ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3362/2018

Ședința publică din data de 18 septembrie 2018

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13 mai 2016 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova, secția Civilă, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orșova, să constate că este proprietarul unui teren conform sentinței civile nr. 869/2002 pronunțată de Judecătoria Orșova și încheierii nr. 330 CF a BCPI Orșova, întrucât Primăria Mun. Orșova s-a înscris în cartea funciară ca proprietară a acestui teren.

Prin sentința civilă nr. 293 din 29 septembrie 2015, Judecătoria Orșova, secția Civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul A., care a fost soluționat prin decizia nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Prin decizia nr. 267/2017 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă.

La data de 28 iulie 2017, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța a calificat acțiunea ca fiind una în revendicare. În acest sens, recurentul a precizat că nu a revendicat imobilul ce formează obiectul litigiului și care a intrat în mod abuziv în proprietatea UAT - Primăria Orșova, deoarece terenul nu a fost niciodată expropriat printr-un abuz de drept.

Recurentul-reclamant a mai precizat că Judecătoria Orșova nu a avut în vedere excepția autorității de lucru judecat pe care a invocat-o în cuprinsul cererii.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 2 aprilie 2018, reclamantul A. a formulat punct de vedere la raport prin care a subliniat că recursul este admisibil în principiu raportat la valoarea litigiului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 62/A din 27 ianuarie 2017 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speță, reclamantul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, iar hotărârea recurată are, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. caracter definitiv de la pronunțare.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele șase puncte ale art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, caz în care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În speță, decizia nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs fiind, așadar, o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă în speță decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2018.