ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Din cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data 31 august 2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta Universitatea A, în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice București a solicitat următoarele:

- Anularea, parțială, în privința respingerii contestației formulate de Universitatea A cu nr. x din 24 iulie 2014 privind debitul stabilit prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare înregistrată cu nr. x din 25 iunie 2014, a Deciziei x din 1 octombrie 2014 privind soluționarea contestației depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 28 iulie 2014 privind proiectul x;

- Anularea parțială, în privința stabilirii debitului dar cu menținerea anulării Procesului-verbal anterior emis nr. x din 25 iunie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr. x din 1 octombrie 2014 privind proiectul PDSDRU/89/1.5/S/57083 cod SMIS 19215 cu titlul "Proiect și Dezvoltare prin cercetare și inovare post-doctorală în inginerie și științe aplicate (POST-DOC PRIDE)", proces-verbal emis ca urmare a respingerii parțiale a contestației prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 și a admiterii parțiale a menționatei contestații prin aceeași decizie;

- Anularea Deciziei OIPOSDRU - MECS nr. x din 20 februarie 2015, privind soluționarea contestației depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 4 noiembrie 2014, decizie transmisă la universitate cu adresa din 20 februarie 2015 primită la data de 2 martie 2015 înregistrată la Universitatea A sub nr. x din 3 martie 2015, precum și:

- constatarea ca eligibilă a sumei de 102,453,10 RON (82.627,50 RON și TVA aferent de 19.830,60 RON) - sumă care include și contribuția proprie a beneficiarului);

- exonerarea de la plată pentru suma de 100.805,55 RON din care 19.830 RON reprezintă TVA;

- restituirea către Universitatea A a sumei de 82.627.50 RON și TVA de 20.235,30 RON, sume ce au fost deja reținute ca urmare a emiterii procesului-verbal și a deciziei inițial atacate, astfel cum reiese din documentele atașate (din scrisoarea standard nr. x din 2 septembrie 2014, paginile 2 și 4).

Prin Sentința nr. 217 din 17 noiembrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice București, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 217 din 17 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea A a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare nereguli încheiat la data de 25 iunie 2014, OIPOSDRU aplică un mod de calcul al FEDR-ului care a fost statuat pentru prima oară prin Instrucțiunea nr. 78 din octombrie 2013, apărută la 6 luni de la finalizarea proiectului și astfel ajunge în mod neconstituțional și eronat la concluzia că a fost depășită valoarea FEDR eligibilă deoarece, conform Instrucțiunii, cuantumul FEDR ar trebui raportat la valoarea totală eligibilă validată.

În motivarea hotărârii de respingere a contestației, instanța Curții de Apel Suceava afirmă: "Dacă potrivit dispozițiilor sus citate o cheltuială este considerată eligibilă numai după și în măsura în care a fost efectiv plătită, este fără echivoc împrejurarea că toate cheltuielile de tip FEDR definite la art. 2 din același act normativ se raportează valoric la valoarea totală eligibilă validată și nu la valoarea finanțării nerambursabile estimată la încheierea contractului"

Or, aceasta concluzie nu are nicio legătură cu premisa, indicând în mod evident o înțelegere greșită a prevederilor legale de către instanța de fond.

În continuare, instanța de fond apreciază în mod nefundamentat că din prevederile contractului de finanțare ar rezulta deja, coroborat cu prevederile H.G. nr. 759/2007, modul de calcul care ulterior ar fi fost prevăzut prin Instrucțiunea 78 din 2013.

Modul în care instanța a interpretat alin. (5) al art. 3 din Contractul de finanțare indică o aplicare eronată a legii, apreciind că textul legal precitat prevede că "finanțarea nerambursabilă acordată la finalul proiectului se raportează exclusiv la cheltuielile eligibile validate pe parcursul implementării proiectului.

De fapt, art. 3 alin. (5) din Contract stabilește că "finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate" care la rândul său prevede că "AMPOSDRU acordă o finanțare nerambursabilă în sumă de 13.145.904,00 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului."

Prin urmare, referitor la valoarea totală a finanțării nerambursabile, de la bun început s-a stipulat în contract că va fi ajustată în funcție de validarea cheltuielilor; și, în condițiile în care cheltuielile din linia bugetară FEDR au fost realizate în conformitate cu prevederile legale și în lipsa unei precizări contractuale similare celor privind finanțarea nerambursabilă din art. 3 alin. (5) care să indice că și acestea vor fi ajustate în funcție de valoarea totală validată, aceste cheltuieli nu pot fi reduse proporțional cu valoarea totală validată.

Art. 3 alin. (5) prevede o situația de excepție de la regulă, anume situația că finanțarea nerambursabilă va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului de 98% la totalul cheltuielilor eligibile validate; or, excepțiile sunt de strictă interpretare, nefiind promisă extinderea acestei excepții și asupra altor linii din cadrul bugetului.

Este evident că atunci când finanțatorul a gândit, la momentul acordării finanțării, că va avea de ajustat o sumă aprobată prin buget în funcție de valoarea validată, a inserat acest lucru în contract (art. 3 alin. (5), dar acest text de lege menționat de OIPOSDRU și, ulterior de instanță, nu oferă posibilitatea de a ajusta linia cheltuielilor FEDR care reprezintă 10% din valoarea aprobată (astfel cum prevedeau ghidul și contractul de finanțare), ci indică doar ca procentul de 98% al contribuției finanțatorului (finanțarea nerambursabilă) să fie calculat din totalul eligibil validat.

Instanța practic extinde în mod abuziv prevederile de excepție și, prin urmare, de strictă interpretare, din articolul 3 alin. (5) al contractului și asupra liniei bugetare FEDR, fără a lua în considerare celelalte argumente privind prematuritatea încheierii procesului-verbal de constatare nereguli în condițiile în care la data încheierii sale nu era cunoscută suma totală validată, existând o serie de alte procese pe rol privind cheltuielile proiectului, câștigate deja la instanțele de fond. Astfel valoarea cheltuielilor eligibile validate în acest moment deja diferă față de cea din momentul întocmirii procesului-verbal, prin urmare a da eficiență acelui proces-verbal înseamnă a crea o serie de perturbări în lanț, fiind necesară ulterior o serie întreagă de recalculări.

Prin urmare, hotărârea dată prin ignorarea încălcării de către finanțator a prevederilor constituționale privind retroactivitatea reglementărilor legale, pe baza unor interpretări eronate a normelor legale și contractuale, se impune a fi casată.

Dacă ar fi fost atât de clare clauzele contractuale, cum susține instanța, nu ar fi existat motive de emitere a instrucțiunii. Pentru situațiile izvorâte din contracte și fapte derulate înaintea apariției instrucțiunii, sunt valabile prevederile contractului de finanțare, iar acesta prevede strict situația în acre se ajustează valoarea finanțării.

Intimatul - pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând următoarele apărări:

Finanțarea nerambursabilă menționată la art. 3 alin. (5) din Contractul de finanțare, se acordă pentru cheltuielile eligibile efectuate pe parcursul implementării proiectului, și prevăzute de art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 (în vigoare la data semnării contractului), toate aceste tipuri de cheltuieli, inclusiv cheltuielile de tip FEDR, la finalul proiectului urmând a se deconta prin finanțarea nerambursabilă stabilită, raportată la valoarea totală eligibilă a proiectului care a fost validată și nu la cea estimată la începutul proiectului.

Acest mecanism al rambursării a fost cunoscut de către beneficiar încă de la data semnării contractului, fiind stipulat în art. 3, alin. (1) și alin. (5) din contractul de finanțare și nu reprezintă o noutate în materie. Nici chiar prevederile Instrucțiunii nr. 78 din 7 octombrie 2013 pentru reglementarea modului de calcul utilizat la finalul implementării proiectului, privind validarea cheltuielilor de tip FEDR nu pot fi privite cu titlu de noutate deoarece aceasta a fost emisă tocmai în baza articolului din Contractul de finanțare menționat mai sus, respectiv "la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate".

De asemenea, după cum reglementează art. 77 - 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, instrucțiunile emise de Autoritatea de Management POSDRU se limitează la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Astfel, în ceea ce privește speța dedusă judecății, Instrucțiunea nr. 78/2013, a cărei aplicare a fost reclamată de către petentă, se limitează strict la cadrul stabilit anterior prin contractul de finanțare (art. 3 alin. (5) și în executarea căruia a fost emisă și nu conține soluții care să contravină prevederilor acestora. Așadar în ceea ce privește acordarea finanțării nerambursabile la finalizarea proiectului, regula potrivit căreia aceasta se raportează la totalul cheltuielilor eligibile validate, nu reprezenta o noutate la momentul apariției Instrucțiunii nr. 78/2013.

Consideră nejustificată afirmația petentei potrivit căreia "OIPOSDRU, contrar prevederilor legale în vigoare la data derulării contractului, aplică procentul de 10% la valoarea cheltuielilor validate, nu la valoarea eligibilă", atâta timp cât această reglementare exista deja în contractul de finanțare, pentru toate tipurile de cheltuieli rambursate, nu doar cele de tip FEDR.

În concluzie, având în vedere cele de mai sus, cheltuielile eligibile reprezintă cheltuielile efectuate de către beneficiar și validate și nu cele estimate inițial. Astfel, aplicarea procentului aferent cheltuielilor de tip FEDR de 10% la valoarea totală a cheltuielilor eligibile în cadrul proiectului, se va face la valoarea cheltuielilor declarate eligibile (validate) de către OIPOSDRU MECS pe perioada de implementare a proiectului și nu la cele estimate inițial în cadrul Anexei 2 - Bugetul proiectului.

Din perspectiva considerentelor expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din 19 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 iunie 2019.

Instanța de contencios administrativ a fost sesizată de către reclamanta Universitatea A cu acțiunea în anulare formulată împotriva pârâtei Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice București solicitând următoarele:

- Anularea parțială, în privința respingerii contestației formulate de Universitatea A cu nr. x din 24 iulie 2014 privind debitul stabilit prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare înregistrată cu nr. x din 25 iunie 2014, a Deciziei x din 1 octombrie 2014 privind soluționarea contestației depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 28 iulie 2014 privind proiectul x;

- Anularea parțială, în privința stabilirii debitului dar cu menținerea anulării Procesului-verbal anterior emis nr. x din 25 iunie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr. x din 1 octombrie 2014 privind proiectul PDSDRU/89/1.5/S/57083 cod SMIS 19215 cu titlul "Proiect și Dezvoltare prin cercetare și inovare post-doctorală în inginerie și științe aplicate (POST-DOC PRIDE)", proces-verbal emis ca urmare a respingerii parțiale a contestației prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 și a admiterii parțiale a menționatei contestații prin aceeași decizie;

- Anularea Deciziei OIPOSDRU - MECS nr. x din 20 februarie 2015, privind soluționarea contestației depuse de Universitatea A, înregistrată la OIPOSDRU - MEN sub nr. x din 4 noiembrie 2014, decizie transmisă la universitate cu adresa din 20 februarie 2015 primită la data de 2 martie 2015 înregistrată la Universitatea A din Suceava sub nr. x din 3 martie 2015.

Precum și:

- constatarea ca eligibila a sumei de 102,453,10 RON (82.627,50 RON și TVA aferent de 19.830,60 RON) - sumă care include și contribuția proprie a beneficiarului);

- exonerarea de la plată pentru suma de 100.805,55 RON din care 19.830 RON reprezintă TVA;

- restituirea către Universitatea A a sumei de 82.627.50 RON și TVA de 20.235,30 RON sume ce au fost deja reținute ca urmare a emiterii procesului-verbal și a deciziei inițial atacate, astfel cum reiese din documentele atașate (din scrisoarea standard nr. x din 2 septembrie 2014, paginile 2 și 4).

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând, în esență, următoarele:

Prin Contractul de finanțare cu numărul de identificare x din 31 martie 2010, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin AMPOSDRU a acordat reclamantei o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de 13.145.904 RON (art. 3 alin. (2) din contract) pentru implementarea Proiectului intitulat "Progres și dezvoltare prin cercetare și inovare post-doctorală în inginerie și științe aplicate (POST-DOC PRIDE)" (art. 1 alin. (1) din contract), perioada maximă de implementare fiind de 36 luni .

Ca urmare a aspectelor semnalate referitoare la efectuarea cheltuielilor FEDR peste procentul alocat de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU-MEN) a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x, privind proiectul x cu titlul "Progres și dezvoltare prin cercetare și inovare post-doctorală în inginerie și științe aplicate (POST-DOC PRIDE)", prin care s-a constatat că suma de 84.313,78 RON reprezentând cheltuieli de tip FADR, ce depășesc procentul de 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, la care se adaugă 20.235,30 RON TVA RON, este neeligibilă (dosar).

Prin Decizia nr. x din 1 octombrie 2014 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă.

Categoriile de cheltuieli eligibile nu sunt definite în contract, acestea fiind menționate la art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES și MEF, la lit. l) fiind menționate cheltuielile de tip Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR). Valoarea cheltuielilor tip FEDR este stabilită prin Ghidul Solicitatului - Condiții generale 2009 care prevede că "Procentul aferent cheltuielilor de tip FEDR (10%, respectiv 15%) se aplică la valoarea totală eligibilă a proiectului".

Pentru soluționarea cauzei este important a se stabili dacă procentul aferent cheltuielilor de tip FEDR se aplică la "valoarea totală eligibilă a proiectului" sau la "valoarea totală eligibilă realizată (validată)".

Pentru a lămuri această controversă, Curtea constată că la art. 3 alin. (1) din Contractul de finanțare se prevede că valoarea totală eligibilă a proiectului se compune din:

Pe de altă parte la alin. (5) din acest articol se precizează că la finalizarea perioadei de implementare a proiectului finanțarea nerambursabilă acordată se limitează la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate.

Din interpretarea clauzelor prevăzute la art. 3 rezultă o distincție clară între noțiunea de valoare totală eligibilă a proiectului și valoarea eligibilă a finanțării nerambursabile, valoarea eligibila a finanțării nerambursabile fiind inclusă în valoarea totală eligibilă a proiectului. Din alin. (5) rezultă că finanțarea nerambursabilă acordată la finalul proiectului se raportează exclusiv la cheltuielile eligibile validate pe parcursul implementării proiectului și nu la valoarea estimată la data semnării contractului.

Așadar, finanțarea nerambursabilă la care se referă art. 3 alin. (5) se acordă pentru cheltuielile eligibile efectuate pe parcursul implementării proiectului.

Categoriile de tip cheltuieli eligibile nu sunt definite în contract, acestea fiind menționate la art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES și MEF la lit. l) fiind menționate cheltuielile de tip FEDR.

Art. 3 din același ordin stabilește, prin trimitere la art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 condițiile cumulative pe care trebuie sa le îndeplinească o cheltuială pentru a fi eligibilă, astfel că, dacă potrivit dispozițiilor sus citate, o cheltuiala este considerată eligibila numai după, și în măsura în care a fost efectiv plătită, este fără echivoc împrejurarea că toate cheltuielile de tip FEDR definite la art. 2 din același act normativ se raportează valoric la valoarea totală eligibila validată și nu la valoarea finanțării nerambursabile estimată la încheierea contractului.

Această modalitate de calcul rezultă exclusiv din actele normative în vigoare la data încheierii contractului Contractul de finanțare nr. x din 31 martie 2010, respectiv H.G. nr. 759/2007 și Ordinul comun nr. 3/185/2008 emis de MMFES și MEF. Prin urmare, emiterea ulterioară a Instrucțiunii nr. 78/2013 prin care se stabilește modalitatea de validare a cheltuielilor FEDR, nu reprezintă o aplicare retroactivă, așa cum susține reclamanta.

Nici declararea neconstituțională a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prin Decizia CCR nr. 66/2015 nu afectează legalitatea actelor administrativ fiscale contestată în cauză, în condițiile în care prin aceste acte nu s-au stabilit corecții financiare ci s-a procedat la o recalculare a cheltuielilor de tip FEDR, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului de finanțare și de clauzele contractuale.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Chestiunea dedusă judecății vizează modul de stabilire al cheltuielilor FEDR prin raportarea procentului de 10% la valoarea totală eligibilă a proiectului (modalitate susținută de către reclamantă), sau la valoarea valoarea totală eligibilă realizată sau validată (modalitate susținută de către pârâtă și utilizată în actele administrativ fiscale atacate).

Chiar dacă Instrucțiunea nr. 78/2013 pentru reglementarea modului de calcul utilizat la finalul implementării proiectului a intrat în vigoare ulterior finalizării acestuia, nu se poate susține, cu suficient temei, că mecanismul rambursării, stabilit prin actele administrativ fiscale atacate ar fi nelegal, în condițiile în care dispozițiile art. 4 din Contractul din 31 martie 2010 stabilesc că, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2008, de Ordinul comun nr. 3/185/2008, de Ghidul solicitantului, de Instrucțiunile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile.

Astfel, prevederile art. 4 din Contract fac trimitere, în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului, la dispozițiile H.G. nr. 759/2007 și ale Ordinului comun nr. 3/185/2008; acte normative care definesc noțiunea de cheltuială eligibilă - art. 2 alin. (1) din Hotărâre și 3 alin. (1) din Ordin.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Contract, finanțarea nerambursabilă acordată este de 13.145.904,00 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului (respectiv suma de 13.414.188,00 RON, potrivit art. 3 alin. (1).

Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. (5) din Contract, la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate.

Și, în fine, în ceea ce privește categoriile de cheltuieli eligibile, acestea sunt menționate în art. 2 din Ordinul comun nr. 3/185/2008, la lit. l) fiind indicate cheltuieli de tip Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), precum și în Secțiunea 3.3 din Ghidul solicitantului nr. 89/2009, respectiv art. 11 din Regulamentul CCE nr. 1081/2006 și art. 7 din Regulamentul nr. 1080/2006.

Rezultă, așadar, că decontarea cheltuielilor eligibile (inclusiv cele de tip FEDR), se derulează prin intermediul finanțării nerambursabile, prin raportare la art. 3 alin. (5) din Ordin, având drept bază de calcul valoarea cheltuielilor totale eligibile validate, adică valoarea totală eligibilă a proiectului.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei, precum că instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșită a legii - art. 3 alin. (5) din Ordin - prin extinderea aplicării excepției din textul legal precitat și la modul de calcul al cheltuielilor de tip FADR, sunt nefondate.

Aceasta întrucât cheltuielile de tip FADR se impun a fi corelate cu valoarea totală eligibilă validată și nu cu cea estimată la începutul proiectului, după cum rezultă din Condițiile generale ale Ghidului solicitantului 2009.

Astfel, la pct. 5.4.1. - Completarea bugetului cererii de finanțare - în cadrul structurii bugetului cererii de finanțare, la pct. 3.1 se prevede că, Cheltuielile de tip FEDR trebuie să însumeze maximum 10% (pentru axele prioritare 1- 5) sau maximum 15% (pentru axa prioritară 6) din valoarea totală eligibilă a proiectului.

În cauză, valoarea cheltuielilor de tip FEDR (linia 3.1 din bugetul cererii de finanțare) se calculează prin aplicarea următoarei formule: "Cheltuieli de tip FEDR (linia 3.1 din buget) = Maximum 10% sau 15% * linia 7", aceasta din urmă fiind compusă din suma totalului cheltuielilor directe cu totalul cheltuielilor generale de administrație (după cum rezultă din pct. 5.4.1 din Ghidul solicitantului).

De altfel, chiar reclamanta, în calitate de beneficiar al finanțării în cadrul Axei prioritare nr. 1 (AP 1), a întocmit cererea de finanțare, care în urma procesului de evaluare și selecție a devenit Anexa 1 la Contractul de finanțare, după cum este prevăzut în art. 1 alin. (3).

Revenind la cheltuielile de tip FEDR, este de remarcat că în cuprinsul Anexei 2 la Contract - înscris care, face, de asemenea, parte integrantă din convenția de finanțare - reclamanta a prevăzut că aceste cheltuieli, în cuantum de 1.200.000,00 RON reprezintă maxim 10% din total costuri pentru proiect, adică din valoarea eligibilă a proiectului, sau altfel spus, din cheltuielile totale eligibile validate .

În ceea ce privește chestiunea supusă dezbaterii, Înalta Curte apreciază că procentul de 10% se raportează la valoarea totală eligibilă realizată sau validată, fiind, așadar nefondate susținerile reclamantei recurente potrivit cărora instanța de fond, în mod nejustificat ar fi extins prevederile de excepție ale art. 3 alin. (5) și cu privire la linia bugetară FEDR.

Este de necontestat că procentul de 10% se aplică totalului cheltuielilor validate, pentru că tocmai această validare, care presupune verificarea cheltuielilor (în raport de prevederile legale în materie și de regulile de eligibilitate stabilite și asumate de recurentă, prin Contractul de finanțare) conferă atributul de eligibilitate și ulterior face posibilă rambursarea cheltuielilor către beneficiar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea A împotriva Sentinței nr. 217 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2019.

GGC - CP