ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2206/2018

Ședința publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr. x/2015 la 17.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B. și C., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la desființarea construcțiilor ilegale care o prejudiciază.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 44 din Constituția României, art. 8 din Convenția europeana a drepturilor omului. art. 563, 582, 587 alin(2), 603, 612, 615, 664. 1349, 1357, 1381 C. civ., art. 2 din OMS 536/1997. coroborate cu dispozițiile 430 alin(1) si (2), 431 alin(2), 432 C. proc. civ.

Prin sentința civilă mai sus menționată, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, A., și au fost obligați pârâții la refacerea zidului din piatră în lungime de 3 m, lățime 0,3 m și înălțime 0,5 m și a gardului de sârmă edificat pe acesta, zid situat în grădina aferentă casei, pe latura de sud a terenului reclamantei, și la modificarea acoperișului imobilului nostru la forma din proiectul nr. 289/2012. Instanța a reținut că măsura desființării construcțiilor este excesivă și nejustificată.

Împotriva sentinței civile nr. 112/13.04.2016 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2015 a formulat apel reclamanta A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 14.06.2016, sub nr. x/2015.

Prin decizia nr. 1095/A/13.10.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de reclamanta A., anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la 21.11.2016 sub nr. x/2015*.

Judecătoria Orșova prin hotărârea supusă apelului a admis în parte acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.; au fost obligați pârâții B. și C. să desființeze construcția mansardă edificată la imobilul din Orșova, str. x, jud. Mehedinți, contrar autorizației de construcție nr. x/10.01.2013 și documentației tehnice de P+1E și extindere, urmând să o readucă la forma inițială de luminator conform documentației tehnice; a fost respins ca neîntemeiat petitul reclamantei cu privire la revendicare teren; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta A. și pârâții B. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Mehedinți, secția I Civilă prin decizia 1071/A din 11 decembrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-pârâți B. și C., împotriva sentinței civile nr. 134/05.04.2017 pronunțată de Judecătoria Orșova.

A admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, continuată de moștenitorii D. și E., împotriva sentinței civile nr. 134/05.04.2017 pronunțată de Judecătoria Orșova, având ca obiect obligație de a face.

A schimbat sentința.

A admis acțiunea.

A obligat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință apelanților-reclamanți suprafața de 3,34 mp, teren curți-construcții situată în mun. Orșova, delimitată pe schița anexă nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert F. în dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Orșova între punctele 9,10,11,12, precum și să procedeze la demolarea construcției edificate de aceștia în str. x, mun. Orșova, după obținerea autorizațiilor de demolare prevăzute de lege, într-un termen de maxim 6 luni de la data pronunțării prezentei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenții-pârâți C. și B., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I Civilă.

Prin adresa emisă la 22.02.2018, Tribunalului Mehedinți, secția I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de recurenții-reclamanți recurenții-pârâți C. și B., împotriva deciziei civile nr. 1071/A din 11 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I Civilă către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 02.03.2018.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Craiova.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenței materiale a curții de apel ca instanță de recurs este reglementată condiționarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanțelor de control judiciar de a judeca, ca instanțe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curțile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituțională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-pârâți C. și B., în contradictoriu cu intimații-reclamanți E. și D. împotriva deciziei civile nr. 1071/A din 11 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.