ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta Universitatea "A." din Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. OI/522/ES din 11 martie 2014 emisă de OIPOSDRU - MEN și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. OI/286/SJCSN din 14 ianuarie 2014 privind proiectul POSDRU/6/1.5/S/26 ID 7706 cu titlul "Creșterea rolului studiilor doctorale și a competitivității doctoranzilor într-o Europă unită;

- exonerarea de plata către AMPOSDRU a sumei de 395.198,90 RON dispusă prin titlul de creanță;

- obligarea OIPOSDRU-MEN la restituirea sumei 395.198,90 RON achitată, prin deducere de către reclamantă în baza titlului executoriu.

Prin Sentința nr. 11 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." din Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor, ca nefondată.

Reclamanta Universitatea "A." din Sibiu a atacat cu recurs sentința curții de apel, solicitând casarea și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că sentința a fost pronunțată pe baza unei interpretări greșite a art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și a clauzelor contractului de finanțare, în condițiile în care Actul adițional nr. 3 din 17 martie 2011, prin care s-a diminuat bugetul proiectului la valoarea de 7.269.816 RON prin reducerea grupului țintă de la 76 la 73 doctoranzi, a modificat corespunzător Anexa I - Cererea de finanțare, secțiunea Obiectivul proiectului și Anexa 2 - Bugetul proiectului, producând efecte juridice de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare, iar nu de la data semnării lui de către părți.

A mai arătat că, și în privința domeniilor de doctorat prevăzute la obiectivele specifice ale proiectului, modificarea adusă prin actul adițional nr. 3 produce efecte juridice de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare. În caz contrar, dacă s-ar accepta interpretarea instanței de fond potrivit căreia domeniul de doctorat "Inginerie și Management" este eligibil doar de la data încheierii Actului adițional - 17 martie 2011 - cu 8 luni înainte de expirarea contractului de finanțare, ar însemna că 7 studenți doctoranzi înmatriculați la acest domeniu de doctorat să finalizeze studiile în 8 luni și să beneficieze de bursă și mobilități doar pentru această perioadă, fiind discriminați față de colegii din celelalte domenii care au beneficiat de aceste drepturi timp de 36 de luni, deși cei 7 doctoranzi au susținut public teza de doctorat și au fost confirmați ca doctori, contribuind la realizarea grupului țintă al proiectului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs, cererea fiind depusă cu depășirea termenului de 15 zile, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, a arătat că, instanța de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză și a statuat în mod corect că actele administrative contestate sunt legale, în considerarea faptului că cheltuielile cu bursele a 7 studenți doctoranzi înscriși într-un domeniu care nu a fost specificat inițial în cererea de finanțare sunt neeligibile pentru perioada 1 noiembrie 2008 - 17 martie 2014, întrucât nu au fost prevăzute în bugetul inițial al proiectului.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2), (3) C. proc. civ., a fost analizat în ședința completului de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea dată în ședința de cameră de consiliu de la 23 februarie 2017, completul de filtru a respins excepția tardivității formulării recursului și, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Universitatea A. Sibiu a investit instanța de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune vizând legalitatea Deciziei nr. OI/552/ES din 11 martie 2014 prin care autoritatea intimată a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. OI/286/SJ/CSN din 14 ianuarie 2014 privind proiectul POSDRU/6/1.5/S/26 ID cu titlul "Creșterea rolului studiilor doctorale și a competitivității doctoranzilor într-o Europă unită".

Prin procesul-verbal contestat încheiat în baza verificării administrative desfășurată ca urmare a suspiciunii de neregulă înregistrată cu nr. OI/8391/SJCSN din 3 august 2013, autoritatea intimată a stabilit în sarcina recurentei o creanță în valoare de 395.198,90 RON reprezentând cheltuieli cu bursele a 7 doctoranzi înscriși într-un domeniu care nu a fost specificat inițial în cererea de finanțare, pentru perioada 1 noiembrie 2008 - 17 martie 2014, cheltuieli declarate ca fiind neeligibile.

Prima instanță și-a întemeiat soluția pe considerentul că, cheltuielile ce compun creanța contestată nu au fost prevăzute în bugetul estimativ al proiectului și nu respectă prevederile cererii de finanțare, includerea de noi activități eligibile în cadrul proiectului fiind posibilă numai prin încheierea unui act adițional care își produce efectele de la data semnării acestuia de către părți.

Această abordare este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea cadrului de reglementare general, precum și a criteriilor de eligibilitate a cheltuielilor aferente proiectului finanțat, în condițiile în care Actul adițional nr. 3 din 17 martie 2011 prin care s-au modificat Anexa I a Cererii de finanțare, secțiunea - Obiectivul proiectului și Anexa 2 - Bugetul proiectului și-a produs efectele de la data intrării în vigoare a proiectului - 1 noiembrie 2008.

Prin actele administrative contestate, organele de control ale autorității intimate au reținut că, prin Cererea de finanțare nr. 7706 din 7 mai 2008 aprobată de către AMPOSDRU la data de 28 iulie 2008, recurenta-reclamantă a solicitat sprijinirea unui număr de 76 de doctoranzi în domeniile prioritare ale Strategiei Naționale de Cercetare Dezvoltare 2007 - 2013, obiectivele specifice ale proiectului, fiind următoarele: Calculatoare și tehnologia informației; Cibernetică și statistică; Drept; Economie; Filologie; Finanțe; Ingineria materialelor;

Inginerie industrială; Inginerie mecanică; Istorie; Management; Medicină.

Deși domeniul "Inginerie și Management" nu este precizat în cererea de finanțare ca domeniu prioritar de doctorat, recurenta a înmatriculat șapte doctoranzi cu frecvență și bursă finanțate POSDRU în acest domeniu.

Procedând astfel, recurenta a încălcat dispozițiile art. 14 - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul solicitantului - aplicabil în cauză, precum și dispozițiile art. 4 din Contractul de finanțare nr. 77 din 25 septembrie 2008.

Astfel, prin contractul de finanțare părțile au stabilit, în cuprinsul art. 4, că cheltuielile angajate în perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, Ordinul comun nr. 3/185/2008, Ghidul solicitantului, Instrucțiunile AMPOSDRU.

Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare; b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Prin urmare, instanța de fond în mod corect a reținut că cheltuielile cu bursele celor 7 doctoranzi într-un domeniu care nu a fost specificat inițial în cererea de finanțare sunt neeligibile.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 9 alin. (12) lit. c) din contractul de finanțare, în situația includerii de noi activități eligibile care să contribuie la atingerea rezultatelor și obiectivelor specifice proiectului, beneficiarul proiectului avea obligația de a solicita încheierea unui act adițional, cerință respectată de către recurentă abia din 17 martie 2011, prin încheierea actului adițional nr. 3 .

Contrar susținerilor recurentei, Actul adițional nr. 3 și-a produs efectele începând cu data semnării acestuia de către autoritatea intimată - 17 martie 2011, aspect ce rezultă, în mod expres din cuprinsul actului adițional, potrivit cu care "Prezentul act adițional intră în vigoare la data semnării de către OIPOSDRU MECTS".

Fiind reglementată data intrării în vigoare a Actului adițional nr. 3 din 17 martie 2011, nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că voința părților rezultată din împrejurări extrinseci actului adițional ar fi în sensul producerii efectelor juridice de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare.

Aceasta întrucât, potrivit art. 1270 C. civ. "(1) contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractate", iar conform art. 1266 alin. (1) din același act normativ "contractele se interpretează după voința concordantă a părților …". Or, în cauză, voința părților rezultă din dispozițiile actului adițional nr. 3 din 17 martie 2011, în sensul intrării în vigoare de la data semnării de către OIPOSDRU MECTS.

Nefondate sunt și criticile referitoare la discriminarea doctoranzilor înmatriculați la un domeniu de doctorat nemenționat în cererea de finanțare care, în condițiile declarării ca neeligibile a cheltuielilor efectuate în perioada 1 noiembrie 2008 - 17 martie 2011, beneficiază de bursă și mobilități doar pentru 8 luni, în raport de colegii din celelalte domenii care au beneficiat de aceste drepturi timp de 36 de luni, întrucât neeligibilitatea cheltuielilor a fost determinată de conduita recurentei în derularea Contractului de finanțare nr. 77 din 25 septembrie 2008, prin nerespectarea angajamentelor asumate în cererea de finanțare.

În privința criticilor referitoare la încălcarea principiului încrederii legitime, Înalta Curte reține că, potrivit jurisprudenței CJUE, principiul securității juridice și încrederii legitime presupune ca actele pe care se întemeiază o decizie să fie clare, iar aplicarea acestora să fie previzibilă pentru justițiabili, cu atât mai mult când este vorba de o reglementare care poate să aibă consecințe financiare, astfel încât persoanele interesate să poată cunoaște cu exactitate întinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune.

Or, în speță, Înalta Curte constată că potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din contractul de finanțare, beneficiarul se obligă "să asigure managementul și implementarea proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu", fiind singurul răspunzător în fața autorității de management pentru implementarea proiectului, atât pentru acțiunile, cât și pentru inacțiunile sale.

Totodată, în cuprinsul art. 9 alin. (12) lit. c) din contractul de finanțare, părțile au înțeles să stipuleze obligația beneficiarului de a solicita încheierea unui act adițional în situația includerii de noi activități eligibile.

Prin urmare, regimul juridic aplicabil contractului de finanțare este unul suficient de clar și previzibil astfel încât critica recurentei apare ca nefondată.

În același sens, susținerile vizând acceptarea ca fiind eligibil a domeniului "Inginerie și Management" prin decontarea cererilor de rambursare nr. 1 - 6 nu pot fi luate în considerare, cât timp verificarea efectuată nu are caracter absolut, autoritatea intimată având posibilitatea de a constata eventuale nereguli și ulterior, clauzele contractului de finanțare conferind dreptul autorității intimate să monitorizeze proiectul și să recupereze sumele plătite necorespunzător, conform art. 11 alin. (3) din contract.

Concluzionând, așadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității intimate, în sensul săvârșirii unei nereguli de către recurentă în utilizarea fondurilor europene, se reține că sunt legale actele administrative atacate prin care, în raport de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 și art. 1 alin. (4), art. 4 din contractul de finanțare, s-a constituit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 395.198,90 RON, din care 335.919,07 RON contribuție din fonduri UE și 59.279,83 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Universitatea A. din Sibiu împotriva Sentinței nr. 11 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM