ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4995/2018

HOTĂRÂRE
20.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4995/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.12.2015 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 7 A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.443 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2013- septembrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, calificată de instanță drept cerere reconvențională, prin care a arătat că reclamanta îi datorează suma de 3.500 RON.

Prin sentința civilă nr. 6604/15.12.2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a admis cererea principală, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.443 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2013 - septembrie 2015 și a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 550/A/18.05.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă; apelantul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei din apel, B. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Vâlcea și a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 18.05.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Vâlcea, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Pitești, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 550/A/18.05.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5126/2018
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 22 martie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. a solicit
ÎCCJ 2018-10-10
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4217/2018
Ședința publică din data de 10 octombrie 2018 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4586/2017 din 2 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâl
ÎCCJ 2018-02-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2018
Ședința publică din data de 1 februarie 2018 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2
ÎCCJ 2018-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4810/2018
ul celui în litigiu, aferentă perioadei 22 septembrie 2012 - 22 septembrie 2015. A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor parțiale de judecată în sumă de 3.908 de RON. Prin încheierea civilă nr. 954 din 7 februarie 2017 Judecătoria
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3500/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5823 din 17.11.2017, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B.,
Sursă