ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1142/2017

Decizia nr. 1142/2017 Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin hotărârea recurată s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2015 a Tribunalului Pitești. Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății." Reiese deci, că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita o cale de atac decât odată cu fondul, in afara de cazul când s-a întrerupt cursul judecății.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 359 din 29 aprilie 2014, irevocabilă, Tribunalul Argeș a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4311 din 6 mai 2014 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. x/280/2006. Prin decizia ce face obiectul căii de atac, a fost respins, ca inadmisibil, apelul exercitat împotriva încheierii din 22 aprilie 2015. Având in vedere că Decizia nr. 359 din 29 aprilie 2015, prin care a fost soluționată calea de atac împotriva sentinței civile nr. 4311 din 06 mai 2014, este o hotărâre irevocabilă, pronunțată în soluționarea recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., și încheierile de ședință premergătoare Deciziei nr. 359 din 29 aprilie 2015, cum este cazul și încheierii din 22 aprilie 2015, au același regim juridic, fiind irevocabile și, deci, nesusceptibile de vreo cale de atac.

Prin urmare, împotriva încheierii din 22 aprilie 2015, nu mai putea fi exercitată nicio cale de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituțional și nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în repetate rânduri, că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenție, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislația națională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, analiza criticilor recurentei A. nu se mai impune, deoarece inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos soluționarea pe fond a unei cereri.

La data de 11 decembrie 2015, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată cererea petentei A., prin care solicită lămurirea și completarea dispozitivului Deciziei nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 281 1 , 281 2 și 281 3 C. proc. civ. În motivarea cererii, petenta a arătat că, din minuta hotărârii, existentă pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că instanța a omis să se pronunțe asupra unei plurități de capete de cerere și că va detalia motivele cererii sale după ce va intra în posesia deciziei menționate. Analizând cererea, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale." Interpretând textul legal enunțat, reiese că cererea de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită. Uzând de această procedură de completare a dispozitivului hotărârii întemeiată pe art. 281 2 C. proc.

civ. nu se pot pune în discuție probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecății sau de aplicare a dispozițiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunțare a instanței, în sensul prevederii legale mai sus menționată. Prin dispozitivul hotărârii ce face obiectul cererii de completare, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 1203 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. În atare situație, instanța de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunța asupra vreunei cereri care să atragă incidența dispozițiilor procedurale menționate, ci a soluționat cauza din perspectiva unei excepții de procedură a cărei analiză era prioritară și făcea inutilă analiza celorlalte aspecte deduse judecății, așa cum, de altfel, s-a reținut și în considerentele deciziei.

De asemenea, dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". În speță, petenta a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2681 din 25 noiembrie 2015 a înaltei Curți, susținând că instanța a omis să se pronunțe asupra unei plurități de capete de cerere. Or, prin decizia menționată a fost respins, ca inadmisibil, recursul pârâtei A. împotriva Deciziei civile nr. 1203/2015 a Curții de Apel Pitești, sens în care dispozitivul a cărui lămurire se solicită nu conține elemente contradictorii sau echivoce, care să impună clarificări sau interpretări.

Pe de alta parte, motivele de fapt sau de drept ce au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești. Așa fiind, calea reglementată de legiuitor prin această procedură nu este deschisă părții atunci când dispozitivul este clar și nesusceptibil de vreo lămurire. Criticile formulate de petentă prin concluziile scrise depuse după rămânerea cauzei în pronunțare nu pot fi analizate ca și motive suplimentare ale cererii de lămurire și completarea a dispozitivului, acestea putând, eventual, să sprijine motivele invocate prin cererea inițială.

Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că petenta A. nu a formulat argumente în susținerea cererii de lămurire și completare a dispozitivului Deciziei nr. 2681/2015 care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 281 'și 281 2 C. proc. civ., urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petenta A., prin care solicită lămurirea și completarea dispozitivului Deciziei nr. 2681 din data de 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/109/2015. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.