ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1125/2017

Decizia nr. 1125/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3051 din 15 decembrie 2016 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă,

s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva

sentințelor civile nr. 635 din 23 martie 2016 și nr. 1425 din 02

iunie 2016 și de pârâtele B. și C. Argeș împotriva

sentinței civile nr. 635 din 23 martie 206, pronunțate de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. x/109/2015.

Împotriva acestei decizii a reclamantul

a formulat „recurs în interesul legii", indicând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., însă, în raport de

dispozițiile art. 514 C. proc. civ., care conferă calitate

procesuală numai procurorului general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiului de conducere al

Înaltei Curții de Casație și Justiție, colegiilor de

conducere ale curților de apel și Avocatului Poporului, precum

și de prevederile art. 97 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere

că, în cauză, este atacată o decizie pronunțată de

curtea de apel, instanța supremă a constatat că este

învestită cu soluționarea unui recurs, supus dispozițiilor art. 483

și urm. din același cod.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 13 martie 2017

și repartizat aleatoriu completului CF11.

Prin rezoluția de la 14 martie 2017,

în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea

cererii de recurs, urmând ca, în cazul în care se va depune întâmpinare,

aceasta să fie comunicată recurentului, cu mențiunea de a depune

răspuns la întâmpinare, iar după întocmirea procedurilor de

comunicare să se întocmească raportul asupra

admisibilității, în principiu, a recursului.

Prin întâmpinare intimatele B.

București și C. Argeș au invocat inadmisibilitatea recursului,

iar prin răspunsul la întâmpinare recurentul a solicitat sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a art. 190 din Legea nr. 263/2010.

Raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților, conform dovezilor aflate la filele 85-87 dosar.

Recurentul reclamant A. a formulat în

scris punct de vedere asupra raportului, arătând că, în opinia sa,

recursul este admisibil, reiterând cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 190

din Legea nr. 263/2010.

Cu privire la cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a art. 190 din Legea nr. 263/2010, instanța constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios

constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același

articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este

abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din

Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței

ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale

în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care

legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate, este limitată de textul art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate,

printre care și cea referitoare la existența unei legături între

textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată

și cauza dedusă judecății.

În speță, recurentul a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190

din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia, aplicația informatică

utilizată la stabilirea pensiilor se omologhează și este

publică.

Înalta Curte constată că

textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu

obiectul dedus judecății prin cererea de recurs cu a cărei

soluționare instanța supremă a fost învestită.

Cu toate acestea însă,

condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate

să aibă incidență în soluționarea cauzei respective,

nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de

tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe

rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul

interesul procesual al rezolvării excepției de

neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a

dispozițiilor legale în temeiul cărora aceasta a fost dată.

Cu privire la relevanța pe care

soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată o

are în prezenta cauză, din analiza articolului a cărui

neconstituționalitate a fost invocată și obiectul cauzei, se

constată că nu există legătură între soluția ce

ar fi putut fi dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi

putut fi pronunțată de Curtea Constituțională. Cu alte

cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 263/2010, cererea de recurs nu ar

deveni admisibilă.

Concluzionând, Înalta Curte

apreciază că nu este îndeplinită cerința

prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, aceea ca dispoziția legală criticată să

aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Analizând, în condițiile art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta

este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl

respingă, pentru următoarele considerente.

Prin Decizia civilă nr. 3051 din

15 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A.

împotriva sentințelor civile nr. 635 din 23 martie 2016 și nr. 1425

din 02 iunie 2016 și de pârâtele B. și C. Argeș împotriva

sentinței civile nr. 635 din 23 martie 206, pronunțate de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. x/109/2015, cauza având ca obiect „contestație

decizie de pensionare".

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct.

4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

O hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor

judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii

judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de

asigurări

sociale,

în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă

un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare pensie.

Textul reglementează posibilitatea

ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea

ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea

reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

Față de dispozițiile

legale anterior menționate, Decizia nr. 3051 din data de 15 decembrie

2016, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte

va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 263/2010.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la

pronunțare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3051 din data de 15 decembrie

2016, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.