ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1051/2016
Asupra cauzei
de față constată următoarele:
Prin încheierea de
ședință din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2015,
a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A.
Încheierea a
fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la
comunicarea hotărârii ce se va pronunța în cauză.
Prin Decizia civilă
nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, secția I civilă, a fost soluționată definitiv
cauza având ca obiect apelul declarat de reclamantul A. împotriva
sentinței civile nr. 1502 din 17 iunie 2015 pronunțată de
Tribunalul Argeș, secția I civilă, în sensul că a fost
admis apelul, anulată sentința și reținută cauza spre
rejudecarea fondului, stabilindu-se termen de judecată la data de 18
ianuarie 2016.
Împotriva încheierii
de
ședință din data de 9 noiembrie 2015, petentul A. a
declarat
recurs, solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de apel.
În motivarea
recursului, petentul a arătat că instanța de apel a respins
frugal cererea de recuzare a doamnei judecător B., întemeiată pe
dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1
C. proc. civ.
, reținând
că dosarele menționate au obiecte diferite, cu o motivare pe care
partea o consideră greșită, insuficientă și
superficială.
După
expunerea istoricului cauzei, petentul arată că judecătorul
recuzat și-a exprimat opinia cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
legată de stabilirea obiectului Dosarului nr. x/46/2015, reținând drept
obiect al cauzei „pretenții” și declinând competența de
soluționare în favoarea judecătoriei, motivat de faptul că
obiectul cererii introductive nu depășea suma de 200.000 lei.
Arată
că, în cursul judecării respectivului litigiu, a invocat eroarea
materială privind stabilirea eronată a obiectului cauzei, însă
doamna judecător nu a reținut această susținere, considerând
că nu este vorba de o veritabilă eroare materială.
În motivarea
cererii sale de recurs, petentul susține că judecătorul recuzat
nu va putea soluționa cu imparțialitate și obiectivitate
contestația în anulare întemeiată tocmai pe eroarea materială în
legătură cu care și-a exprimat deja opinia.
În drept, au
fost indicate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.
488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8
C. proc. civ.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 28 martie 2016,
la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului, prin raport constatându-se că recursul este tardiv.
Completul de
filtru C5, analizând raportul în condițiile art. 493 alin. (4)
C. proc. civ.
, a dispus,
prin rezoluția din data de 28 martie 2016, comunicarea raportului părților,
pentru a le da posibilitatea acestora de a depune la dosar punctele de vedere.
Potrivit
dovezilor de înmânare aflate la filele 29-30 din dosarul de recurs, raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-petent
la data de 8 aprilie 2016, iar intimatei la data de 12 aprilie 2016.
La data de 11
aprilie 2016 recurentul a transmis, prin e-mail, punct de vedere asupra raportului,
în care arată că recursul nu este tardiv declarat și că în
mod greșit s-a reținut în raport faptul că prin Decizia nr. 2050
din data de 7 decembrie 2015 cauza a fost soluționată definitiv,
întrucât a fost admis apelul, anulată sentința și
reținută cauza spre rejudecare, acordându-se termen la data de 18
ianuarie 2016.
Consideră
că hotărârea mai sus precizată este una parțială
și nu o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat cauza,
iar termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare
nu se putea împlini la data de 23 decembrie 2015, cauza fiind definitiv
soluționată la data de 16 februarie 2016.
Arată,
de asemenea, că nici nu ar fi putut justifica un interes în promovarea
recursului, la momentul pronunțării Hotărârii nr. 2050/2015,
având în vedere că magistratul recuzat a pronunțat o soluție de
admitere a apelului.
Analizând
recursul declarat în cauză,
Înalta Curte constată următoarele:
P
otrivit
dispozițiilor art. 53 alin. (1)
C. proc. civ.
, încheierea prin
care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți,
odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta
din urmă este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu
recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la
comunicarea acestei hotărâri.
Ca atare, în
noua reglementare a C. proc. civ., în situația în care hotărârea prin
care s-a soluționat cauza este definitivă, în înțelesul art. 634
C.
proc. civ.
,
nefiind susceptibilă de recurs, încheierea de respingere a cererii de
recuzare va putea fi atacată distinct, cu recurs, însă numai
după pronunțarea deciziei definitive.
În speță, cauza dedusă judecății
în Dosarul nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești a fost reprezentată
de apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1502
din 17 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Învestită
cu soluționarea apelului, curtea de apel a pronunțat Decizia civilă
nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015 prin care a soluționat cauza, în
sensul că a fost admis apelul, a fost anulată sentința și
reținută cauza spre rejudecarea fondului.
Hotărârea
definitivă a fost comunicată petentului A. la data de 17 decembrie
2015, conform ștampilei și mențiunii înscrise în procesul -
verbal de înmânare existent, în copie, la fila 7 din duplicatul dosarului
curții de apel.
Împotriva
încheierii din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015
prin care a fost respinsă cererea de recuzare, petentul a
declarat
recurs
,
înregistrat la data de 1 martie 2016, conform ștampilei de primire a
Curții de Apel Pitești aplicată pe cererea de recurs
.
Din verificarea înscrisurilor existente în duplicatul Dosarului
nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești, în raport de
dispozițiile
art. 53 alin. (1)
coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1)
pct. 2
C.
proc. civ.
,
rezultă că termenul de 5 zile, prevăzut pentru exercitarea
căii de atac a recursului curge de la data comunicării Deciziei civile
nr. 2050 din data de 7 decembrie 2015, respectiv, 17 decembrie 2015, împlinindu-se
la data de 23 decembrie 2015.
Susținerea
petentului potrivit căreia
prin Decizia nr. 2050 din data de 7 decembrie
2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești cauza nu a fost
soluționată definitiv,
hotărârea fiind una parțială
, nu poate fi
primită.
Împrejurarea
că hotărârea este parțială nu înlătură caracterul
definitiv al acesteia, cu consecințe asupra momentului de la care curge
termenul de recurs prevăzut de art. 53 alin. (1)
C. proc. civ.
Cum textul
menționat nu impune decât cerința ca hotărârea finală
să fie definitivă pentru a putea fi atacată încheierea de
respingere a cererii de recuzare și cum această cerință a
fost îndeplinită în speță, fără ca recurentul să
exercite calea de atac în termenul legal imperativ de 5 zile de la comunicarea
hotărârii, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii 9 noiembrie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 12 mai 2016.