ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2018

HOTĂRÂRE

01.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2017 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către reclamanți cu prilejul soluționării litigiului înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub numărul x/2014.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 4619/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 417A/15 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă cererea formulată, prin decizia civilă nr. 681/A/03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea dispunându-se completarea deciziei civile cu privire la cheltuielile de judecată suportate de către reclamanți, în sensul că s-a luat act că aceste cheltuieli vor fi solicitate de către reclamanți pe cale separată.

De asemenea, reclamanții au arătat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cheltuielile de judecată suportate de către aceștia sunt în cuantum de 2.500 RON, constând în onorariu de avocat.

În drept au fost invocate disp. art. 451 și 453 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, având în vedere împrejurarea că sediul social al acesteia se află în raza de competență a Judecătoriei Cluj, astfel că, potrivit disp. art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparține acestei instanțe și nu instanței investită cu soluționarea cererii.

De asemenea, pârâta a invocat și excepția netimbrării cererii potrivit disp. O.U.G. nr. 80/2013, iar pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât reclamanții aveau posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată suportate în cadrul litigiului purtat între părți, iar în situația în care, instanța constată că cererea este întemeiată, pârâta arată că se impune cenzurarea acestora.

În drept au fost invocate disp. art. 200 și art. 205 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4384/2017 din data de 22 septembrie2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția invocată de către pârâtă; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâta C. S.A. în favoarea Judecătoriei Cluj.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei, respectiv o cerere în pretenții, astfel că, judecătoria pe raza căreia pârâta are sediul social, este competentă teritorial să soluționeze litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 8826/2017 din 12 decembrie 2017, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâtei C. S.A. în favoarea JUDECĂTORIEI RÂMNICU-VÂLCEA.

A constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții A. și B. au promovat o acțiune în justiție privitoare la bunuri, o acțiune în pretenții, pentru a solicita instanței să oblige pârâta C. S.A. la plata sumei de 2.500 RON, ce reprezintă cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. x/2014.

S-a reținut că, în dosarul nr. x/2014, reclamanții au acționat în calitate de consumatori și au beneficiat de regulile de stabilire a competenței stipulate prin disp. art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea consumatorului, fiind firesc ca de aceeași protecție să beneficieze și în cadrul acțiunii în pretenții promovată pentru recuperarea sumelor de bani avansate, cu titlu de cheltuieli de judecată, în calea de atac a apelului dresată, în dosarul nr. x/2014, de Tribunalul Vâlcea, întrucât reclamanții pretind pârâtei C. S.A. plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce a fost cauzat consumatorului prin fapta ilicită a profesionistului serviciilor financiare de a manifesta opoziție la solicitarea consumatorului de a-i fi achitată dobânda legală pentru întreaga perioadă în care banca a beneficiat de sumele de bani avansate de reclamanți fără temei, în virtutea unei clauze abuzive.

Mai mult decât atât, acțiunea în pretenții înregistrată de reclamanți pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, la data de 04.04.2017, sub nr. x/2017, este justificată pe ideea de culpă procesuală a pârâtei C. S.A. în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2014, fiind evident că răspunderea civilă delictuală constituie cauza cererii de chemare în judecată și, cât timp fapta ilicită derivând din conduita procesuală a pârâtei în dosarul nr. x/2014, a fost săvârșită în circumscripția Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, în fața judecătoriei și tribunalului, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea are, în conformitate cu regulile de stabilire alternativă a competenței instituite prin art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., competență teritorială pentru soluționarea prezentei cauze.

Este adevărat că, în virtutea regulilor generale de competență stabilite de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., și Judecătoria Cluj-Napoca ar avea competență teritorială pentru soluționarea acțiunii privitoare la bunuri fungibile ce face obiectul dosarului înregistrat de reclamanți pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, la data de 04.04.2017, sub nr. x/2017, întrucât pârâta C. S.A. are sediul social în localitatea Cluj-Napoca, însă, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, doar reclamantul poate, în temeiul art. 116 din C. proc. civ., să facă alegerea instanței, pârâtei nefiindu-i recunoscută, prin normele procesual civile, posibilitatea de a se prevala de necompetența teritorială a instanței sesizate de reclamant, dacă este vorba despre una din instanțele "deopotrivă competente", conform legii.

Instanța a reținut că, referitor la stabilirea competenței teritoriale în cadrul unei acțiuni în justiție precum cea cu care instanța a fost învestită în prezenta cauză, sunt relevante dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 și 9 din C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială alternativă. Or, fiind vorba despre o competență alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, disp. art. 116 din C. proc. civ. fiind neechivoce în acest sens.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în răspundere delictuală, formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care aceștia au solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanți cu prilejul soluționării unui alt litigiu purtat între părți având ca obiect constatare nulitate act, respectiv constatare clauze abuzive.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Astfel, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, acesteia nu îi sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă și că, opțiunea reclamanților a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Râmncu Vâlcea, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.

În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.