ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2018

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1, MUNICIPIUL BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: desființarea lucrărilor de construire din str. x, București, și să se dispună încadrarea lucrărilor de împrejmuire în prevederile autorizației de construire nr. x/23.02.2015 realizate la această adresă, prin acordarea unui termen maxim după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 10789/2016 din data de 13.06.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București în dosar nr. x/2015, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1 București, în contradictoriu cu pârâta A., și pe cale de consecință:

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal și motivat pârâta A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii introductive de chemare în judecată, cu obligarea intimatei- reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest dosar- onorariu avocațial, contravaloarea deplasărilor la instanță, etc.

Prin decizia civilă nr. 514 A din 20 februarie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 1 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 10789/13.06.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs, recurenta- pârâtă A., iar cererea de recurs a fost înaintată Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 584 R din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost declinată competența de soluționare a recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel București.

După cum rezultă din dispozițiile art. 94 C. proc. civ.." Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță: h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe".

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, aceasta însemnând că, în concepția actualului C. proc. civ., tribunalul este instanța care are plenitudine de competență, ca instanță de apel, legea prevăzând, anume, cazurile în care tribunalul are competența în apel.

Totodată, dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd că: "Curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată".

Faptul că intră în competența curților de apel soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect îl reprezintă obligațiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, care sunt soluționate în primă instanță de judecătorii, rezultă și din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., în sensul că în această situație tribunalul are plenitudine de competență în apel, soluționarea litigiilor având acest obiect, fiind dată, anume, în competența judecătoriilor.

Nu se poate reține susținerea Curții de Apel Oradea, relativ la faptul că dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conținutul dispozițiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție "în condițiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casație și Justiție examinează recursurile care sunt în competența sa "în condițiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanță de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care nu a fost declarat neconstituțional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluționa de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, așa după cum s-a arătat mai sus, în speța de față aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicție, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziție care să permită "sărirea" vreunei instanțe imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanța competentă este cea imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Mai mult, o interpretare care să atribuie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, situație ce ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.