ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2681/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data 11 februarie 2014, pârâta R.G.C. a solicitat să se dispună în contradictoriu cu reclamantele I.F. și H.F.C., pârâtele P.E.M. și C.L. și chemații în garanție Judecătoria Pitești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Public, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, îndreptarea erorilor materiale și de socoteli, înlăturarea dispozițiilor potrivnice, completarea, lămurirea înțelesului/întinderii/aplicării dispozitivului hotărârii nr. 472 din 21 ianuarie 2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 6399/280/2006 și a încheierilor premergătoare și interlocutorii pronunțate în al treilea ciclu procesual.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281, 281 1 , 281 3 și urm. C. proc. civ. La data de 25 martie 2014, pârâta R.G.C. a depus o cerere scrisă conținând explicații și motive la cererea de îndreptare a erorilor materiale și de socoteli, înlăturare a dispozițiilor potrivnice, completarea, lămurirea înțelesului/întinderii/aplicării dispozitivului hotărârii provizorii nr. 472/2014 pronunțate de Judecătoria Pitești la data de 21 ianuarie 2014 și a încheierilor premergătoare și interlocutorii pronunțate în al treilea ciclu procesual. Prin sentința civilă nr. 4311 din 6 mai 2014, Judecătoria Pitești a respins cererea de îndreptare eroare materială, lămurire șt completare, formulată depărată R.G.C.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele; Erorile, contradicțiile sau omisiunile menționate de pârâtă sunt în fapt argumente și analize din care, în opinia sa, a rezultat temeinicia pretențiilor și cererilor sale și pot reprezenta, în realitate, erori de judecată. Nu pot fi obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale, lămurire și completare potrivit art. 281-281 2 C. proc. civ. greșelile de judecată privind fondul litigiului, iar cererea petentei tinde la o modificare a soluției date, nefiind în realitate vorba de erori materiale sau omisiuni, ci, eventual, de erori de judecată care pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Astfel, admiterea excepției autorității de lucru judecat, aspecte legate de predarea legatului, plata fructelor sau contravalorii lipsei de folosință, reținerea unor cote diferite decât cele menționate de parte prin încheierea de admitere în principiu, neinciuderea la masa de partaj a anumitor bunuri, omisiunea reținerii unui pasiv, modul de partajare efectivă nu reprezintă erori materiale sau omisiuni în sensul art. 281-281 2 C. proc. civ., ci eventual erori de judecată care pot fi îndreptate numai prin intermediul căilor de atac exercitate în condițiile legii. În ce privește descrierea celui de-al doilea ciclu procesual, în sensul menționării deciziei nr. 96 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Argeș, nict acest aspect nu întră sub incidența art. 281 - 281 2 C. proc.

civ., istoricul dosarului fiind de regulă redat în esență, cu privire la aspectele esențiale. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta R.G.C., pe care a criticat-o pentru nelegaiitate șt netemeinicie, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. de dosar 111/109/2015. Prin încheierea de ședința pronunțată la data de 22 aprilie 2015, Tribunalul Argeș a calificat calea de atac exercitată în cauză de către pârâtă ca fiind recurs, având în vedere dispozițiile art. 282 3 C. proc. civ. și observând că sentința de fond a cărei îndreptare, completare s-a solicitat, a fost atacată cu recurs. Prin decizia civila nr. 359 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Argeș a respins ca nefondat recursul declarat de către recurenta, pârâta R.G.C.

împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2015. Împotriva încheierii de calificare a caii de atac, din data de 22 aprilie 2015, a declarat, apel pârâta R.G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că această hotărâre întrerupe judecarea căii de atac a apelului formulat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 4311/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 6399/280/2006 și încalcă dreptul la judecarea unei cereri formulate într-o cale de atac expres prevăzută în lege. Prin decizia civilă nr. 1203 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de pârâta R.G.C., împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 111/109/2015, și a obligat apelanta la plata, în parte, a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 600 RON, către intimatele-reclamante l.F.

și H.F.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea de ședința contestată, Tribunalul Argeș a dispus calificarea căii de atac declarate de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 6399/280/2006, din apel în recurs. Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Deci, încheierile premergătoare pronunțate într-un dosar sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului, astfel încât, dacă hotărârea dată asupra fondului este irevocabilă, nefiind supusă apelului sau recursului, atunci și încheierile premergătoare au același regim juridic.

În cauză, încheierea premergătoare atacată a fost pronunțată în cadrul căii de atac formulate împotriva sentinței civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 6399/280/2006, prin care s-au soluționat cererile de îndreptare, lămurire, completare formulate în cadrul Dosarului nr. 6399/280/2006. Potrivit art. 281 3 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Cum sentința civilă nr. 4311 din 06 mai 2014 a Judecătoriei Pitești a fost pronunțată în cererea de completare, îndreptare, lămurire a sentinței civile nr. 472 din 21 ianuarie 2014 a Judecătoriei Pitești, rezultă că în mod corect s-a apreciat de către Tribunalul Argeș, că ea este supusă aceleași căi de atac ca și sentința civilă nr. 472 din 21 ianuarie 2014. Aceasta din urmă sentință civilă, cu nr. 472 din 21 ianuarie 2014, a fost supusă căii de atac a recursului, având în vedere mențiunea din dispozitivul ei, față de valoarea obiectului dedus judecății și dispozițiile art. 299 C. proc. civ., astfel cum rezultă și din decizia civilă nr. 2463 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Argeș prin care a fost soluționate recursurile declarate.

Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 281 3 C. proc. civ., rezultă că și sentința civilă nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 6399/280/2006 era supusă tot căii de atac a recursului, și nu a apelului, cum susține apelanta din cauza de față. Prin urmare, având în vedere că decizia nr. 359 din 29 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 111/46/2015, prin care s-a soluționat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 4311 din 06 mai 2014, este o decizie pronunțată în calea de atac a recursului (cum corect s-a apreciat de către instanță), fiind irevocabilă, rezultă că și încheierile de ședință premergătoare deciziei respective au același regim juridic, fiind irevocabile și deci nesusceptibile de vreo cale de atac (apel sau recurs), conform art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Nu se poate reține, cum invoca apelanta, faptul că prin încheierea de calificare s-ar fi întrerupt cursul judecății „apelului" declarat la Tribunalul Argeș, întrucât această instanță a judecat calea de atac formulată împotriva seminței civile nr. 4311 din 06 mai 2014, prin decizia civilă nr. 359 din 29 aprilie 2015, căii făcând însă calea de atac ca fiind recurs și nu apel. Împotriva aceste decizii a declarat prezentul recurs pârâta R.G.C. solicitând casarea, în tot, a hotărârii atacate și a actelor de procedură subsecvente acesteia și obligarea chemaților în garanție a instanțelor din Pitești, în solidar cu intimatele reclamante pârâte H.F.C., I.F.

și P.E.M., la repararea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite continuate, de fals, uz de fals, furt, abuz de funcție contra intereselor mele, falsuri în declarații etc. Recursul a fost formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 1, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile legale menționate, recurenta a susținut următoarele: Completul de judecată care a pronunțat hotărârea recurată a fost constituit din judecători incompatibili, respectiv judecător R.T.

care anterior pronunțării deciziei recurate, s-a pronunțat prin decizia nr. 1429/A din 17 septembrie 2010. La instanța de fond, inițial un complet format din judecător A.V., prin încheierea de ședință din 11 aprilie 2011 a dispus disjungerea Dosarului nr. 6399/280/2006, rezultând Dosarul nr. 7081/280/2011 pe care în aceeași zi, fără citare, s-a pronunțat în sensul diminuării masei succesorale existente în patrimoniul defunctei l.F. La data de 14 noiembrie 2011, completul de judecată din care făcea parte judecător A.V., a pronunțat încheiere de admitere în principiu, prin care au fost diminuate drepturile succesorale. Deși la dosarul cauzei există rapoarte de expertiză din care rezultă că valoarea unui singur imobil din cele 5 construcții, două terenuri, valorează peste 245000 RON, instanțele au ignorat acest aspect.

Judecarea apelului a fost întreruptă prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2015 prin urmare, în mod greșit a fost calificată calea de atac din apel, în recurs. Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin "împărțirea dreptului de proprietate asupra moștenirii, drepturi garantate de lege și prin exces de putere, ignorând probele dosarului". Instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de dispozițiile art. 105 C. proc. civ., actele de procedura fiind lovite de nulitate absoluta, expresă șl necondiționată. Înalta Carte, la termenul din 18 noiembrie 2015, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilitații căii de atac, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Prin hotărârea recurată s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2015 a Tribunalului Pitești.

Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată în fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății". Reiese deci că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita o cale de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când s-a întrerupt cursul judecății. În cauză, prin decizia civilă nr. 359 din 29 aprilie 2014, irevocabilă, Tribunalul Argeș a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 6399/280/2006.

Prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, a fost respins ca inadmisibil, apelul exercitat împotriva încheierii din 22 aprilie 2015. Având în vedere că decizia nr. 359 din 29 aprilie 2015 prin care a fost soluționată calea de atac împotriva sentinței civile nr. 4311 din 06 mai 2014, este o decizie irevocabilă, pronunțată în soluționarea recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., și încheierile de ședință premergătoare deciziei nr. 359 din 29 aprilie 2015, cum este cazul și încheierii din 22 aprilie 2015, au același regim juridic, fiind irevocabile și deci nesusceptibile de vreo cale de atac. Prin urmare, împotriva încheierii din 22 aprilie 2015, nu mai putea fi exercitată, nicio cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ea o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituțional și nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenție, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate caile de atac prevăzute de legislația națională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, analiza criticilor recurentei R.G.C. nu se mai impune, având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ca face de prisos soluționarea pe fond a unei cereri.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâta R.G.C. împotriva deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta R.G.C. împotriva deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.