Decizia nr. 2797/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale, anularea Deciziei nr. 5121 din 09.01.2015 emise de Comisia din cadrul MEN; anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.11.2014 emisă de Echipa de Control din cadrul MEN, DG OI pentru POS CCE axa prioritară 2.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 277 din 28 septembrie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare, a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva pârâților MENCS și ANCSI, a anulat Decizia nr. 5121 din 09.01.2015 emisă de Comisia din cadrul Ministerul Educației Naționale, a anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.11.2014 emisă de echipa de control din cadrul MENCS, DGOI pentru POSCCE și a obligat pârâtul MECS să plătească reclamantei suma de 41.399,27 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (fostă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare) a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a procedat la o interpretare eronată a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. Instanța reține faptul că pretinsa neregulă sancționată a avut loc la data de 13.04.2011, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că ar fi fost incidente prevederile O.G. nr. 79/2003, și nu ale O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, instanța de fond mai motivează că dat fiind faptul că O.U.G. nr. 66/2011 nu este aplicabilă din punct de vedere temporal modul de stabilire a creanței bugetare, corecția de 5% aplicată nu a avut fundament legal. Această motivare este eronată, în condițiile în care aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 la speța de față a fost corectă. Decizia Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, ca normă tranzitorie, nu aduce atingere problemei deduse judecății. La o analiză atentă a considerentelor Deciziei nr. 66/2015, se poate cu ușurință constata faptul că în parag. 33 se precizează în mod expres: Curtea constată că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. Jurisprudența neunitară ivită în ceea ce privește incidența O.U.G. nr. 66/2011 a fost lămurită prin decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, în procedurile Județul Neamț (C-260/14), Județul Bacău (C-261/14) împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Este adevărat că pentru a vorbi de existența unei nereguli se cer a fi îndeplinite anumite condiții, însă între reglementarea neregulii din O.U.G. nr. 66/2011 și cea din O.G. nr. 79/2003 nu sunt diferențe semnificative, și nu sunt de natură să atragă concluzia că nu ar exista neregulă în speța de față. Neregula constatată a condus la limitarea concurenței în derularea procedurii de achiziție publică. Modificările operate de către intimată conduc la modificarea fișei de date a achiziției care este atașată anunțului de participare, fapt pentru care aceasta, în calitate de autoritate contractantă, trebuia să publice o erată la documentația de atribuire. Atât timp cât este obligatorie îndeplinirea tuturor condițiilor din fișa de date a achiziției, chiar dacă nu sunt precizate integral în anunțul de participare, în baza acesteia se întocmește oferta. Recurentul arată că, prin raportare l a situația de fapt din speță, cheltuielile de judecată în cuantum de 41.399,27 RON sunt vădit excesive.

Apărările formulate în cauză Intimata Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Totodată, a fost invocată excepția lipsei de interes a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare cu privire la motivul de recurs privind cheltuielile de judecată. Admiterea excepției lipsei de interes se impune prin raportare la faptul că instanța de fond a obligat Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice la plata cheltuielilor de judecată și nu pe recurenta ANCSI. Astfel, doar Ministerul ar fi avut interesul de a critica cuantumul cheltuielilor de judecată dispuse de instanța de fond, Minister care însă nu a exercitat recurs împotriva hotărârii pronunțate în fond, astfel că hotărârea primei instanțe a căpătat autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 5121 din 09.01.2015 emise de Comisia din cadrul Ministerul Educației Naționale și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.11.2014 emisă de Echipa de Control din cadrul MEN, DG OI pentru POS CCE axa prioritară 2. Prin Decizia nr. 5121 din 09.01.2015, Comisia de soluționare a contestației din cadrul MEN a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva notei de constatare nr. x din 03.11.2014. Procedura de achiziție publică ce s-a finalizat cu atribuirea contractului nr. x din 16.06.2011 încheiat cu A. a avut loc anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin adresa Clarificări publicată în SEAP la data de 13.04.2011 USAMV a renunțat la cerința minimă de calificare privind obligativitatea ofertanților de a prezenta acordul scris al producătorului privind dreptul de comercializare sub licență de producător a produselor pe care se angajează să le livreze precum și conformitatea produselor identificate prin referire la specificații. Publicarea acestei clarificări, în loc de publicarea unei erate la anunțul de participare, a fost considerată de către Autoritatea de control ca fiind o neregulă în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care a aplicat reclamantei corecția financiară. Înalta Curte constată că susținerile din recurs potrivit cărora instanța de fond în mod greșit a reținut inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 pentru că acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractelor și a săvârșirii faptelor ce pot fi sancționate cu corecție financiară, sunt întemeiate având în vedere faptul că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care se desfășoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ. Activitatea de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile actului normativ invocat, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, în situația în care activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost declanșată după intrarea în vigoare a O.U.G, nr. 66/2011. Pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei hotărâri de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66, ca norma tranzitorie, nu aduce atingere problemei deduse judecății. Astfel, la o analiză atentă a considerentelor Deciziei nr. 66/2015, se poate cu ușurință constata faptul că în parag. 33 se precizează în mod expres: Curtea constată că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. În speța de față, activitatea de control având ca obiect verificarea respectării prevederilor legislației în domeniul achizițiilor publice, pentru contractul de achiziție publică nr. x, a avut loc în perioada octombrie 2014, după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003). În cauza de față, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantei. Înalta Curte apreciază că pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile prevederile acestui act normativ. Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activitățile de constatare a neregulilor care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultra-activitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activitățile de constatare a neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări. Este de observat că instanța de fond în dezvoltarea raționamentului care tinde la fundamentarea soluției date cererii reclamantei, folosește o argumentare alternativă, apreciind în primul rând că întocmirea actelor contestate s-a realizat cu aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, întrucât în raport de data întocmirii contractului de finanțare incidente erau dispozițiile O.G. nr. 79/2003. Incidența unui act normativ în această materie este determinată de momentul săvârșirii neregulii, așa cum rezultă de altfel și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015. În speță, neregula nu este determinată de încheierea contractului de finanțare nr. x/16.06.2011, ci de nerespectarea clauzelor sale contractuale, fapt juridic petrecut ulterior intrării în vigoare O.U.G. nr. 66/2011, așa încât acest din urmă act normativ este pe deplin aplicabil procedurii de antrenare a răspunderii administrative a reclamantei. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, în vederea cercetării pe fond, va avea în vedere toate apărările și susținerile părților analizând cauza pe fondului ei. Pentru motivul de casare astfel reținut, Înalta Curte nu va analiza celelalte critici din recurs ce vizează fondul cauzei, precum și excepția invocată privind lipsa de interes în ceea ce privește motivul de recurs privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs În concluzie, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 491 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.