ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 14.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. și F., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 55.120,70 RON, actualizată la data plății efective și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1126/2017 din 24 februarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a obligat pârâții B., C., D., E. și F., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 55.120,70 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții, în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.103 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B., C., D., E. și F..

Prin decizia civilă nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă s-a respins apelul declarat de apelanții-pârâți B., C., D., E. și F., împotriva sentinței civile nr. 1126/2017 din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții B., C., D., E. și F., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 42/2018 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă s-a declinat competența materială de soluționare a recursului formulat de pârâții B., C., D., E. și F., împotriva deciziei civile nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2824 din 13 iunie 2018, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Pitești, la data de 06.08.2018, sub nr. x/2016*.

Prin cererea înregistrată la data 19 aprilie 2019, aflată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, petenții B., C., D., E. și F. au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru în cuantum de 1.104 RON dispusă în solidar, în sarcina acestora, stabilită de instanța de recurs.

Prin încheierea din 9 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia secției a II-a Civilă, spre competentă soluționare.

Instanța a reținut că este vorba de un dosar în materia litigiilor cu profesioniști, dintre cele la care se referă Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 8.12.2017, instanța a constatat că în mod greșit dosarul a fost repartizat secției I Civilă, cu încălcarea Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Instanța a reținut că, în condițiile în care dosarul nr. x/2016, în care s-au dispus măsurile privind taxa judiciară de timbru, contestate prin cererea de reexaminare a fost înaintat spre competentă soluționare secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 se impune a fi scoasă de pe rol pentru a fi înaintată aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale curții de apel, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că în speță sunt puse în discuție pretențiile între o asociație și foștii săi membri fondatori, astfel că litigiul nu are natura unui litigiu cu profesioniști de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

S-a apreciat având relevanță faptul că prin decizia nr. 2824/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului, trimițând dosarul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, având în vedere și natura litigiului.

La 9 august 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă au fost înregistrate dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016

Prin încheierea nr. 1819 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis excepția conexității invocată din oficiu și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect conflictul negativ de competență cu privire la cererea de reexaminare taxă de timbru, la dosarul nr. x/2016 având ca obiect conflictul negativ de competență cu privire la recursul declarat de B., C., D., E. și F. împotriva deciziei nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă; s-a dispus trimiterea dosarului instanței mai întâi învestite, respectiv Completul 5 al secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamanta A. împotriva pârâților, membri fondatori ai asociației, care s-au retras din asociație și și-au asumat plata oricăror eventuale datorii sau sarcini ce poartă asupra clubului anterior datei semnării hotărârii din 25 iunie 2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1469, 1470, 1530 și 1531 C. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanța supremă pleacă de la considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuția "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speță a competenței materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

În speță, reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, care nu poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al reclamantei A..

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu este relevantă pentru determinarea secției competente să soluționeze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter eminamente civil.

De altfel, nu există niciun argument dedus din obiectul de activitate al asociației sportive reclamante, relevat de statutul acesteia, din care să rezulte că exploatează o întreprindere, în sensul exercitării unei activități sistematice de producere, administrare ori înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii, chiar și fără scop lucrativ. Așadar, nu s-a prezentat niciun argument din care s-ar putea deduce că reclamanta este, într-adevăr, un profesionist.

Un argument în plus îl constituie și faptul că prin hotărârea de declinare a competenței, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea dosarului la secția I a Curții de Apel Pitești, iar câtă vreme această decizie nu poate fi desființată, nefiind suspusă niciunei căi de atac, era obligatorie pentru Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzelor ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2016** (având ca obiect recursul declarat de B., C., D., E. și F. împotriva deciziei nr. 1000/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă) și nr. x/2016*/a1*(având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzelor ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2016 și nr. y/2016 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.