ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4542/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 03 aprilie 2017 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, contestație împotriva Notificării înregistrate sub nr. X din 22 martie 2017 la A. formulată de Debitori cu privire la darea în plată a imobilului situat în județul Vâlcea, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu suprafață utilă de 49,63 mp, precum și cota indiviză aferentă spațiilor comune ale imobilului bloc, împreună cu dreptul de folosință asupra terenului aferent locuinței, imobil înscris în CF. nr. x a localității Râmnicu Vâlcea, cu nr. Cadastral x.

Prin sentința civilă nr. 5965 pronunțată la data de 24 noiembrie 2017 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr. x/2017 a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D., în contradictoriu cu intimații B. și C., ca neîntemeiată și obligată pe contestatoarea la plata sumei de 1000 RON către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 5965 pronunțată la data de 24 noiembrie 2017 în dosar nr. x/2017, de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 22 decembrie 2018 a declarat apel contestatoarea A., solicitând admiterea prezentului apel și schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației împotriva notificării de dare în plată cu consecința anulării notificării și repunerea părților în situația anterioară precum și obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 457/A din 19 aprilie 2018, a respins apelul formulată de către apelanta-contestatoare A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5965 pronunțată la data de 24 noiembrie 2017 în dosar nr. x/2017 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

A obligat apelanta la plata către intimații pârâți a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-contestatoare A. S.A.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Pitești, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 457/A din 19 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.10.2018.