ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3921/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 13.06.2016, reclamanta Universitatea "A.", în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (OIPOSDRU-MENCS), a solicitat să se dispună:

- anularea parțială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015 și a creanței aferente acestuia în valoare de 1.770.293,56 RON;

- anularea Deciziei nr. OI/2038/ES-16.12.2015 privind soluționarea contestației administrative formulate de Universitatea A.;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." în contradictoriu cu pârâtul O.I.P.O.S.D.R.U. - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea "A." Cluj-Napoca, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, ca nelegală, și rejudecarea litigiului în fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reclamanta arată că este parte beneficiară în Contractul de finanțare nr. POSDRU/86/1.2/S/64076 încheiat cu AMPOSDRU pentru proiectul "Adaptarea curriculei universitare de masterat la cerințele pieței muncii din România în domeniul proiectelor finanțate din fondurile structurale și de coeziune".

În baza Deciziei nr. O1/1406/ES/05.09.2014 a Directorului Direcției OIPOSRU-4ECS a fost efectuată o verificare documentară ca urmare a unei suspiciuni de neregulă ce avut la bază Raportul de audit nr. x din 04.08.2014, în urma căruia a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, prin care i s-au imputat anumite nereguli apărute pe parcursul Contractului de finanțare nr. E5330/AZ din 02.07.2010, stabilindu-se eronat neeligibilități în valoare de 1.770.293,56 RON. După înaintarea contestației administrative, a atacat în instanță Procesul-verbal de constatare a neregulilor și Decizia privind soluționarea contestației administrative.

Circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii. Astfel, instanța de fond a reținut ca motiv de respingere a acțiunii, faptul că pentru stabilirea modului de salarizare a experților practicieni din cadrul proiectului nu s-a ținut cont de specificitatea proiectului, respectiv că nu se justifică realocarea și utilizarea sumei de 554.400 RON, solicitată de beneficiar prin Actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare, act adițional aprobat de către OIPOSDRU-MENCS și care prevedea exclusiv cheltuieli conforme contractului de finanțare, cheltuieli prezentate spre aprobare și plătite integral, făcând referire la studiile de masterat și legătura acestora cu finanțarea unor activități specifice din proiect. Susține că indicatorii asumați prin contractul de finanțare au o valoare minimă, fiind codificați și cuantificați în secțiunile Indicatori și Grup țintă la un total de 300 de studenți, respectiv în cadrul secțiunii Rezultate, descriere aferentă pentru rezultate imediate: 5. Școlarizarea a cel puțin 300 de studenți în cadrul partenerilor de profil din cele două regiuni de dezvoltare.

Arată că prin cererea de finanțare nu s-a făcut referire la școlarizarea unui număr de studenți pe durata unui anumit număr de semestre, ci la numărul de studenți școlarizați care au beneficiat de operațiunile finanțate, astfel că orice trimiteri la neeligibilitățile unor sume datorită parcurgerii unui ciclu masteral complet de către unii dintre studenți nu se susțin în raport cu obligațiile asumate prin contractul de finanțare. Susținerea studiilor pentru studenții înscriși la programul de masterat în anul universitar 2012/2013 din finanțare nerambursabilă primită prin Contractul E5330 din 02 iulie 2010 a fost continuată prin alte finanțări aflate la dispoziția instituției pentru următorul an universitar.

Astfel, arată că instanța de fond, pe de o parte, a reținut starea de fapt evidențiată în actul de control, respectiv faptul că la capitolul Pachetul de finanțare a proiectului din cererea de finanțare este prevăzut în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.200 RON calculat la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore, însă a omis să evidențieze că respectiva sumă a fost stabilită doar pentru primul an de implementare, așa încât raportarea neregulii cheltuielilor cu experții practicieni pentru întreaga durată a proiectului s-a realizat prin eroare la valoarea bugetată pentru un an de implementare.

Se susține că întrucât contractul de finanțare a beneficiat de 3 ani de implementare, respectiv perioada 2 iulie 2010-31 iunie 2013, conform Secțiunii C - Date financiare - Justificarea bugetului cererii de finanțare din Anexa nr. 1.1, totalul cheltuielilor cu resursele umane a fost calculat pentru toți cei 3 ani de implementare. Pentru punctul 8 - Experți practicieni este prevăzută pentru anul 1 de implementare o cheltuială în sumă de 607.200 RON, pentru anul 2 costul se dublează, iar pentru anul 3 de implementare, situația este aceeași. Așadar suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor este de 3.036.000 RON (607.200 RON pentru anul 1, 1.214.400 RON pentru anul 2 și 1.214.400 RON pentru anul 3), dar instanța de fond nu a reținut aceste aspecte.

Recurenta-reclamantă critică cele reținute de către prima instanță în sensul că prin remunerarea experților practicieni s-a depășit bugetul alocat prin proiect, Universitatea neavând la dispoziție pentru remunerarea acestora numai suma de 1.161.600 RON (607.200 RON aferent anului 1 de implementare, la care se adaugă 554.400 RON suplimentare prin actul adițional nr. 3), cheltuind suma de 2.511.220 RON, ci suma prevăzută drept cheltuială cu acești experți, de 3.036.000 RON, aferentă celor 3 ani de implementare a proiectului.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că raportul Autorității de Audit nr. 51383 din 04 august 2014 nu poate constitui în sine motiv pentru stabilirea unor neeligibilități în sarcina beneficiarului, constatările și recomandările efectuate, în lipsa unui suport faptic constatat obiectiv, neputându-se constitui în motivele de fapt avute în vedere la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. În opinia sa, trimiterea la raportul de audit în cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015 constituie o preluare a motivațiilor și a constatărilor altor organisme.

Recurenta-reclamantă susține că s-a aflat într-o situație dezavantajoasă în poziția de beneficiar în litigiu cu o autoritate, fiind privată de dreptul la un proces echitabil și fiind în imposibilitatea formulării unei contestații motivate privind cele reținute de către echipa de control. Nu au fost stabilite în concret de către organismul de control eventualele erori apărute în implementare, obligație pe care acesta avea conform art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care s-a rezumat la preluarea constatărilor din raportul de audit amintit, ca motive de fapt, deși în accepțiunea art. 21 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, constatările cu implicații financiare ale autorității de audit constituie punctul de plecare în vederea organizării verificărilor echipei de control. Consideră că se face confuzie între prevederile art. 2 alin. (1) lit. x), art. 21 alin. (1) și (4), art. 53 din O.U.G. nr. 66/2011 și motivația în fapt a constatării de nereguli, lipsa sau superficialitatea motivelor de fapt fiind de natură a restrânge dreptul de contestare al beneficiarului.

Referitor la tariful orar, care, potrivit celor cuprinse în hotărârea atacată, variază între 36 RON/oră și 235,19 RON/oră, subliniază că toate cheltuielile cu experții practicieni prezentate spre rambursare, validate și plătite, dar considerate neeligibile, se încadrează în standardul de cost și anume 235,19 RON/oră față de 300 RON/oră, costul maxim permis. O cheltuială devine nerezonabilă cu consecința neeligibilității exclusiv în cazul în care depășește nivelul maximal al standardului de cost, conform pct. 10 al capitolului 4.3.3 din Ghidul solicitantului condiții generale, în timp ce Ghidul solicitantului - condiții specifice nu cuprinde prevederi referitoare la bugete și nici la tarife, după cum se susține în motivarea hotărârii atacate.

Referitor la primul motiv de recurs, intimatul-pârât arată că potrivit definiției conceptului de neregulă dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin sintagma prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, legiuitorul a încadrat, pe lângă contractul de finanțare, cererea de finanțare și celelalte documente producătoare de efecte juridice care se întocmesc cu ocazia implementării proiectelor cu fonduri europene, astfel că nerespectarea prevederilor convențiilor legal făcute între părțile contractante atrage caracterul de neregulă respectivei acțiuni sau inacțiuni.

Conform cererii de finanțare, ce constituie anexă a contractului de finanțare, având aceeași forță juridică, la capitolul Pachetul de finanțare a proiectului, beneficiarul a prevăzut în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.200 RON calculate la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore. Ulterior, reclamanta, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare POSDRU/86/1.2/S/64076, a inițiat un act adițional la acest contract (actul adițional nr. 2), prin care a solicitat majorarea capitolului Resurse umane din bugetul proiectului cu suma de 554.400 RON, concomitent cu modificarea altor capitole bugetare ale proiectului. Această inițiativă a fost respinsă întrucât, conform Ghidului solicitantului - Condiții specifice pentru cererilor de propunere de proiecte nr. 86, stagiile de practică pentru student din ciclul I de licență sau masterat nu sunt eligibile pe domeniul major de investiții 1.2.

Se mai arată că reclamanta a revenit la data de 15.02.2013 cu o propunere de act adițional nr. 3 la contractul de finanțare POSDRU/86/1.2/S/64076, solicitând creșterea valorilor echivalente capitolului bugetar Resurse umane cu suma de 554.400 RON, ce a mai fost solicitată în actul adițional nr. 2, concomitent cu micșorarea altor capitole bugetare, pentru remunerația experților practicieni implicați în învățământul cu frecventă redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Intimatul-pârât arată că ciclul de masterat presupune parcurgerea a doi ani de studiu și acoperirea a patru semestre și cum implementarea proiectului s-a finalizat la data de 31.07.2013, rezultă că în perioada de 6 luni cuprinsă între 15.02.2013 (data inițierii actului adițional nr. 3) și 31.07.2013 (data finalizării implementării proiectului), nu exista posibilitatea desfășurării unui ciclu de 2 ani de masterat, care să justifice realocarea și utilizarea sumei de 554.400 RON.

Se mai arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, prin motivul de nelegalitate prevăzut la art. 8 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., respectiv când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sferele celorlalte puteri ale statului, cum este cea legislativă sau executivă, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.

Față de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., consideră că acesta este nedovedit, atât timp cât instanța de fond a făcut o corectă analiză a cauzei și o corectă aplicare a legii față de situația de fapt și de drept invocată și dovedită de către părțile dosarului, în limitele atribuțiilor cu care a fost învestită.

Referitor la motivul de recurs invocat prin evocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât arată că privitor la modul de tarifare a activității experților practicieni, din verificările efectuate asupra documentelor existente la sediul OIPOSDRU MECS și puse la dispoziție de către reclamantă, s-a constatat că fișele de post aferente contractelor de muncă ale experților practicieni din proiect sunt identice pentru toți experții implicați, dar tarifarea orară variază substanțial, între 36 RON/oră și 235,19 RON/oră. Prin punctul de vedere depus de reclamantă s-a afirmat că decizia Universității de Vest din Timișoara privind salarizarea personalului propriu care are calitatea de expert în cadrul proiectelor a fost o problemă strict administrativă, ceea ce conduce la concluzia că proiectului POSDRU/86/1.2/S/64076 i se aplică același punct de vedere.

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul MFP nr. 2170/2010, art. 2 alin. (2) lit. g) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64 din 03/06/2009, intimatul-pârât consideră că în stabilirea modului de salarizare a experților din cadrul proiectului OSDRU/86/1.2/S/64076, nu s-a ținut cont de specificitatea proiectului și astfel, deși fișele de post aferente contractelor de muncă ale experților practicieni din proiect sunt identice pentru toți experții implicați, tarifarea orară a variat substanțial între 36 RON/oră și 235,19 RON/oră, motiv pentru care diferențele de tarifare orară constatate conform secțiunii au fost declarate neeligibile.

Conform prevederilor art. 1270 C. civ., acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante, iar conform Ghidului solicitantului - Condiții specifice pentru cererile de propunere de proiecte nr. 86, valoarea totală a cheltuielilor neeligibile solicitate la rambursare, validate și plătite pentru capitolul Resurse Umane în cadrul proiectului este în cuantum de 1.806.497 RON 034.296 RON + 575.196 RON contribuții + 197.005 RON impozit).

În fapt, reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/86/1.2/S/64076, conform cererii finanțare, a avut la dispoziție pentru remunerarea experților practicieni din proiect 1.161.600 RON și a cheltuit efectiv suma de 2.511.220 RON, depășind cu mult bugetul alocat în acest sens și cum potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, conform jurisprudenței instanței supreme, obligația de recuperare a fondurilor U.E. intervenind automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu. Astfel, arată că singura măsură legală care se poate aplica privitor la cele constatate este emiterea unui titlu de creanță prin care să se solicite reclamantei returnarea sumelor declarate neeligibile, respectiv emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN/21.09.2015, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține în sarcina sa o aplicare disproporțională a prevederilor legale.

Astfel, față de motivul de recurs invocat de recurentă prin evocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră că instanța de fond în emiterea sentinței recurate a interpretat, respectat și aplicat în mod corect normele legale, în limitele atribuțiilor cu care legiuitorul a investit-o.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și cazurile de casare invocate, ținând seama și de apărările din întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Rezultă din actele dosarului că prin actele administrative contestate în cauză s-a dispus în sarcina recurentei-reclamante Universitatea "A." restituirea sumei de 1.770.293,56 RON, ca urmare a declarării neeligibile a unor cheltuieli efectuate în baza Contractului de finanțare nr. POSDRU/86/1.2/S/64076 din 02.07.2010 încheiat cu Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, cât și a Actului Adițional nr. 3 din 15.02.2013 prin care fusese modificată structura inițială a bugetului proiectului aprobat în cadrul cererii de finanțare.

Retragerea finanțării nerambursabile s-a întemeiat în principal pe constatarea că beneficiarul contractului de finanțare nu respectase principiul unui management riguros în cazul modificării structurii bugetului proiectului efectuată în baza Actului Adțional nr. 3, modificare prin care se procedase la realocarea sumei de 554.400 RON capitolului bugetar Resurse umane, concomitent cu micșorarea altor capitole bugetare, suma de 554.400 RON, realocată, reprezentând cuantumul remunerației necesare experților practicieni implicați în învățământul cu frecvență redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Conform conținutului Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, neregula reținută în sarcina recurentei-reclamante a fost justificată de autoritatea administrativă emitentă în raport de mențiunile înscrise în Memoriul justificativ anexat Actului Adițional nr. 3, prin care însăși reclamanta, în justificarea cererii sale privind creșterea cheltuielilor cu suma de 554.400 RON, arăta că realocarea fondurilor bănești era necesară pentru remunerarea experților practicieni implicați în învățământul cu frecvență redusă din cadrul programelor de master acreditate. De asemenea, s-a reținut că reclamanta menționase că, la stabilirea cuantumului sumei solicitate în cadrul modificării structurii inițiale a bugetului, ar fi ținut seama de faptul că un ciclu de pregătire masterală se parcurge în 2 ani de studiu.

Conform aceluiași proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, neregula reținută în sarcina recurentei-reclamante a fost motivată și în raport de împrejurarea că, potrivit cererii de finanțare, proiectul avea ca indicatori de rezultat numărul de studenți care beneficiaseră de operațiunile finanțate la nivelul instituțiilor de învățământ superior, cât și numărul de programe de licență/masterat conform CNICS implementate - învățământ superior.

Pe baza acestor elemente - durata de 2 ani a unui ciclu de pregătire masterală, cât și indicatorii de rezultat menționați prin proiectul finanțat, dar mai ales a constatării că finalizarea proiectului urma să se realizeze la data de 31.07.2013, s-a considerat de către autoritatea administrativă că, în perioada februarie-iulie 2013, cuprinsă între data solicitării sumei de 554.400 RON și data de finalizare a implementării proiectului, nu exista posibilitatea desfășurării unui ciclu de 2 ani de master la învățământul cu frecvență redusă și, ca urmare, nu exista justificare pentru realocarea și utilizarea sumei de 554.400 RON, solicitată și aprobată prin Actul Adițional nr. 3 din 15 februarie 2013.

Suplimentar, s-a reținut de către autoritatea administrativă că recurenta-reclamantă solicitase rambursarea de cheltuieli pentru studenți înscriși chiar și în luna iulie 2012, fiind evident că, în aceste cazuri, ciclul masteral de 2 ani nu putea fi finalizat până la sfârșitul perioadei de implementare a proiectului.

Constatările și concluziile Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9052/SJCSN din 21.09.2015, cât și Decizia nr. OI/2038/ES/16.12.2015 emisă în soluționarea contestației administrative, au fost menținute prin sentința primei instanțe, care a reținut că măsurile dispuse în privința reclamantei sunt conforme cu principiile care guvernează modul de administrare a proiectelor desfășurate cu sursă de finanțare europeană, iar neregularitările constatate în legătură cu remunerația experților practicieni constituie temeiuri pentru declararea ca neeligibile a respectivelor cheltuieli.

S-a reținut astfel că reclamanta, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare POSDRU/86/1.2/S/64076 (după ce i-a fost respinsă o cerere similară - Act Adițional nr. 2), a formulat o propunere de Act Adițional nr. 3 la acest contract, prin care a solicitat creșterea valorilor echivalente Capitolului bugetar Resurse umane cu suma de 554.400 RON, concomitent cu micșorarea altor capitole bugetare, suma solicitată (și acceptată) fiind menită să acopere cuantumul remunerației necesare experților practicieni implicați în învățământul cu frecvență redusă din cadrul programelor de master acreditate.

Conform cererii de finanțare, constituind anexă a contractului de finanțare, la Capitolul "Pachetul de finanțare a proiectului", beneficiarul prevăzuse în cadrul liniei bugetare Resurse umane un cuantum de 607.206 RON, calculat la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore.

De asemenea, din Registrul grupului țintă, depus în anexă la CR 3, rezulta că ar fi fost înscriși studenți la ciclul de master (de 2 ani) și în luna iulie 2012.

Însă, întrucât un ciclu de masterat prespune parcurgerea a 2 ani de studiu și acoperirea a 4 semestre aferente anului I și anului II de studiu, iar implementarea proiectului se finalizase la data de 31.07.2013, s-a menționat de către instanță că în mod corect se reținuse în cauză că în perioada de 6 luni cuprinsă între data de 15.02.2013 (data inițierii Actului Adițional nr. 3) și data de 31.07.2013 (data finalizării implementării proiectului), nu exista posibilitatea desfășurării unui ciclu de 2 ani de masterat, care să justifice realocarea și utilizarea sumei de 554.400 RON.

Deopotrivă, s-a mai reținut că la stabilirea modului de salarizare a experților implicați în derularea proiectului nu se ținuse seama de specificitatea proiectului, iar costul total legat de remunerarea experților practicieni depășise bugetul alocat prin proiect.

În concret, s-a arătat de către instanță că reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului "Adaptarea curriculei universitare de masterat la cerințele pieței muncii din România în domeniul proiectelor finanțate din fondurile structurale și de coeziune", cod SMIS-21313, a avut la dispoziție pentru remunerarea experților practicieni din proiect suma de 1.161.600 RON, conform cererii de finanțare, Anexă la acest contract, și a cheltuit efectiv cu experții suma de 2.511.220 RON, rezultând astfel o depășire a bugetului alocat în acest sens.

Prin cererea de chemare în judecată, similar criticilor invocate și în prezenta cale de atac, recurenta-reclamantă a contestat existența abaterii reținute în sarcina sa, invocând mai multe aspecte care, în opinia sa, întemeiază acțiunea în anularea actelor administrative.

Astfel, o primă observație a fost formulată din perspectiva existenței unui standard de cost aplicat pentru toți beneficiarii de contracte de finanțare prin POSDRU, reglementat în mod transparent și publicat în Ghidul Solicitantului condiții generale 2009, susținându-se că rezonabilitatea unei cheltuieli se definește și se stabilește în raport cu gradul în care costurile efectiv plătite se încadrează în plafoanele permise, reglementate, o cheltuială devenind nerezonabilă și, deci, neeligibilă, exclusiv în situația în care depășește nivelul maximal al standardului de cost.

Or, în speță, cheltuielile cu experții practicieni prezentate spre rambursare, verificate, validate și plătite în cadrul proiectului derulat în baza contractului de finanțare încheiat cu autoritatea administrativă (ulterior considerate neeligibile) se încadrează în standardul de cost, valoarea costului unitar efectiv plătit fiind de 78,4% din costul standard, și anume 235,19 RON/oră față de 300 RON/oră, costul maxim permis.

Sub acest aspect, a fost subliniată eroarea autorității administrative, care, luând în considerare o decizie strict administrativă a Universității de Vest din Timișoara (semnatar al acordului de parteneriat pentru implementarea proiectului) privind utilizarea în cadrul politicii proprii de personal a unor tarife stabilite la un nivel de maximum 36 RON/oră pentru persoanele care nu dețin titlul academic de doctor, a considerat că reclamanta nu ar fi ținut cont de specificitatea proiectului la stabilirea tarifelor orare pentru experții practicieni. În lipsa indicării unor temeiuri legale, tariful practicat de Universitatea de Vest din Timișoara nu putea fi considerat ca reprezentând un standard de cost, fără nicio altă analiză suplimentară și fără să se țină seama de tarifele uzuale existente pe piața muncii în specializările deținute de experții implicați în proiect.

O altă chestiune invocată prin cererea de chemare în judecată vizează constatările și concluziile autorității administrative referitoare la ciclurile de studii și legătura acestora cu finanțarea unor activități specifice din proiect, solicitându-se a se reține că indicatorii asumați prin contractul de finanțare aveau doar o valoare minimă, fiind codificați și cuantificați prin raportare la școlarizarea unui număr de 300 studenți.

Sub acest aspect, s-a arătat că cererea de finanțare nu face nicio referire la școlarizarea unui număr de studenți pe durata unui anumit număr de semestre, ci la numărul studenților școlarizați care au beneficiat de operațiunile finanțate. Ca urmare, s-a solicitat să se constate că orice trimiteri la neeligibilitatea unor sume pe motivul neparcurgerii unui ciclu masteral complet de către unii dintre studenți nu justifică existența vreunei abateri în raport cu obligațiile asumate prin contractul de finanțare, susținerea studiilor pentru studenții înscriși la programul de masterat în anul universitar 2012-2013 din finanțarea nerambursabilă primită în caz fiind continuată prin alte finanțări aflate la dispoziția universității reclamante pentru anul universitar 2013-2014.

Susținerile formulate în cadrul acestei apărări au fost justificate prin trimitere la conținutul cererii de finanțare, constituind parte integrantă a contractului de finanțare încheiat în cauză.

Astfel, s-a arătat că respectivul contract de finanțare a fost încheiat pentru o perioadă de 36 luni, beneficiind de o durată de 3 ani de implementare, în perioada 02.07.2010-30.06.2013.

Conform Secțiunii C - Date financiare - Justificarea bugetului cererii de finanțare din Anexa nr. 1.1, totalul cheltuielilor cu resursele umane a fost calculat pentru toți cei 3 ani de implementare, concretizând valoarea de 9.453.390 RON. Pentru primul an de implementare, valoarea prevăzută pentru punctul 8 Experți practicieni era în sumă de 607.200 RON, aferentă a 2.024 ore x 300 studenți. La același punct, se face referire expresă la faptul că, pentru anul II de implementare, costul aferent experților practicieni se dublează față de primul an, iar pentru anul III de implementare, situația este aceeași.

În raport de conținutul clar și lămuritor al clauzei din cererea de finanțare referitoare la activitatea și costurile legate de remunerația experților practicieni s-a solicitat să se constate că suma prevăzută drept cheltuială aferentă experților practicieni era de 3.036.000 RON (607.200 pentru anul I de implementare, 1.214.400 RON pentru anul II de implementare și 1.214.400 RON pentru anul III de implementare).

Ca urmare, s-a concluzionat că prin remunerarea experților practicieni nu s-a depășit bugetul alocat din proiect, fiind eronată aprecierea autorității administrative în sensul că Universitatea A. nu ar fi avut la dispoziție pentru remunerarea acestor experți decât suma de 1.161.000 RON (607.200 RON aferentă anului I de implementare, la care se adaugă 554.400 RON, suplimentare prin Actul Adițional nr. 3), cheltuind însă suma de 2.511.220 RON.

Mai concret, s-a arătat că autoritatea administrativă a raportat cheltuielile cu experții din întreaga durată a proiectului (de 3 ani de implementare) la valoarea bugetată pentru un an de implementare, actele administrative contestate nefiind fundamentate pe încălcarea unor prevederi legale, contractuale sau administrative, ci pe concluzii strict subiective și fără suport în realitatea faptică.

Prin intermediul motivelor de recurs formulate în cauză, hotărârea primei instanțe a fost criticată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nelegalitatea sentinței fiind susținută în raport cu motivele contradictorii prezentate în sprijinul soluției adoptate, invocându-se lipsa de concordanță existentă între motivele reținute pentru respingerea cererii de chemare în judecată și starea de fapt relevată de actele și lucrările dosarului.

Apreciind asupra criticii formulate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în sensul în care din cuprinsul sentinței rezultă cu evidență că prima instanță nu a răspuns în niciun fel la apărările și susținerile invocate prin cererea de chemare în judecată, deși aspectele menționate, astfel cum au fost mai sus redate în prezenta decizie, erau importante în rezolvarea litigiului, raportat la neregulile reținute prin actele administrative și actele dosarului.

Astfel, se constată că nu a fost analizată sub nicio formă susținerea reclamantei vizând grava eroare a autorității administrative în legătură cu valoarea totală a cheltuielilor stabilite pentru implementarea proiectului în cadrul capitolului Resurse umane, menționându-se că respectiva linie bugetară reținută ca fiind în cuantum de 607.200 RON (calculată la 300 RON/oră pentru un total de 2.024 ore), era în realitate corespunzătoare numai primului an de implementare, nicidecum valabilă pentru întreaga durată a proiectului, pentru cei trei ani de implementare, suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor fi ind de 3.036.000 RON.

Deși această apărare era deosebit de importantă în soluționarea fondului litigiului, fiind aptă să conducă prin ea însăși la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză, nu a fost deloc verificată și analizată de prima instanță, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței atacate.

Omisiunea instanței este cu atât mai evidentă cu cât conținutul cererii de finanțare, anexă la contractul de finanțare încheiat în cauză, confirmă susținerea reclamantei referitoare la valoarea totală a cheltuielilor solicitate pentru plata experților și defalcarea lor pentru cei 3 ani de implementare a proiectului.

Această apărare necesita atenție și analiză din partea instanței, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și conținutul actelor administrative contestate, dar mai ales temeiurile care au justificat fundamentarea neregulii reținute în sarcina reclamantei.

Examinarea corespunzătoare a acestei apărări necesita din partea instanței și analizarea Actului adițional nr. 3 la contractul de finanțare, sub aspectul utilității sale, din perspectiva motivelor invocate în justificarea suplimentării fondurilor pentru plata experților practicieni.

Dacă, potrivit tezei reclamantei, valoarea totală a cheltuielilor cu experții din cadrul liniei bugetare Resurse umane era de 3.036.000 RON pentru întreaga durată de implementare a proiectului, trebuie verificată existența interesului reclamantei de a fi cerut și obținut suplimentarea fondurilor necesare pentru plata experților, prin realocarea sumei de 554.400 RON (conform Act adițional nr. 3).

De asemenea, era necesar să se analizeze și să se răspundă susținerilor reclamantei referitoare la eligibilitatea cheltuielilor ocazionate de plata experților și în cazul în care susținerea studiilor pentru studenții înscriși la programul de master în anul universitar 2012-2013 (din finanțarea nerambursabilă) a continuat prin alte finanțări aflate la dispoziția Universității pentru anul universitar 2013-2014, interesând dacă finanțarea nerambursabilă fusese acordată numai pentru cicluri de master complete sau și pentru o parte din durata acestora, urmând să fie continuate din alte finanțări ulterioare.

Tot astfel, Înalta Curte constată că nu fost analizată corespunzător nici susținerea din cererea de chemare în judecată care pune în discuție specificitatea proiectului, concluzia primei instanței în sensul efectuării unor plăți nediferențiate în privința experților implicați în derularea proiectului, nefiind susținută și în corelație cu motivele invocate de reclamantă, în apărare.

Se reține în acest sens că nu s-a oferit nicio explicație pentru faptul că plata experților trebuia să respecte/să se alinieze tarifele/tarifelor practicate de Universitatea de Vest din Timișoara, stabilite la un nivel de maximum 36 RON/oră pentru persoanele care nu dețineau titlul academic de doctor, și mai ales de ce respectivul tarif constituia un standard de cost, în condițiile în care concluzia formulată nu avea la bază o analiză suplimentară și nu reflecta tarifele uzuale existente pe piața muncii în specializările deținute de experții implicați în proiect.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantei nu a fost motivată decât cu argumentele prezentate în întâmpinarea autorității administrative, considerentele sentinței atacate ilustrând preluarea aproape în totalitate și fără rezerve a întâmpinării formulate în cauză.

Însă, o motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele și apărările principale, echivalează cu nemotivarea și, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei, neregularitatea constatată impunând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celalalte critici invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de rejudecare fiind liberă să administreze orice probe pe care le va considera necesare și utile pentru corecta stabilire a stării de fapt existente, în scopul aplicării dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Universitatea "A." împotriva sentinței civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea "A." împotriva sentinței civile nr. 316/2016 din 19 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.