ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1359/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1359/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 9 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților B. S.R.L. și C. la plata daunelor morale în cuantum de 150.000 RON pentru atingerea adusă onoarei și demnității reclamantului pe plan local și național, prin publicarea în perioada 9-15 februarie 2016 și 19-25 aprilie 2016 a articolelor cu caracter calomnios în ziarul "D.", cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 70-74, art. 1349, art. 1357-1359, art. 1369-1370, art. 1373, art. 1381-1382 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituție și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 490 din 31 ianuarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C..

Împotriva sentinței primei instanțe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 494/A din 3 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe și l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3241 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 26 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției a II-a Civile a aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, secția I civilă a Curții de Apel Pitești a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt privitoare la profesioniști. În concret, acestea vizează antrenarea răspunderii delictuale a profesionistului pentru prejudiciul cauzat de acesta în exercitarea sistematică a activității organizate, constând în prestarea de servicii, indiferent dacă acestea au sau nu scop lucrativ, calificată de art. 3 alin. (3) C. civ. exploatarea unei întreprinderi.

Aceeași secție a constatat că în cererea dedusă judecății s-a menționat că articolele defăimătoare au fost editate în publicația "D.", aparținând pârâtei persoană juridică, al cărei redactor este pârâtul C..

În continuare, a evocat Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, prin care s-a stabilit ca începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie preluate de secția a II-a Civilă.

Având în vedere că recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la 2 noiembrie 2018, secția I civilă a scos cauza de pe rolul său și a înaintat-o secției a II-a Civile a aceleiași curți de apel, în temeiul hotărârii de colegiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut că acțiunea se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, solicitându-se verificarea îndeplinirii condițiilor acesteia în persoana pârâților, fiind astfel supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Aceeași secție a constatat că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanței stabilește obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secții, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele din materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluționate în continuare de secția I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut că stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, aceasta fiind obligatorie pentru instanțe și, totodată, ulterioară hotărârii colegiului de conducere.

Așadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv și contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la calificarea litigiilor cu profesioniști nu este suficientă numai calitatea părților, ci este necesar ca acțiunea litigioasă să fie legată de activitatea acestora, să rezulte din interacțiunea profesională a acestora, fără a avea un caracter pur civil.

Cum acțiunea introductivă vizează săvârșirea unui delict civil de către un profesionist, rezultă că litigiul nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de acesta în vederea realizării obiectului său de activitate, neavând natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Așadar, aceeași secție a apreciat că litigiul aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 136 C. proc. civ., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel, constând existența conflictului negativ de competență între cele două secții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 iunie 2019, sub nr. x/2016*.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea are ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale pentru atingerea adusă onoarei și demnității reclamantului, pe plan local și național, prin publicarea în presă a unor articole cu caracter calomnios.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru săvârșirea unui delict civil.

Cum delictele civile nu pot fi circumscrise noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâtei B. S.R.L.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu este relevantă pentru determinarea secției competente să soluționeze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter eminamente civil.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.