ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 11.11.2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2564/13.09.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A. în contradictoriul cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Argeș.

Prin decizia nr. 2230/26.06.2017, Tribunalul Argeș a admis excepția tardivității declarării revizuirii în privința motivului de revizuire prev. de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. și a respins cererea pentru acest motiv ca tardiv formulată, a admis excepția necompetenței materiale în privința soluționării cererii de revizuire întemeiată pe motivul prev. de art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în privința acestui motiv de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 662 din 10 octombrie 2017, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalului Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2015.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că prin decizia nr. 2564/13.09.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/2015, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2931/2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015.

Revizuentul și-a fundamentat cererea de revizuire pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivând că există hotărâri potrivnice întrucât magistrații B. și C. s-au abținut de la soluționarea cauzei, în timp ce magistrații D. și E. nu s-au abținut, deși ar fi trebuit.

Împotriva deciziei nr. 662 din 10 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând sentința în ce privește soluția de respingere a cererii de revizuire.

În esență, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit, a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalului Argeș, secția civilă, prin aplicarea eronată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reiterând susținerile din fața Curții de Apel Pitești, recurentul a arătat că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2013 și decizia nr. 2564/13.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 și încheierea din 08.11.2016 pronunțată în același dosar, în care doamnele judecător D. și E. s-au pronunțat, deși erau incompatibile potrivit art. 41 C. proc. civ.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 512 coroborate cele art. 484 din C. proc. civ., recurentul a solicitat suspendarea punerii în executare a Deciziei nr. 662 din 10 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuientul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de revizuire prin care a solicitat desființarea deciziei nr. 2564/13.09.2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/2015.

Curtea de apel a respins cererea de revizuire reținând că revizuentul nu a indicat hotărârea potrivnică și a arătat doar că magistrații D. și E. nu s-au abținut de la soluționarea deciziei a cărei revizuire se cere, deși magistrații B. și C. au înțeles să se abțină., soluție împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de control judiciar constată că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Pentru a fi aplicabile dispozițiile mai sus arătate este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate.

Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2013 și decizia nr. 2564/13.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, în care doamnele judecător D. și E. s-au pronunțat, deși erau incompatibile potrivit art. 41 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că deciziile invocate nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât deciziile ce fac obiectul analizei în cauza de față, sunt hotărâri pronunțate în cauze diferite, având obiect diferit.

Astfel, prin decizia atacată cu revizuire (Decizia nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalului Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2015) a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2931/2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, iar prin decizia invocată ca fiind potrivnică, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2013 a fost respins apelul formulat de A. împotriva sentinței nr. 8772/24.09.2014.

Având în vedere situația de fapt prezentată, Înalta Curte constată că nu există hotărâri potrivnice, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate în susținerea cererii.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziția arătată se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că în dosarele arătate, în care au fost pronunțate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat.

Aceasta întrucât nu există identitate de obiect între cererile soluționate prin hotărârile invocate ca fiind potrivnice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,

În mod neîntemeiat încearcă recurentul să se prevaleze de dispozițiile legale dispersate, întrucât câtă vreme în dosarele arătate, în care au fost pronunțate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat, nu se poate constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte urmează a o respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că suspendarea executării întemeiată pe art. 484 C. proc. civ. își poate produce efectele doar până la soluționarea definitivă a recursului, care a avut loc chiar la acest termen de judecată.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.