ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1614/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 11 iunie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția a II-a civilă, revizuentul P.I.I. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând, în esență, că aceasta este potrivnică Deciziei civile nr. 1597/R din 08 octombrie 2010 pronunțată de același tribunal. Având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

Prin Decizia nr. 27 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat trebuie promovată în termenul legal imperativ prevăzut de art. 324 C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. a fost depășit, raportat la data pronunțării ultimei decizii a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 1533 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, ca instanță de recurs) și data înregistrării cererii de revizuire (11 iunie 2014). Din acest punct de vedere trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac și, în acest sens, sunt de observat dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit cărora, în exercitarea oricărei căi de atac și în neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Întrucât art. 324 alin. (1) C. proc. civ. stabilește un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestora are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, astfel încât cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost respinsă ca tardivă. Împotriva Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul P.I.I., fără a indica în drept motivele de recurs, cu precizarea că va motiva cererea de recurs după ce îi va fi comunicată hotărârea atacată.

Menționează că avocatul din oficiu, numit de instanță, nu a susținut cererea de revizuire, iar curtea de apel i-a îngrădit dreptul de a se adresa instanței. Intimații nu au depus întâmpinare. Înalta Curte, la termenul din 12 iunie 2015, a rămas în pronunțare asupra excepții inadmisibilității și nulității recursului, urmând a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă. În doctrină și în jurisprudență s-a decis constant că recursul, în condițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau de recurs. Intenția legiuitorului a fost aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și recursului, și nu aceea de a deschide calea recursului în situația în care hotărârea supusă revizuirii este pronunțată în recurs.

Soluția se impune, întrucât, atunci când procesul a fost judecat și în recurs, decizia instanței de recurs este cea care dobândește autoritatea de lucru judecat. Ca atare, în raport cu această hotărâre se cercetează dacă a fost sau nu încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri. În speță, s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de petentul P.I.I. și de intervenienta în nume propriu P.F. împotriva Sentinței civile nr 10988 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești. Prin urmare, hotărârea dată asupra revizuirii este irevocabilă. Aceasta, deoarece art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice, cum este cazul în speță, legiuitorul a înțeles să limiteze prin alin. (2) numărul căilor de atac la una singură, recursul, și nu să deschidă calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri care, în condițiile alin. (1), ar fi irevocabilă. Împrejurarea că în dispozitivul Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 s-a făcut mențiunea că hotărârea este susceptibilă de recurs nu este de natură să deschidă vreunei părți dreptul la atacarea hotărârii, față de principiul legalității căilor de atac în temeiul căruia hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar nu stabilite, eventual, de instanța de judecată.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2015. Cu opinia separată a doamnei judecător S.A.M. în sensul că: Respinge excepția inadmisibilității recursului. Constată nul recursul. Motivarea opiniei separate: Cererea de revizuire privește contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă și Decizia civilă nr. 1597/R din 08 octombrie 2010 pronunțată de același tribunal, se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la hotărâri potrivnice, și a fost soluționată prin Decizia civilă nr. 27 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză.

Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă. Textul art. 328 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula în materia căilor de atac pentru toate cazurile de revizuire, în sensul ca hotărârile care soluționează cererea de revizuire sunt supuse aceleiași căi de atac ca și hotărârea atacată, cu excepția unui singur caz, cel al contrarietății de hotărâri, pentru care alin. (2) al aceluiași articol reglementează numai calea de atac a recursului.

În cuprinsul alin. (2) este menționată și o excepție, în sensul că nu este deschisă nici chiar calea de atac a recursului când cel puțin una dintre cele două hotărâri potrivnice este pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, caz în care hotărârea pronunțată în revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, nu mai este supusă recursului, având caracter irevocabil. Ca atare, spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire, limitativ prevăzute de lege, pentru ipoteza revizuirii întemeiată pe contrarietate de hotărâri, legiuitorul a consacrat legislativ, în art. 328 alin. (2) C. proc. civ., o singură cale de atac, recursul, motivat de faptul că obiectul verificării de legalitate este restrâns la un singur aspect, acela al respectării puterii de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate în aceeași cauză.

Argumentul care justifică restrângerea căilor de atac în cazul de revizuire menționat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. lasă fără semnificație faptul că hotărârea supusă revizuirii este sau nu supusă unei singure căi de atac, adică coroborarea alin. (2) cu alin. (1) din art. 328 C. proc. civ. Textul art. 328 alin. (2) C. proc. civ. este neechivoc și trebuie interpretat conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă). În acest context, interpretarea literală a art. 328 alin. (2) C. proc. civ. este cea corectă. De aceea, interpretarea sistematică, prin care art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., trebuie evitată. Mai mult, astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile alin. (2) derogă de la cele ale alin. (1), reglementând reducerea căilor de atac doar pentru un singur caz de revizuire, ceea ce impune o interpretare restrictivă. De aceea, art. 328 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretat în sensul că recursul împotriva hotărârii pronunțate într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 este admisibil și în cazul în care cel puțin una dintre hotărârile potrivnice este irevocabilă, cu o singură excepției, expres prevăzută de lege, cea în care instanța care a pronunțat această hotărâre este Înalta Curte de Casație și Justiție. Această concluzie este susținută de art. 513 alin. (6) din noul C. proc.

civ. unde se precizează expres că, dacă revizuirea s-a cerut pentru contrarietate de hotărârii, calea de atac este recursul chiar și atunci când instanța de revizuire a fost una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică atunci când hotărârea atacată este pronunțată de o instanță de recurs (adică irevocabilă, accepțiune care nu mai este folosită în noul C. proc. civ.), de vreme ce, potrivit art. 97 din noul C. proc. civ., secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt competente să judece exclusiv ca instanțe de recurs. În această situație competența de soluționare a recursului aparține completului de 5 judecători. Deși noul C. proc. civ. nu este incident în cauză, art. 513 alin. (6) din noul C. proc.

civ. susține ideea că interpretările restrictive de natură doctrinară sau jurisprudențiale, la care se face vorbire în opinia majoritară, nu fac decât să adauge la lege, îndepărtându-se de la scopul acesteia, anume acela de a exercita căile de atac în limitele și în condițiile expres și neechivoc menționate în art. 328 alin. (2) C. proc. civ. Formularea căilor de atac numai în limitele legii constituie o cerință de natură constituțională, menționată în art. 129 din Constituția României, potrivit cu care "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Față de cele ce preced, consider că excepția inadmisibilității trebuia să fie respinsă.

Analizând recursul, se constată că acesta nu este motivat, ceea ce atrage incidența art. 306 C. proc. civ. potrivit cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția situației în care există motive de ordine publică pe care instanța le poate invoca din oficiu. În condițiile în care recursul nu a fost motivat și nici nu se identifică motive de odine publică, recursul urmează a fi constatat ca fiind nul, în temeiul art. 306 C. proc. civ. Procesat de GGC - GV