ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1125/2017

Decizia nr. 1125/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3051 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentințelor civile nr. 635 din 23 martie 2016 și nr. 1425 din 02 iunie 2016 și de pârâtele B. și C. Argeș împotriva sentinței civile nr. 635 din 23 martie 206, pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2015. Împotriva acestei decizii a reclamantul a formulat „recurs în interesul legii", indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., însă, în raport de dispozițiile art. 514 C. proc. civ., care conferă calitate procesuală numai procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiului de conducere al Înaltei Curții de Casație și Justiție, colegiilor de conducere ale curților de apel și Avocatului Poporului, precum și de prevederile art. 97 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere că, în cauză, este atacată o decizie pronunțată de curtea de apel, instanța supremă a constatat că este învestită cu soluționarea unui recurs, supus dispozițiilor art. 483 și urm. din același cod. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 martie 2017 și repartizat aleatoriu completului CF11. Prin rezoluția de la 14 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea cererii de recurs, urmând ca, în cazul în care se va depune întâmpinare, aceasta să fie comunicată recurentului, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, iar după întocmirea procedurilor de comunicare să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului.

Prin întâmpinare intimatele B. București și C. Argeș au invocat inadmisibilitatea recursului, iar prin răspunsul la întâmpinare recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 190 din Legea nr. 263/2010. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, conform dovezilor aflate la filele 85-87 dosar. Recurentul reclamant A. a formulat în scris punct de vedere asupra raportului, arătând că, în opinia sa, recursul este admisibil, reiterând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 190 din Legea nr. 263/2010.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 190 din Legea nr. 263/2010, instanța constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia, aplicația informatică utilizată la stabilirea pensiilor se omologhează și este publică. Înalta Curte constată că textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu obiectul dedus judecății prin cererea de recurs cu a cărei soluționare instanța supremă a fost învestită. Cu toate acestea însă, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora aceasta a fost dată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată o are în prezenta cauză, din analiza articolului a cărui neconstituționalitate a fost invocată și obiectul cauzei, se constată că nu există legătură între soluția ce ar fi putut fi dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 263/2010, cererea de recurs nu ar deveni admisibilă. Concluzionând, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente. Prin Decizia civilă nr. 3051 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentințelor civile nr. 635 din 23 martie 2016 și nr. 1425 din 02 iunie 2016 și de pârâtele B. și C. Argeș împotriva sentinței civile nr. 635 din 23 martie 206, pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2015, cauza având ca obiect „contestație decizie de pensionare". Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare". Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare pensie. Textul reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 3051 din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 263/2010. Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3051 din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.