ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1434/2017

Decizia nr. 1434/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 865/223/2012, pe rolul Judecătoriei Drăgășani, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Evenimentul Zilei, B., Redacția F., Poliția municipiului Drăgășani și C., solicitând să fie obligați aceștia, în solidar, la plata sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul provocat prin prezentarea unor articole calomnioase și defăimătoare la adresa reclamantului. La termenul de judecată din data de 14 mai 2012, reclamantul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu SC D. SRL, cu E., cu editorul șef al ziarului Evenimentul Zilei și cu I.P.J. Vâlcea.

Prin Sentința civilă nr. 3929 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Poliția municipiului Drăgășani și a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință. Au fost respinse excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a intimatei Redacția F., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului IPJ Vâlcea, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Redacția F. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței judecătoriei, iar calea de atac a fost calificată drept apel prin încheierea din data de 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vâlcea Apelul reclamantului a fost respins prin Decizia civilă nr. 66 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea. În termen legal, Decizia nr. 66 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost recurată de către reclamant, prin Decizia civilă nr. 1244 din data de 30 septembrie 2014, Curtea de Apel Pitești declarând nul recursul formulat, în temeiul art. 133 C. proc. civ., după ce s-a constatat că acesta nu a semnat cererea de recurs și nici nu s-a prezentat, la termenul acordat de instanță în acest scop.

Împotriva deciziei, a formulat contestație în anulare contestatorul A., la data de 15 decembrie 2014. Prin Decizia nr. 53 din data de 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost constată perimată contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1244 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. y/223/2012. Instanța a reținut că, prin încheierea din data de 13 ianuarie 2015, i s-a pus în vedere contestatorului să indice corect sediul intimatei Redacția F., nefiind îndeplinită procedura de citare cu aceasta, la adresa indicată de contestator, precum și să depună numărul de copii ale căii de atac necesare comunicării părților adverse, iar până la termenul acordat, 3 februarie 2015, petentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 155 1 C. proc.

civ., cauza a fost suspendată. La data de 25 februarie 2015, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului, susținând că, în mod abuziv și ilegal, acest dosar a fost suspendat, iar prin încheiere din data de 7 aprilie 2015, Curtea a constatat că se mențin condițiile avute în vedere prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2015. Cererea de repunere pe rol a fost respinsă și menținută măsura suspendării cauzei.

La data de 15 septembrie 2015, contestatorul a formulat, din nou, o cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecata în lipsă, prin care a precizat că a menționat adresa RTV.net în format electronic iar pârâta, care a depus întâmpinare, era obligată să-și menționeze adresa schimbată pe parcursul judecății, Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă constatând că subzistă condițiile avute în vedere prin încheierea din data de 3 februarie 2015. Având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții, care nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege și pusă în vedere de instanță, ținându-se seama de prevederile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții și reținând și incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a constata perimarea contestației în anulare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, la data de 7 martie 2017. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 316, coroborate cu cele ale art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecți de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate în dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. În speță, se reține că hotărârea împotriva căreia a fost exercitat recursul este Decizia nr. 53 din data de 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a fost constată perimată contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1244 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Totodată, prin Decizia nr. 1244 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 66 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în apel, în Dosarul nr. y/223/2012. Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În consecință, din interpretarea per a contraria a dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., hotărârile pronunțate cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în enumerarea normei legale sus-citate, aceste hotărâri fiind irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 din același cod.

În consecință Decizia nr. 1244 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 66 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în apel nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind irevocabilă. Înalta Curte mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată," Se reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv Decizia nr. 53 din data de 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este o decizie irevocabilă, pronunțată în recursul îndreptat împotriva deciziei instanței de apel, fiind deci, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi recurată. Înalta Curte constată că aplicarea prevederilor art. 299 C. proc. civ., în interpretarea per a contraria mai sus-menționata, potrivit căreia hotărârile pronunțate cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, coroborate cu cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ., exclud aplicarea în cauză a prevederilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare". Astfel, dispoziția care prevede că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu trebuie să fie interpretată în sensul că și hotărârea de perimarea a recursului și totodată, în lumina art. 320 alin. (2) C. proc.

civ., și decizia prin care s-a constat perimarea unei contestații în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, ar fi susceptibile de a fi atacate cu recurs. Din punctul de vedere al scopului reglementării, se reține că dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., în forma mai sus-citată, au fost introduse cu scopul de a desființa apelul îndreptat împotriva hotărârilor prin care a fost constată perimarea unei cereri, iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs. Această concluzie rezultă și din faptul că dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. sunt situate în Capitolul III al Titlului III al C. proc. civ. adoptat în anul 1865, care se referă la judecata în primă instanță și, prin urmare, se aplică numai hotărârilor pronunțare de instanța de fond.

Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor art. 298 C. proc. civ.: dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu", iar potrivit art. 316 C. proc. civ.: „Dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol'' Însă, în raport de norma de trimitere cuprinsă în art. 316 C. proc. civ., dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. nu se pot aplica în recurs, fiind potrivnice celor cuprinse în capitolul privind judecata recursului. Astfel, întrucât art. 299 C. proc. civ.

nu prevede posibilitatea de a fi atacată cu recurs o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, iar perimarea este un incident în judecarea cauzei, incident ce se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident să existe o altă cale de atac pe care legea nu o permite cu privire la hotărârea care se dă asupra fondului recursului. Înalta Curte reține că o concluzie similară decurge și dacă dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. sunt interpretate prin analogie cu cele ale art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs". Aplicarea prin analogie a dispozițiilor legale ale art. 244 1 C. proc.

civ., care exclud calea de atac a recursului în cazul în care încheierea prin este suspendată cauza a fost pronunțată de instanța de recurs, este justificată de faptul că în cazul în speță, ce se subsumează dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ., decizia prin care a fost constată perimarea a fost pronunțată tot de instanța de recurs. Astfel, în raport de rațiunea pentru care au fost introduse dispozițiile de excepție în art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., ce a avut în vedere faptul că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu deschide calea de atac a recursului în cazul hotărârilor irevocabile, rezultă că nu pot fi supuse recursului nici deciziile prin care se constată perimarea cererii de recurs.

În consecință, decizia pronunțată în legătură cu soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva deciziei instanței de recurs, prin care s-a admis excepția perimării căii extraordinare de atac, de retractare, nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care, declarând prezenta cale de atac împotriva respectivei decizii, contestatorul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din aceste considerente, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel fiind, recursul contestatorului este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință. Dată fiind prioritatea soluționării excepției inadmisibilității, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 298 și art. 316 C. proc. civ., excepția invocată fiind o excepție de fond absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 53 din 28 februarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017. Procesat de GGC - LM