ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, solicitând anularea Deciziei 7166 din 24.03.2015 emisă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, precum și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat cu nr. x din 22.01.2015 emis de echipa de control.

Prin Decizia nr. 389 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 7166/24.03.2015 emise de Comisia de Soluționare a contestației MECI și a procesului-verbal nr. x/22.01.2015 emisă de Comisia de Control MECI pentru POSCCE.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta apreciază că, în mod greșit prima instanță a respins criticile aduse cu privire la motivarea actelor contestate întrucât, în opinia sa, procesul-verbal de constatare a neregulii și decizia dată asupra contestației nu cuprind o motivare reală și completă. Astfel, comisia de soluționare a contestației s-a rezumat să redea aceleași texte legale ca cele cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare fără să răspundă în concret argumentelor invocate.

Susține recurenta că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi în prezența unei nereguli, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 466 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că instanța de fond s-a rezumat la a reține că există un prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene în mod automat atunci când au existat abateri în raport cu prevederile contractuale și dispozițiile naționale și europene.

Astfel, recurenta apreciază că existența unui prejudiciu sau potențialitatea lui trebuie dovedite de autoritatea de control, noțiunea de prejudiciu fiind strâns legată de cea de sumă plătită necuvenit. Consideră relevante prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 47/2014 care prevăd că nu se aplică corecții financiare pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, care nu au niciun impact financiar și, de asemenea, prezintă relevanță și preambulul O.U.G. nr. 47/2011.

În ceea ce privește suma plătită necuvenit, apreciază recurenta că este inexistentă. În cazul de față, singura condiție existentă în cadrul definiției dată de C. civ. este că prestația în discuție a reprezentat o plată (a contravalorii lucrărilor executate de executantul proiectului A.- asocierea formată din B. SRL, C. SRL și D.). Ultimele două condiții pentru a fi în prezența unei plăți nedatorate nu pot fi reținute atâta vreme cât raportul juridic care a stat la baza prestațiilor autorității contractante a fost generat de contractul de achiziție publică încheiat cu executantul proiectului A.. Mai mult, procesul-verbal de stabilire a neregulii a fost întocmit de ANSCI pe parcursul desfășurării proiectului A. când erau în execuție lucrările contractate pentru aducerea la îndeplinire a acestui obiectiv. În cuprinsul raportului de verificare la fața locului încheiat la data de 29.09.2016 se concluzionează că "la data efectuării misiunii, proiectul era finalizat și funcțional și se constată îndeplinirea obiectivului principal și a obiectivelor specifice", fiind aprobată la plata și ultima cerere de rambursare nr. x

Cu toate acestea, instanța de fond nu a ținut cont de aceste aspecte, ignorând faptul că nu există niciun prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene și nicio sumă plătită necuvenit ca urmare a finalizării proiectului A.. Nici expertiza administrată în cauză și nici instanța de fond nu au lămurit care sunt prevederile legale care impun decontarea unui articol de lucrări doar în momentul în care respectivul articol este realizat în proporție de 100%.

Oricum, în opinia recurentei, nu poate fi ignorat faptul că respectivele lucrări au fost finalizate ulterior în proporție de 100% astfel că sumele plătite sunt eligibile din perspectiva prevederilor legale și ale contractului de finanțare.

Mai mult, analiza ANSCI asupra eligibilității unor cheltuieli efectuate nu putea fi decât prematură, întrucât clădirea A. nu era finalizată.

Susține recurenta că sunt lipsite de fundament legal concluziile exprimate de instanța de fond privind modalitatea de decontare a lucrărilor, nefiind decontate lucrări neexecutate ci doar materiale aduse în șantier și lucrări proporțional cu gradul de execuție.

Cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, arată că referirea instanței la art. 22.2 din contractul de execuție nr. x/11.07.2012 este neavenită în condițiile în care prevederile H.G. nr. 759/2007 nu se referă la necesitatea respectării contractului încheiat între entitatea finanțată din fonduri europene și executantul de lucrări, ci la necesitatea respectării contractului de finanțare. Or, au fost respectate și prevederile art. 22.2 din contractul de execuție care stipulează faptul că este îndreptățită să facă plăți parțiale la cererea executantului și la valoarea lucrărilor executate.

A procedat în acord cu prevederile contractuale deoarece există situații de lucrări care cuprind lucrările pe care le-a decontat, și de asemenea, materialele decontate au fost înglobate în lucrările efectuate, proporțional cu cât a fost executat din respectivele lucrări. Prevederea contractuală nu impune ca un articol de deviz să fie finalizat în proporție de 100% astfel că interpretarea conferită de expert și de instanța de fond excede voinței părților contractante.

În ceea ce privește respectarea prevederilor contractului de finanțare, a arătat că nu a decontat etape nefinalizate de execuție, ci a decontat etape de execuție proporțional cu gradul de finalizare ala cestora astfel că a fost respectată și clauza înscrisă la art. 7 alin. (9) din contractul de finanțare.

În ceea ce privește condiția instituită la art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, arată că nici instanța de fond și nici expertul nu au indicat prevederi legale pe care le-ar fi încălcat ca urmare a decontării lucrărilor în maniera deja expusă astfel că nu se poate susține că ar fi efectuat cheltuieli neeligibile.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea actelor administrative, arată că în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, la punctul a) este detaliat conținutul suspiciunii de neregulă care reprezintă situația de fapt. De asemenea, sunt detaliate baza legală a verificărilor efectuate de către echipa de control și sunt prezentate verificările și motivele de fapt.

Având în vedere că au fost respinse criticile reclamantei din punctul de vedere al proiectului, era firesc să fie menținute în cadrul procesului-verbal celelalte constatări și rezultatul verificărilor efectuate. De asemenea, este motivată și decizia de soluționare a contestației și cuprinde argumentele pentru care a fost respinsă contestația beneficiarului.

Cu privire la noțiunea de neregulă, arată intimatul că aceasta presupune o abatere de la întreaga legislație națională și/sau europeană aplicabilă care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale și nu doar o abatere de la legislația în materia achizițiilor publice.

În cadrul procesului-verbal s-a demonstrat faptul că nu au fost justificate cheltuielile solicitate prin cererile de rambursare, întrucât nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

De altfel, prin procesul-verbal contestat nu a fost stabilită nicio corecție financiară, cum eronat susține recurenta, ci a fost stabilită creanța bugetară ca urmare a constatării neeligibilității unor cheltuieli din cererile de rambursare 5, 6 și 7 în cuantum de 705.664,29 RON.

Dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile în speță, acestea fiind aplicabile în situația în care se aplică reduceri procentuale în temeiul art. 6 din același act normativ.

Mai susține intimata că posibilitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene apare în situația în care neregula se descoperă la momentul în care se verifică cererea de rambursare sau cererea de plată, moment la care se face aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și astfel, în măsura în care se constată existența unei nereguli, cheltuielile afectate de aceste nereguli sunt excluse integral sau parțial de la rambursare/plată.

Odată săvârșită o abatere, prin acțiune sau inacțiune a beneficiarului, ce are drept rezultat plata unor sume ce nu au justificare, această sumă devine plătită necuvenit.

Cu privire la motivul de recurs invocat de către recurentă ce antamează lipsa de fundament legal a concluziilor exprimate de instanța de fond privind modalitatea de decontare a lucrărilor, învederează că nu poate fi eligibilă cheltuiala raportat la art. 2 din H.G. nr. 759/2007, văzând și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății vizează verificarea legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.01.2015 emis de Ministerul Educației Naționale- Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE prin care s-a constatat că se confirmă aspectele prezentate în SN nr. x/22.08.2014 astfel:

- în ceea ce privește modalitatea de atribuire a contractului de execuție lucrări nr. x/11.07.2012 s-a reținut că, prin impunerea unui termen maxim de execuție până la data de 31.08.2013, descalificarea unui ofertant de la procedura de atribuire, iar apoi încheierea unu act adițional de prelungire a duratei contractului, a fost încălcat principiul tratamentului egal;

- în referire la existența lucrărilor neexecutate dar decontate, s-a constatat că există lucrări neexecutate dar care au fost decontate iar, pe de altă parte, lucrări pentru care s-au depășit cantitățile față de devizul ofertă sau cu documente lipsă/neconforme;

- de asemenea, în urma verificărilor efectuate la fața locului, în ceea ce privește modul defectuos de conservare a lucrărilor executate până la momentul rezilierii contractului nr. x/11.07.2012, s-a reținut sesizarea se confirmă;

- în referire la calitatea lucrărilor executate, s-a reținut că există lucrări executate cu deficiențe calitative și neconforme cu legislația în vigoare privind calitatea, prevăzută de Legea nr. 10/1995;

- totodată, în urma verificărilor financiare efectuate, s-a constatat că la factura x/29.10.2012 situația de plată anexată pentru lucrările de rezistență cod 04.02., în sumă totală de 1.137.642,39 RON este eronat întocmită, suma totală corectă a situației de plată fiind de 973.280,85 RON, rezultând o diferență de 164.361,54 RON, solicitată eronat la rambursarea în CR nr. x/27.03.2013.

Pentru aceste considerente, echipa de control a stabilit că beneficiarul datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, un debit în valoarea de 705.664,29 RON fără TVA.

Prin Decizia nr. 7166/24.03.2015 s-a respins contestația administrativă formulată de beneficiarul Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Un prim motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a respins criticile reclamantei cu privire la motivarea actelor contestate, considerându-se în mod eronat, în opinia recurentei, că actele contestate îndeplinesc cerințele motivării în fapt și în drept.

Motivarea actului administrativ reprezintă o garanție împotriva arbitrariului, neputând fi limitată la concluzia autorității, fără prezentarea elementelor concrete avute în vedere, a raționamentului care a condus la această concluzie, elemente care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reliefat dublul rol al motivării actelor administrative și anume transparența actului și realizarea controlului pe cale judiciară, creându-se astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ (Cauzele C-41/1969, C-509/1993, C-367/1995).

Motivarea trebuie să fie însă adecvată actului emis, iar amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, astfel că cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz.

În prezenta cauză, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că prin actele administrative atacate au fost prezentate pe larg elementele care au format convingerea că se confirmă aspectele prezentate în SN nr. x/22.08.2014 și de asemenea, la rubrica "Temeiul de drept" au fost indicate articolele din actele normative apreciate ca fiind încălcate de beneficiar. În egală măsură, se constată că și Comisia de soluționare a contestațiilor a prezentat argumentele avute în vedere în adoptarea soluției de respingere a contestației administrative și motivele față de care nu a reținut susținerile contestatoarei.

Astfel se reține că au fost respectate condițiile motivării adecvate a actelor administrative, fiind permis autorului contestației să formuleze contestație în instanță, raportat la considerentele de fapt și de drept inserate în actele contestate și, de asemenea, este posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Nu se apreciază ca fiind întemeiate susținerile recurentei în sensul că ar fi fost impus comisiei de soluționare a contestației să prezinte alte argumente decât cele inserate în cuprinsul procesului-verbal atacat, fiind suficient ca organul administrativ de soluționare a contestației să fi examinat în mod real argumentele contestatoarei, atât timp cât și argumentele prezentate de aceasta în susținerea contestației au fost aceleași cu cele expuse în cadrul punctului de vedere pe care l-a comunicat autorității de control. În aceste condiții, nu se poate identifica nicio vătămare a drepturilor contestatoarei care de altfel, a beneficiat de accesul la instanță și a avut posibilitatea de a combate aspectele reținute de către instituția emitentă a actelor contestate.

În cadrul celui de-al doilea motiv de casare, recurenta susține că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi în prezența unei nereguli.

În opinia recurentei, prima instanță a reținut în mod eronat că a fost produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene doar prin faptul că a fost săvârșită o abatere.

Instanța de control judiciar nu împărtășește punctul de vedere al recurentei, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora: "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;".

De asemenea, clauza inserată la art. 13 pct. 1 din contractul de finanțare nr. x/28.09.2010 prevede că "prin neregulă se înțelege orice încălcare a unei dispoziții a legislației comunitare și/sau naționale, care rezultă dintr-o acțiune sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene și/sau a bugetelor din care provine cofinanțarea publică aferentă. Sunt asimilate neregulilor orice alte încălcări ale prezentului contract de finanțare."

În cadrul procesului-verbal contestat s-a reținut ca suma de 705.664,29 RON este neeligibilă, ceea ce constituie o abatere în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cheltuielile efectuate de către recurenta-reclamantă neîncadrându-se în dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 întrucât nu este conformă cu prevederile legislației naționale, alta decât cea în materia achizițiilor publice.

Având un caracter neeligibil, cheltuielile efectuate de reclamantă au fost de natură a crea un prejudiciu bugetului Uniunii Europene, astfel că nu devin incidente dispozițiile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de recurentă, cu atât mai mult cu cât autoritatea de control nu a aplicat corecții financiare astfel cum eronat susține recurenta, ci a declarat ca fiind neeligibile anumite sume pe care recurenta-reclamantă le-a efectuat.

Instanța de control judiciar constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.01.2015 a fost emis avându-se în vedere prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 potrivit cărora: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Astfel, în cazul Cererii de rambursare nr. x, s-a identificat calculul eronat al facturii cuprinzând taxe angajator-manoperă lucrări rezistență (factura nr. x/29.10.2012); în cazul cererii de rambursare nr. x s-a constatat depășirea cantităților din devizul ofertă (factura nr. x/07.03.2013); în cazul cererii de rambursare nr. x s-a constatat existența unor lucrări nepuse în operă la momentul controlului (facturile nr. x/14.10.2013 și nr. x/24.10.2013).

Susținerile recurentei potrivit cărora, la data de 29.09.2016 a fost încheiat raportul de verificare la fața locului, nu prezintă relevanță în prezenta cauză întrucât instanța verifică legalitatea actelor contestate la data întocmirii acestora, pe baza constatării situației de fapt existente anterior emiterii actelor (în speță, procesul-verbal a fost emis la data de 22.01.2015), și nu avându-se în vedere acte întocmite ulterior, la momentul finalizării proiectului, care nu influențează declararea ca fiind neeligibile a cheltuielilor efectuate la momentul depunerii și analizării cererilor de rambursare.

În aceste condiții, nu sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că declararea ca fiind neeligibile a cheltuielilor ar fi fost prematură, întrucât pârâtul are obligația de a verifica fiecare cerere de rambursare, în sensul îndeplinirii condițiilor art. 2 din H.G. nr. 759/2007, la momentul depunerii cererilor și nicidecum să aștepte finalizarea proiectului, așa cum pretinde recurenta.

Pârâtul a procedat potrivit prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora: "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să înregistreze și să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare.

(2) De asemenea, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația primirii, înregistrării, analizării și, după caz, transmiterii, în termen de 5 zile lucrătoare, către structurile de control prevăzute la art. 20 a tuturor sesizărilor pe care le primesc direct sau prin intermediul altor instituții ale statului și care privesc programele pe care le gestionează.

De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 21 din același act normativ care prevăd că: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20.

(2) În termen de maximum 10 zile de la primirea de către structura de control competentă conform prevederilor art. 20 a oricărei solicitări ca urmare a aplicării prevederilor art. 18, aceasta are obligația organizării activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare."

Echipa de control a reținut în mod corect faptul că au fost decontate lucrări ce nu fuseseră realizate în totalitate, în condițiile în care procesele-verbale de recepție calitativă erau parțiale și nu au atestat finalizarea și recepția întregului articol de deviz.

În acest sens este și clauza înscrisă la art. 7 alin. (9) din contractul de finanțare nr. x/28.09.2010: "Rambursarea cheltuielilor se realizează: (…) pentru execuția de lucrări, se acceptă rambursarea cheltuielilor pe faze determinate de execuție/etape finalizate de execuție (…)".

În aceste condiții, în mod just au fost declarate ca neeligibile cheltuielile efectuate cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007.

Într-adevăr, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 nu face referire la respectarea contractului încheiat cu executantul de lucrări însă s-a reținut caracterul neeligibil al cheltuielilor efectuate cu încălcarea clauzei inserată la art. 7 alin. (9) din contractul de finanțare, ceea ce este suficient pentru a fi constatată existența neregulii în înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimatul a avut în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 (cheltuiala să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare), avându-se în vedere faptul că a fost stabilită o neregulă ce reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții.

Or, atât timp cât s-a argumentat și dovedit că nu a fost respectată clauza prevăzută la art. 7 alin. (9) din contractul de finanțare, cheltuiala efectuată de recurenta-reclamantă are caracter neeligibil și față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 389 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB