ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2017

Decizia nr. 1222/2017 Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2703 din 26 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 103/A din 13 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. A fost obligat recurentut-reclamant A. la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă B. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 12 iunie 2017, cerere trimisă prin poștă la data de 09 iunie 2017, contestatorul A. a formulat contestație in anulare împotriva Deciziei nr. 2703 din 26 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Investită astfel cu soluționarea contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii, invocată din oficiu, constatând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc.

civ.: „Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă". Textul citat face distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincție fiind stabilite termene diferite de formulare a contestației în anulare.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătorești care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul stabilește un termen obiectiv și altul subiectiv, în raport de care calculează termenul de formulare a contestației în anulare. Astfel, termenul subiectiv este cel de 15 zile și se aplică atunci când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, iar cel obiectiv este cel de un an și devine incident atunci când nu se poate stabili data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea judecătorească.

În cauză, obiectul contestației în anulare îl reprezintă Decizia nr. 2703 din 26 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat nul im recurs, fiind vorba, așadar, despre o hotărâre irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde dispoziții susceptibile de executare silită. Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de ia data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de formulare a contestației în anulare este cel de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv 26 noiembrie 2015. Potrivit art. 10Î alin. (3) C. proc. civ.: „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în anulare s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2016. Prezenta contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 iunie 2017 și trimisă prin poștă la data de 09 iunie 2017, fiind depășit, astfel, termenul legal de declarare a contestației, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a formula această cale de atac, sancțiune prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., care arată că.: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii extraordinare de atac de retractare a contestației în anulare a fost depășit, se va respinge cererea, ca tardiv formulată. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare formulata de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2703 din 26 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2703 din 26 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.