ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 770/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 770/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 770/2017
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2752 din 3 decembrie
2015, Înalta Curte de Casație ți Justiție, secția I
civilă,
a
respins, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr.
509 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,
pronunțată în Dosarul nr. x/32/2014.
Prin
cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, la data de 20 februarie 2017,
cerere trimisă prin
poștă la data de 17 februarie 2017, A. a formulat contestație în
anulare împotriva Deciziei nr. 2752 din 3 decembrie 20.15 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție. secția I civilă, solicitând
anularea acestei hotărâri și rejudecarea recursului.
În
ședința publică din 12 mai 2017, Înalta Curte a rămas în
pronunțare asupra excepției tardivității formulării
contestației în anulare, pe care o va admite pentru următoarele
considerente.
Potrivit
dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ.: Contestația se poate
face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei,
până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau
c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe
cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în
termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat
cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la
data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul
citat face distincție între hotărârile judecătorești
după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de
această distincție fiind stabilite termene diferite de formulare a
contestației în anulare.
În ceea
ce privește hotărârile judecătorești irevocabile care nu se
aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele
hotărâri judecătorești care nu cuprind în dispozitivul lor
dispoziții susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul stabilește
un termen obiectiv și altul subiectiv, în raport de care calculează
termenul de formulare a contestației în anulare. Astfel, termenul
subiectiv este cei de 15 zile și se aplică atunci când contestatorul
a luat cunoștință de hotărâre, iar cel obiectiv este cel de
un an și devine incident atunci când nu se poate stabili data la care
contestatorul a luat cunoștință de hotărârea
judecătorească.
În cauză,
obiectul contestației în anulare îl reprezintă Decizia nr. 2752 din 3
decembrie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și justiție, secția
I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A.
împotriva Deciziei nr. 509 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău,
secția I civilă, adică o hotărâre irevocabilă,
nesusceptibilă de executare silită,
În această
situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a
C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile
care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită,
contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la
data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar
nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă.
Întrucât nu s-a
făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință
de hotărâre, termenul de formulare a contestației în anulare este cel
de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă, respectiv 3 decembrie 2015.
Potrivit
art. 101 alin. (3) C. proc. civ., „Termenele statornicite pe ani, luni sau
săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau
săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", astfel
că termenul de formulare a contestației în anulare s-a împlinit la
data de 3 decembrie 2016.
Prezenta
contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2017 și
trimisă prin poștă la data de 17 februarie 2017, fiind
depășit, astfel, termenul legal de declarare a contestației,
motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a
formula această cale de atac, sancțiune prevăzută de art.
103 alin. (1) C. proc. civ., care arată că: „Neexercitarea
oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de
procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul
când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost
împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."
Deoarece nu a
fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru
declararea căii extraordinare de atac de retractare a fost
depășit, contestația în anulare va fi respinsă ca tardiv
formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.
împotriva Deciziei nr. 2752 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.