ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2016

Decizia nr. 1051/2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2015, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A. Încheierea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost soluționată definitiv cauza având ca obiect apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1502 din 17 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă, în sensul că a fost admis apelul, anulată sentința și reținută cauza spre rejudecarea fondului, stabilindu-se termen de judecată la data de 18 ianuarie 2016. Împotriva încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2015, petentul A. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În motivarea recursului, petentul a arătat că instanța de apel a respins frugal cererea de recuzare a doamnei judecător B., întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. , reținând că dosarele menționate au obiecte diferite, cu o motivare pe care partea o consideră greșită, insuficientă și superficială. După expunerea istoricului cauzei, petentul arată că judecătorul recuzat și-a exprimat opinia cu privire la dezlegarea chestiunii de drept legată de stabilirea obiectului Dosarului nr. x/46/2015, reținând drept obiect al cauzei „pretenții” și declinând competența de soluționare în favoarea judecătoriei, motivat de faptul că obiectul cererii introductive nu depășea suma de 200.000 lei. Arată că, în cursul judecării respectivului litigiu, a invocat eroarea materială privind stabilirea eronată a obiectului cauzei, însă doamna judecător nu a reținut această susținere, considerând că nu este vorba de o veritabilă eroare materială.

În motivarea cererii sale de recurs, petentul susține că judecătorul recuzat nu va putea soluționa cu imparțialitate și obiectivitate contestația în anulare întemeiată tocmai pe eroarea materială în legătură cu care și-a exprimat deja opinia. În drept, au fost indicate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 28 martie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este tardiv. Completul de filtru C5, analizând raportul în condițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. , a dispus, prin rezoluția din data de 28 martie 2016, comunicarea raportului părților, pentru a le da posibilitatea acestora de a depune la dosar punctele de vedere.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la filele 29-30 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-petent la data de 8 aprilie 2016, iar intimatei la data de 12 aprilie 2016. La data de 11 aprilie 2016 recurentul a transmis, prin e-mail, punct de vedere asupra raportului, în care arată că recursul nu este tardiv declarat și că în mod greșit s-a reținut în raport faptul că prin Decizia nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 cauza a fost soluționată definitiv, întrucât a fost admis apelul, anulată sentința și reținută cauza spre rejudecare, acordându-se termen la data de 18 ianuarie 2016. Consideră că hotărârea mai sus precizată este una parțială și nu o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat cauza, iar termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu se putea împlini la data de 23 decembrie 2015, cauza fiind definitiv soluționată la data de 16 februarie 2016. Arată, de asemenea, că nici nu ar fi putut justifica un interes în promovarea recursului, la momentul pronunțării Hotărârii nr. 2050/2015, având în vedere că magistratul recuzat a pronunțat o soluție de admitere a apelului.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele: P otrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. , încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Ca atare, în noua reglementare a C. proc. civ., în situația în care hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă, în înțelesul art. 634 C. proc. civ. , nefiind susceptibilă de recurs, încheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacată distinct, cu recurs, însă numai după pronunțarea deciziei definitive.

În speță, cauza dedusă judecății în Dosarul nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești a fost reprezentată de apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1502 din 17 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș. Învestită cu soluționarea apelului, curtea de apel a pronunțat Decizia civilă nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 prin care a soluționat cauza, în sensul că a fost admis apelul, a fost anulată sentința și reținută cauza spre rejudecarea fondului. Hotărârea definitivă a fost comunicată petentului A. la data de 17 decembrie 2015, conform ștampilei și mențiunii înscrise în procesul - verbal de înmânare existent, în copie, la fila 7 din duplicatul dosarului curții de apel.

Împotriva încheierii din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015 prin care a fost respinsă cererea de recuzare, petentul a declarat recurs , înregistrat la data de 1 martie 2016, conform ștampilei de primire a Curții de Apel Pitești aplicată pe cererea de recurs . Din verificarea înscrisurilor existente în duplicatul Dosarului nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești, în raport de dispozițiile art. 53 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. , rezultă că termenul de 5 zile, prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului curge de la data comunicării Deciziei civile nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015, respectiv, 17 decembrie 2015, împlinindu-se la data de 23 decembrie 2015. Susținerea petentului potrivit căreia prin Decizia nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești cauza nu a fost soluționată definitiv, hotărârea fiind una parțială , nu poate fi primită.

Împrejurarea că hotărârea este parțială nu înlătură caracterul definitiv al acesteia, cu consecințe asupra momentului de la care curge termenul de recurs prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ. Cum textul menționat nu impune decât cerința ca hotărârea finală să fie definitivă pentru a putea fi atacată încheierea de respingere a cererii de recuzare și cum această cerință a fost îndeplinită în speță, fără ca recurentul să exercite calea de atac în termenul legal imperativ de 5 zile de la comunicarea hotărârii, recursul va fi respins ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2016.