ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2535/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat; a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D., E. și F., și intervenienta G.; a fost obligat pârâtul D. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 149 mp, identificată prin punctele x, în anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de H.; a fost obligat pârâtul C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 243 mp, identificată de punctele x, în anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de H.; a fost obligat pârâtul F. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 169 mp, identificată de punctele x, în anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de H.; a fost obligat pârâtul E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 88 mp, identificată de punctele x, în anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de H.; au fost obligați pârâții D., C., F. și E., să plătească reclamanților lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată în cuantum de 0,575 RON/mp/an; au fost obligați pârâții să achite reclamantului A. suma de 7.056 RON, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul C., cererea fiind înregistrată la data de 09 martie 2020, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/2020.

În motivare, revizuentul a arătat că este moștenitorul autoarei I. (moștenitoare a lui J.), în ceea ce privește terenul situat în orașul Ștefănești, Cartier Izvorani. A mai menționat că, la data de 03 septembrie 1993, I. a formulat o acțiune de revendicare împotriva pârâtului A. privind suprafața de teren ocupată abuziv de acesta.

S-a mai arătat că pârâtul A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 5101/1994 a Judecătoriei Pitești, respins prin decizia civilă nr. 1476 din 09 iunie 1995, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., respins prin decizia civilă nr. 1965/R din 25 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/1994.

Revizuentul a mai precizat că, la data de 11 septembrie 2003, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții K., C. și D., ulterior pe E. și L., solicitând ca primii pârâți să fie obligați să le restituie suprafața de 787 mp plus 3000 mp, iar pârâții de rangul 2 să fie obligați să le restituite suprafața de 1400 mp.

În drept, revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 19 iunie 2020, intimatul A. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire; pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 25 septembrie 2020, Tribunalul Argeș a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ. și a luat act de precizarea revizuentului în sensul că a înțeles să solicite revizuirea deciziei nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2009, în raport de decizia civilă nr. 1965/R din 25 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/1990.

Prin decizia civilă nr. 106/2020 din 25 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2009, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 octombrie 2020, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția tardivității cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, invocată de intimatul A., a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, și decizia civilă nr. 1965/R din 25 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosarul nr. x/1990.

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 171, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă la data de 10 iulie 2019, astfel încât, în conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10 august 2019.

Cum cererea de revizuire a fost transmisă, prin poștă, la data de 04 martie 2020, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, instanța constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 326 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2009, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 171 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2009, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.