și respinsă prin încheierea din 04.12.2014, a vizat atitudinea exagerat de ostilă a judecătorului față de mandatarul reclamantei, susținându-se că adversitatea judecătorului a condus la o serie de acțiuni vădit părtinitoare, aprecieri și constatări potrivnice.

Prin apel, reclamanta susține însă că judecătorul și-a exprimat în ședință publică intenția de a-i favoriza pe pârâți, având un deosebit respect față de apărătorul lor, fostul magistrat neascunzându-și interesul în prezenta cauză.

Ori, aceste susțineri reprezintă un motiv de recuzare a primei instanțe, pentru incompatibilitatea prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și nu critici ale încheierii din 04.12.2014, care să facă obiectul controlului judiciar.

Nici motivul de apel referitor la nelegalitatea încheierilor din 21.11.2013 și 06.02.2014, în sensul că s-a amânat nelegal cauza în vederea comunicării cererii de chemare în garanție și depunerea întâmpinării, inadmisibilitatea cererii respective întrucât nu a fost promovată în termenul prevăzut de art. 73 alin. (3) C. proc. civ., forma nelegală a cererii, ce contravin art. 73 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi reținut.

Potrivit art. 72 C. proc. civ., partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri, iar dacă cererea a fost formulată de pârât, admiterea cererii principale va atrage admiterea cererii de chemare în garanție.

Între reclamant și chematul în garanție (intervenientul forțat) nu există, din punct de vedere al dreptului substanțial, raporturi juridice ce ar putea să fie tranșate în litigiul dedus judecății.

În speță, prin sentința civilă nr. 345/2015, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâților, dar și cererea de chemare în garanție formulată de aceștia împotriva S.C. B. S.R.L., care a fost obligată la suportarea costului lucrărilor pe care pârâții trebuie să le efectueze la imobilul din litigiu.

Ca atare, pârâții și chemata în garanție ar justifica interes să critice dispozițiile primei instanțe, consemnate în încheierile din 21.11.2013 și 06.02.2014, nu reclamanta.

Nici criticile apelantei -reclamante ce vizează sentința civilă nr. 345/2015, nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Motivarea sentinței atacate corespunde exigențelor art. 425 C. proc. civ., apreciind că nu se impune suplimentarea amplei argumentări de natură probatorie și juridică a primei instanțe.

Astfel, din probele administrate în cauză și corect interpretate de judecătorul fondului (înscrisuri, depoziții ale martorilor, expertize tehnice specialitatea topografică și construcții, planșe fotografice), se reține că prin acțiunea precizată ulterior, reclamanta, în calitate de proprietar al imobilului casă și teren, a chemat în judecată pe pârâți, proprietari ai imobilului învecinat susținând că au demolat parțial casa inițială, edificând o construcție nouă care i-a pus în pericol structura de rezistență a casei sale, producându-i pagube.

Cele două construcții sunt lipite, provenind din același imobil ce a aparținut familiei L., jumătate din acesta fiind dobândit de reclamantă prin contractul autentic de vânzare -cumpărare nr. 1534/1973 și jumătate a fost dobândit d pârâți prin contract de vânzare-cumpărare cu întreținere în 1987.

Conform certificatului de urbanism nr. 94/2012 și a autorizației de construire nr. 4/2013 emise de Primăria Orșova în baza Legii nr. 50/1991, s-a avizat extinderea și etajarea construcției existente cu condiția de a se respecta limita proprietății și prevederile C. civ. privind picătura de streașină și vederea în proprietatea vecinului, însă, cu ocazia controlului efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcții Mehedinți la imobilul pârâților, s-a constatat că o parte din lucrările executate nu respectă documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, întocmită de S.C. K. S.R.L., dispunându-se sistarea lucrărilor și un termen pentru intrarea în legalitate a acestora.

Prin sentința nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin decizia nr. 2529/2015 a Curții de Apel Craiova, a fost anulată autorizația nr. 4/2013, reținându-se, printre altele, că nu s-a respectat documentația tehnică în baza căreia s-a emis autorizația, în sensul că prin extinderea construcției nu se respectă distanța minimă de 60cm față de linia de hotar prevăzută de art. 612 C. civ., astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

La al doilea control efectuat de ISU la imobilul pârâților în data de 14.01.2014, s-a constatat că nu se efectuaseră demersuri pentru intrarea în legalitate, deși li se acordase un termen rezonabil în acest sens, motiv pentru care s-a dispus amendarea contravențională a pârâților, stabilindu-se în sarcina acestora obligația de a efectua, împreună cu constructorul S.C. B. S.R.L., a unei expertize MLPAT, cu privire la lucrările executate și ajunse la stadiul fizic existent, inclusiv în zona de vecinătate a construcției reclamantei.

Ulterior, s-a întocmit de către S.C. M. S.R.L. Craiova, la solicitarea pârâților, referat de expertiză tehnică pentru verificarea stării de rezistență și stabilitate a imobilului acestora reținându-se că s-a efectuat o extindere suplimentară față de documentația tehnică care a stat la baza autorizației de construire, pe latura de est și vest, că pe latura de nord, calcanul casei este executat - spate la spate-cu calcanul casei, proprietatea reclamantei și că din punct de vedere structural, nu e prejudiciată proprietatea acesteia.

Expertul topografic a menționat în raportul de expertiză și suplimentul la acesta, că peretele nordic al construcției pârâților iese de pe aliniamentul general al liniei de hotar, construcția ocupând 3,34 mp din proprietatea reclamantei, notată pe schița anexa 2 prin punctele 9, 10, 11, prin depășirea liniei de hotar iar din constatările expertului -specialitatea construcții, rezultă că nu există o soluție tehnică de retragere a clădirii pârâților, ambii experți, aducând lămuriri, fiind convocați în acest sens, la cercetarea la fața locului din 04.11.2015.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert J., coroborate cu relatările martorilor audiați în cauză, rezultă că pentru daunele produse la casa reclamantei, ca urmare a edificării de către pârâți a noii construcții, în modalitatea descrisă de ambii experți, au fost efectuate lucrări de consolidare a imobilului, cu consimțământul acesteia, manopera și materialele fiind achitate de pârâți, a fost refăcut calcanul din partea de nord din BCA cu stâlp din beton armat pe fațada principală, lucrările efectuate compensând integral daunele solicitate.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se constată că au fost solicitate de pârâți prin concluziile scrise depuse la dosar, fiind respectată cerința impusă de art. 453 C. proc. civ., sub acest aspect, de prima instanță.

Susținerile apelanților-pârâți referitoare la obligația de a reface acoperișul, nu pot fi primite, în condițiile în care extinderea locuinței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, motiv pentru care, au fost amendați contravențional de mai multe ori de către organele abilitat, fiind sistate lucrările efectuate nelegal.

Măsura modificării acoperișului la forma prevăzută în proiectul inițial, a fost dispusă de instanță, ca urmare a edificării de către pârâți, a unui etaj, fără a fi prevăzută în proiectul întocmit de S.C. K. S.R.L..

Cum proprietățile părților erau delimitate de un zid de piatră pe care era amplasat un gard de sârmă situat în grădina aferentă casei reclamantei, pe latura de sud, fiind relevante în acest sens, depozițiile martorilor, care au relatat că zidul a fost demolat în momentul edificării noii construcții, nici criticile pârâților referitoare la inexistența gardului respectiv, nu sunt întemeiate.

Tribunalul a apreciat că nu pot fi primite criticile apelantei -chemată în garanție, întrucât cu privire la recompartimentarea acoperișului, aceasta recunoaște, prin însăși cererea de apel, că, deși nu a fost de acord, pentru că nu corespundea autorizației de construire, a continuat lucrarea după ce i s-a prezentat o dispoziție de șantier, ce urma să fie vizată de primărie, în vederea modificării autorizației, deci, lucrarea de modificare a acoperișului imobilului s-a efectuat nelegal.

Ori, în baza contractului de prestări servicii nr. 27/2013 încheiat cu pârâții, s-a obligat, să execute, în calitate de constructor, lucrările la imobilul acestora, cu respectarea documentației tehnice ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 4/2013.

Împotriva deciziei nr. 930/A din 26.11.2015 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, A. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că exista decizii definitive, respectiv Decizia nr. 2529 din 02 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2013* și decizia nr. 930/A din 26.11.2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. x/2013, în care, în parte, chestiunile litigioase (respectarea limitei juridice a proprietății private) sunt similare, soluțiile adoptate de cele două instanțe nu pot fi puse în executare simultan, iar decizia 930/A/26.11.2015 a fost pronunțată omițându-se pronunțarea cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la dreptul subiectiv referitor la respectarea limitei juridice a proprietății private câștigat anterior odată cu anularea autorizației survenită pentru că nu exista acordul și nu a fost respectată prin proiect și execuție distanța legală impusă de art. 612 C. civ.

Revizuenta precizează că după rămânerea în pronunțare a apelului din dosar nr. x/2013 - 12.11.2015, la data de 16.11.2015 a intrat în posesia efectivă a proceselor-verbale întocmite de Primăria Orșova în care, înainte de pronunțarea deciziei s-a dispus demolarea tuturor lucrărilor ilegale.

Recurenta mai susține următoarele:

- anterior pronunțării deciziei civile nr. 930/A/26.11.2015, prin decizia definitiva nr. 2529 din 02 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, odată cu anularea autorizației, prin admiterea cereri de intervenție în interes propriu, a câștigat dreptul subiectiv cu privire la respectarea limitei juridice a proprietății private;

- în dosar nr. x/2013 a cerut desființarea lucrărilor ilegale ce îi afectează proprietatea și o ocupă abuziv, 5.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru pagubele aduse prin extinderea făcută în gradină și supraetajarea peste casă, edificarea unei rigole;

- prima instanța, cu toate ca a depus la dosar sentința civilă nr. 1089 din 26 martie 2014 prin care s-a anulat autorizația de construire, ignoră un principiu fundamental al oricărui stat de drept, securitatea raporturilor juridice, nu supune dezbaterii și nu suspendă cauza până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2013, și asta în pofida faptului că avea spre soluționare un litigiu, al cărui temei de drept, îl reprezintă aceleași dispoziții legale art. 612 C. civ. și art. 2 din OMS nr. 536/1997, pentru care s-a cerut și a și fost anulata autorizația de construire;

- nu a existat o autorizație în care să fie prevăzută extinderea în proprietatea sa, ba mai mult, pârâții, atât prin cererea de chemare în garanție admisă cât și într-un alt litigiu dosar nr. x/2015 îi cer despăgubiri constructorului pentru că a făcut abateri de la proiect intrând cu construcția în proprietatea sa;

- întrucât din data de 02.07.2015 autorizația era definitiv anulată, atât în răspunsul la întâmpinările pârâților, în întâmpinările formulate la apelul chematului în garanție cât și la apelul incident al paraților, cât și prin cereri distincte, în lumina noilor reglementari procesuale art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin. (2) a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la lucrul judecat anterior (art. 612 C. civ. și art. 2 OMS 536/1997) și a depus la dosar sentința civila nr. 282 din 11 martie 2015 și decizia civila nr. 2529 din 02 iulie 2015 date în dosar nr. x/2013* evidențiind considerentele reținute de Curtea de Apel Craiova cu privire la dispozițiile art. 612 ncc.

- în acest fel, aspectul litigios, dreptul subiectiv referitor la respectarea limitei juridice a proprietății private fiind consemnat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior nu mai putea constitui obiect al analizei ulterioare din partea celor două instanțe de apel, impunându-se noi judecăți ca un dat ce nu poate fi ignorat;

- Tribunalul Mehedinți omite să se pronunțe cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la lucrul judecat anterior (art. 612 C. civ. și art. 2 OMS 536/1997, respectarea limitei juridice a proprietății private);

- la data de 13.11.2015 a intrat în posesia efectiva a proceselor-verbale 14230 din 03 noiembrie 2015 și 14312 din 04 noiembrie 2015 ale Primăriei Orșova în care, înainte de soluționarea dosar nr. x/2013 s-a dispus:

"Demolarea tuturor lucrărilor neautorizate (extinderea construcției și etajul 1+M)".

Revizuenta consideră că s-a ajuns la următoarele situații contradictorii:

- prin respingerea apelului principal declarat în data de 03.04.2015 și a încheierii din data de 23.04.2015 (cerere făcuta în temeiul art. 442 și 443 ncpc) respinse pentru orice altceva în afara de constatarea autorității de lucru judecat referitor la dreptul subiectiv cu privire la respectarea limitei juridice a proprietății private s-ar menține contradicțiile dintre dispozitivele sentinței 345 din 12 februarie 2015 apelate.

- Decizia civilă nr. 930/A din 26.11.2015 definitivă, menține dispozitivul sentinței civile 345 din 12 februarie 2015, modificarea acoperișului la forma din proiect și autorizată prin AC.4/2013.

- la momentul pronunțării acestei decizii, AC.4/2013 era definitiv anulata prin decizia civila 2529 din 02 iulie 2015 data de către Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2013*, motivul anularii constituindu-l lipsa acordului vecinilor și nerespectarea prin proiect și execuție a limitei juridice a proprietății private pentru extinderi cât și nerespectarea distantei impusă de art. 2 din Ordinul MS 536/1997 pentru etajare.

În opinia revizuentei, în ipoteza respingerii cererii de revizuire s-ar ajunge în situația în care două hotărârii definitive să nu poată fi executate simultan pentru că:

- Primăria Orșova, la data de 04.11.2015, înainte de soluționarea definitivă a dosar nr. x/2013 survenită la data de 26.11.2015, respectând dispozițiile ISC din pvc. 20529 din 19 septembrie 2013, respectiv măsurile nr. 1-2-3-4, constatând că, în dosar nr. x/2013*, s-a anulat autorizația pentru nerespectarea C. civ. cu privire la vecinătăți, și în același timp exista și alte abateri grave, respectiv, nerespectarea documentațiilor de urbanism cu privire la extinderile din partea de vest făcute peste zidul de sprijin de la baza versantului care pun în pericol stabilitatea amplasamentului, nerespectarea regimului maxim de înălțime al zonei, casa având peste 14 m înălțime, lucrări executate fără a fi autorizate inițial, a dispus:" Demolarea tuturor lucrărilor neautorizate (extinderea construcției și etajul I+M).".

- Conform deciziei civile nr. 930/A/26.11.2015 definitivă din dosar nr. x/2013, prin respingerea apelului principal din data de 03.04.2013, pentru orice altceva în afara de constatarea autorității de lucru judecat referitor la dreptul subiectiv cu privire la respectarea limitei juridice a proprietății private, ar însemna că nu ar trebui demolate lucrările care îi afectează proprietatea, ba chiar o ocupă abuziv cu peste 3,4 mp supraetajați peste casă și extinși în gradină, lucrări incluse de fapt în cele care trebuie demolate atâta timp cât s-a dispus "Demolarea tuturor lucrărilor neautorizate (extinderea construcției și etajul 1+M)."

Revizuenta consideră că trebuie demolate toate lucrările ilegale care vatămă interesul public (unele autorizate ilegal pentru că nu respectă C. civ. cu privire la vecinătăți, altele neautorizate inițial și nu respecta documentațiile de urbanism), iar pe de altă parte să fie menținute lucrările care îi vatămă interesul privat - unele autorizate fraudulos (extinderile pe linia de hotar și etajarea pe zidul comun pe o lungime de 4 m liniari), altele neautorizate (extinderile din gradină și supraetajarea peste casă pe o lungime de 5 m liniari) care de fapt sunt incluse în cele care trebuie demolate.

Revizuenta solicită anularea în tot a deciziei civile nr. 930/A din 26.11.2015, urmând:

• să fie respinsă cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L.;

Contractul dintre parați și constructor este parafat după ce parații în calitate de investitori au obținut în mod fraudulos autorizația, anulata definitiv de instanța ulterior realizării lucrărilor de construire, în schimb anulată înainte de pronunțarea deciziei 930/A din 26.11.2015.

• să fie respinse petitele cu privire la desființarea părților din construcție ce-i afectează proprietatea, ba chiar o ocupa abuziv pentru constatarea autorității de lucru judecat cu privire la dreptul subiectiv referitor la respectarea limitei juridice a proprietății private, câștigat de mine anterior în dosar nr. x/2013* în care a fost anulata autorizația și admisa cererea mea de intervenție în interes propriu:

Efectul pozitiv al lucrului judecat anterior a fost materializat prin punerea în executare de către Primăria Orșova, a hotărârii judecătorești definitive anterioare (pv-14312, din data de 04.11.2015) înainte de rămânerea în pronunțare a acestei decizii -12.11.2015.

• să fie admis petitul cu privire la despăgubiri - 5.000 RON;

Pagubele sunt cu mult peste valoarea de 5.000 de RON estimată inițial, numai și pentru simplul fapt că sunt deja 3 ani de când stă cu casa spartă iar pe terenul său plătește impozit și nu se poate folosi efectiv de el deși aceste lucrări s-au dovedit a fi ilegale și s-a dispus demolarea lor înainte de pronunțarea deciziei 930/A din 26.11.2015.

• să fie admis petitul cu privire la cheltuielile de judecata în valoare de 9570 de RON făcute în prima instanța la care se adaugă 345 RON în apel;

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forței lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiție nu este îndeplinită.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

În cauză, revizuenta arată că la pronunțarea deciziei civile nr. 930/A din 26.11.2015 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2529 din 2 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Orșova, în care s-a pronunțat de către instanța de fond, Tribunalul Mehedinți, decizia nr. 930/2015 l-a constituit cererea reclamantei A. împotriva pârâților C. și D. prin care se solicita desființarea construcțiilor ilegale, edificate la adresa de domiciliu și prin care îi este pusă în pericol structura de rezistență a casei, respectiv a construcției înălțată peste zidul comun, a zidului de la construcția nouă edificată și care, parțial, prin extindere, este construit pe terenul proprietatea sa, nerespectându-se hotarul, a balconului aflat deasupra ferestrei de vedere și care nu este edificat conform distantei legale, urmând a se reveni la starea inițiala, de dinaintea ridicării noii construcții, precum și la plata de daune, în sumă de 5 000 RON, pentru distrugerile deja cauzate la imobilul - casa, prin lucrările de demolare și de construcție efectuate.

Obiectul dosar nr. x/2013* al Tribunalului Mehedinți, în care s-a pronunțat decizia nr. 2529 din 02 iulie 2015 de către Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de care se solicită a se constata contrarietatea, l-a constituit cererea reclamantei UAT Orșova, în contradictoriu cu pârâții C., A. și intervenienta E., de anulare a autorizației de construire nr. 4 din 16 ianuarie 2013 emisă de Primăria orașului Orșova, constând în extinderea și etajarea construcției.

Prin decizia nr. 2529 din 2 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței nr. 282 de la 11 Martie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2013*, în contradictoriu cu intimata reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială Orșova și intervenienta A. și N. având ca obiect anulare act administrativ și a respins cererea intimatei interveniente A. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță.

Din aceste considerente rezultă că nu este îndeplinită condiția identității cauzei și obiectului cererilor de chemare în judecată, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecății, care este diferit în cele două litigii.

C. proc. civ., în cadrul condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire mai impune, pe lângă îndeplinirea elementelor autorității de lucru judecat și condiția potrivit căreia, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.

În privința acestei condiții se constată că în motivele de apel depuse de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 345 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Orșova nu a fost invocată expres autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 282/2015 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia nr. 2529/2015 a Curții de Apel Craiova.

Dar, la data de 9.10.2015 în răspunsul la întâmpinare depus la Tribunalul Mehedinți a invocat, ca o chestiune prealabilă, că în ceea ce privește ilegalitatea lucrărilor executate, există autoritate de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 282 din 11 martie 2015 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2529 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova în dosar nr. x/2013*.

Referitor la această soluție, chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat expres asupra acestei excepții, s-au analizat considerentele sentinței civile nr. 282 din 11 martie 2015 a Tribunalului Mehedinți și s-a concluzionat în raport de toate probele că "pentru daunele produse la casa reclamantei, ca urmare a edificării de către pârâți a noii construcții, în modalitatea descrisă de ambii experți, au fost efectuate lucrări de consolidare a imobilului, cu consimțământul acesteia, manopera și materialele fiind achitate de pârâți, a fost refăcut calcanul din partea de nord din BCA cu stâlp din beton armat pe fațada principală, lucrările efectuate compensând integral daunele solicitate".

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe, poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiția impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 teza întâi din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 22.04.2016 s-a dispus disjungerea cererii de revizuire formulată de A. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, astfel că acest motiv nu va mai fi analizat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 930/A din 26 noiembrie 2015 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, ca nefondată.

Cu recurs, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 decembrie 2016.