ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2016

Deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 mai 2015 sub nr. x/112/2015 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud, a solicitat în contradictoriul cu pârâta Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale Și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest anularea titlului de creanță intitulat Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență, emis de OIRPOSDRU Nord-Vest, înregistrat sub numărul x din 26 martie 2015, iar la Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud sub nr. x din 30 martie 2015 prin care, s-a reținut în sarcina CCI B-N o creanță bugetară în cuantum de 43.146,35 RON, reprezentând salarii nete plus contribuții angajat și angajator pentru 2 experți grup țintă, angajați ai beneficiarului, solicitate și rambursate la cererile de rambursare 1,2,3 și declarate neeligibile prin Procesul-verbal nr. x din 26 martie 2015. Prin aceeași cerere reclamanta a mai solicitat anularea Deciziei nr. 3802 din data de 8 mai 2015 privind soluționarea contestației formulată de Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud și înregistrată la Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest sub nr. x din 8 aprilie 2015. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 837 din 16 octombrie 2015, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale Și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea 554/2004, care prevăd că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Învestit prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 837 din 12 noiembrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel s-a apreciat că, împrejurarea că, această autoritate exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de funcții, aprobat prin Ordinul M.M.F.E.S nr. 600/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu este relevantă pentru determinarea competenței de soluționare a acțiunii, cât timp nici dispozițiile art. 10 alin. (1) și nici ale art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice, decisiv sub acest aspect fiind rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

De altfel, prin delegarea competenței, autoritatea publică dobândește o capacitate administrativă proprie, astfel că în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite autoritatea publică nu se înfățișează ca un simplu mandatar.

În această situație, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze litigiul, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările, potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (...) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale."

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În principal, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud a supus controlului instanței de contencios administrativ următoarele acte:

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența, emis de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, înregistrat sub nr. x din 26 martie 2015, iar la Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud sub nr. x din 30 martie 2015, prin care s-a reținut în sarcina acesteia o creanță bugetară în cuantum de 43.146,35 RON, reprezentând salarii nete plus contribuții angajat și angajator pentru 2 experți grup țintă, angajați ai beneficiarului, solicitate și rambursate la cererile de rambursare 1, 2, 3 și declarate neeligibile;

- Decizia nr. 3802 din data de 8 mai 2015 privind soluționarea contestației formulată de Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud și înregistrată la Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest sub nr. x din 8 aprilie 2015.

Procesul-verbal (care, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanță) a fost emis de o autoritate publică locală (Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest) iar decizia a fost emisă de o autoritate publică centrală (Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest organism delegat de AMPOSDRU).

Așadar, starea de fapt reținută de Tribunalul Bistrița-Năsăud referitoare la rangul autorității emitente a procesului-verbal, respectiv de autoritate publică centrală, este eronată. Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest este o autoritate publică locală emitentă a procesului-verbal, indiferent de orice alte împrejurări. De asemenea, este irelevant că procesul-verbal a fost avizat și aprobat de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest - delegat de AMPOSDRU pentru a produce efecte juridice, deoarece aceste formalități esențiale ale actului juridic efectuate de autoritatea ierarhic superioară nu modifică statutul emitentului actului juridic.

Dispozițiile legale relevante în cauză sunt cuprinse în Capitolul V din O.U.G. nr. 66/2011 și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul de contestare a titlului de creanță iar art. 47 alin. (5) stabilește autoritatea la care se depune contestația, respectiv "autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat".

Potrivit art. 50 alin. (1) din aceiași ordonanță de urgență, "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, (...)".

Așadar, autoritatea publică emitentă a titlului de creanță (în speță, procesul-verbal, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanță) este în același timp competentă să soluționeze prin decizie contestația administrativă exercitată împotriva acestuia.

Reglementarea reprezintă un caz particular de aplicare a regulii generale instituite de art. 7 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (așa numitul, în doctrină, recurs administrativ grațios).

În cazul dedus judecății nu a fost urmată această cale, ci cea a recursului administrativ ierarhic (reglementată de art. 7 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu și de O.U.G. nr. 66/2011), contestația fiind soluționată de autoritatea publică centrală, ierarhic superioară celei care a emis procesul-verbal de control.

Înalta Curte observă însă că, indiferent de calea administrativă urmată, competența instanței se stabilește în condițiile Legii nr. 554/2004, în acest sens fiind prevederile exprese ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, apreciat ca fiind incident în cauză deoarece procesul-verbal instituie obligația de restituire a unei sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel." (sublinierea Înalta Curte de Casație și Justiție).

Contrar celor reținute de Tribunalul Bistrița-Năsăud, actul administrativ este reprezentat de procesul-verbal și nu de decizie deoarece doar procesul-verbal dă naștere la drepturi și obligații în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Or, procesul-verbal este întocmit de o autoritate publică locală.

În consecință, interpretând per a contrario dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, luând în considerare și celelalte considerente de drept mai sus expuse, competent material să soluționeze litigiul este tribunalul.

Dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu reprezintă, din punct de vedere al competenței, decât normă de trimitere la legea contenciosului administrativ. De asemenea, ele trebuie interpretate în sensul instituirii obligativității urmării procedurii administrative prealabile (acest aspect este nelitigios, dar semnificativ în condițiile în care Tribunalul Bistrița-Năsăud a interpretat eronat dispoziția normei juridice în discuție și a considerat că referirea la "deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor" semnifică faptul că instanța competentă material este cea corespunzătoare rangului ierarhic emitentului deciziei).

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Camera de Comerț și Industrie Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, în favoarea Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM