ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.10.2015, reclamanta Universitatea "A." Reșița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, obligarea pârâților, în solidar, la restituirea, respectiv, rambursarea sumei totale de 274.689,35 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul proiectului "Specialiști în management curricular" nr. POSDRU, aferentă Cererii de rambursare nr. x/14.08.3012, în cuantum de 226.311,3 RON, și Cererii de rambursare nr. x/03.06.2013, în cuantum de 48.378,05 RON, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație calculat de la data când această sumă trebuia restituită și până la data restituirii efective și integrale.

La data de 02.03.2015, reclamanta a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la restituirea, respectiv, rambursarea sumei totale de 238.656,54 RON, menționând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, nu a dedus prefinanțarea primită.

Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 19 martie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - DOIPOSDRU și a introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 117 din 11 mai 2015, a admis acțiunea modificată și precizată de reclamanta Universitatea "A." Reșița în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, și a obligat pârâții, în solidar, la restituirea către reclamantă a sumei de 238.656,54 RON și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU) și Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a invocat un anume caz de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, făcând referire în cererea scrisă de recurs la prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ., a susținut că sentința instanței de fond nu se sprijină pe argumente juridice corecte.

Astfel, s-a menționat că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare, transmis cu Adresa nr. x privind Proiectul POSDRU, OIPOSDRU-MECS a stabilit în sarcina Universității "A." din Reșița o creanță bugetară în valoare de 99.618,03 RON.

S-a arătat că respectiva creanță bugetară stabilită în sarcina intimatei-reclamante era consecința neregulilor constatate în cadrul verificărilor efectuate asupra documentelor existente la dosarul suspiciunii de neregulă înregistrată la OIPOSDRU, cu numărul nr. x/01.10.2012, justificată, în esență, astfel:

În cauză, au fost încheiate două contracte de finanțare, contractul x/31.03.2010, care a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și a procedurii AM POSDRU în vigoare la data respectivă, și contractul nr. x/6.12.2010, care nu a fost încheiat în conformitate cu procedurile și prevederile legale aplicabile.

Cu referire la contractul de finanțare nr. x/31.03.2010, s-a arătat că acesta fusese valabil încheiat, în condițiile în care avea înscrisă viza de CFPP și avizul consilierului juridic, iar la dosarul de contractare erau depuse listele de verificare și anexele aferente contractului, inclusiv alte documente care atestă încheierea și executarea lui.

În schimb, contractul de finanțare nr. x/6.12.2010, pe care se întemeiază acțiunea în justiție a intimatei-reclamante, nu avea decât semnătura reprezentanților legali ai instituțiilor contractante, fără să poarte viza de CFPP și nici avizul consilierului juridic, după cum nu exista un dosar de contractare aferent și nici dosar de implementare în arhiva OIPOSDRU.

Ca urmare, Departamentul pentru Luptă Antifraudă a desfășurat o acțiune de control privind modalitatea de implementare a proiectului cu titlul "Specialiștii în management curricular", ID 30654, având ca beneficiar Universitatea "A." din Reșita, ale cărui rezultate au fost comunicate cu Adresa nr. x

Concluzia DLAF a fost în sensul că era necesară reanalizarea de către OI POSDRU a condițiilor de legalitate și conformitate în care au fost încheiate cele două contracte de finanțare, precum și a legalității emiterii Deciziei OI nr. 149/RD/21.10.2010 prin care se dispusese anularea primul contract de finanțare, în vederea stabilirii condițiilor în care a fost implementat proiectul "Specialiști în management curricular".

Recurentul arată că implementarea proiectului mai sus menționat, s-a realizat în baza cererii nr. 30654 din 31.10.2008, aprobată la data de 03.07.2009, pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 393.909,00 RON, iar Universitatea "A." din Reșița a înaintat cererea de prefinanțare nr. x, înregistrată la beneficiar cu nr. x/3.12.2010 și la OIPOSDRU cu nr. x/13.12.2010, cu 3 zile înainte de înregistrarea celui de-al doilea contract de finanțare, nr. x/6.12.2010.

Astfel, recurentul concluzionează că, întrucât Universitatea a realizat/înregistrat cererea de prefinanțare nr. x la data de 03.12.2010, cu nr. x/3.12.2010, dată la care nu era încheiat contractul de finanțare nr. x/6.12.2010, rezultă că solicitarea prefinanțării s-a făcut în baza contractului de finanțare nr. x, iar încheierea unui nou contract de finanțare nu putea fi făcută fără respectarea prevederilor procedurilor AM POSDRU și fără respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul respectiv.

3.2. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, și, în subsidiar, reținându-se cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apreciază că instanța de fond a avut în vedere exclusiv situația de fapt și de drept prezentată de reclamantă și înscrisurile depuse de aceasta.

În acest sens, s-a menționat că, deși instanța reținut că pârâta invoca existența unui alt contract de finanțare, încheiat la data de 31.03.2010, nu a dispus nicio măsură care să conducă la aflarea adevărului în cauză. Se impunea ca instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și să solicite de la Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar al Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane întreaga documentație care a stat la baza refuzului de a da curs solicitării reclamantei.

Instanța de fond s-a raportat exclusiv la Contractul de finanțare nr. x, însă, având în vedere data la care a fost formulată cererea de prefinanțare nr. x, și anume la 03.12.2010, rezultă că beneficiarul proiectului se afla în posesia contractului de finanțare nr. x și a anexelor acestuia cu 3 zile înainte de a fi înregistrat cel de-al doilea contract de finanțare, cu nr. x/06.12.2010.

Solicitarea prefinațării s-a făcut în baza contractului de finanțare cu nr. x/31.03.2010, de a cărui existență reclamanta avea cunoștință.

Astfel, încheierea unui nou contract de finanțare nu putea fi făcută fără respectarea prevederilor procedurilor AM POSDRU și fără respectarea prevederilor legale, contractul nr. x/C/06.12.2010, semnat doar de directorul OIPOSDRU, neputând produce efecte juridice, fiind nul.

Mai arată recurentul-pârât că instanța de fond nu a indicat motivele de fapt și de drept pentru care a dispus obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de bani.

Prin întâmpinarea intimatei-reclamante Universitatea "A." Reșița s-a solicitat respingerea ambelor recursuri formulate de pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția OIPOSDRU și Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, și menținerea hotărârii pronunțate în cauză, invocându-se, în esență, același susțineri și apărări cu cele formulate și la judecata în fond.

S-a arătat că finanțarea proiectului intitulat "Specialiști în management curricular" a avut loc în baza contractului de finanțare nr. x/06.12.2010 încheiat între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Organism Intermediar POSDRU și Universitatea "A." Reșița, fiind corectă și deplin justificată concluzia formulată în acest sens de judecătorul primei instanțe, având în vedere probele administrate și succesiunea faptelor în cauză.

S-a subliniat că principala susținere din cererile de recurs formulate în cauză (constituind, de altfel, și motivul esențial pentru care a fost refuzată soluționarea cererilor de rambursare ale intimatei-reclamante), se întemeiază și se raportează la data la care a fost înregistrată Cererea de prefinanțare nr. x, menționându-se că, dacă Cererea de prefinanțare fusese depusă la data de 03.12.2010, când nu era încheiat contractul de finanțare nr. x/06.12.2010, înseamnă că respectiva solicitare nu putea fi justificată decât în baza contractului de finanțare nr. x

Însă, în opinia intimatei-reclamante, apărarea recurenților-pârâți nu justifică valabil concluzia formulată, în condițiile în care contractul de finanțare POSDRU, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010 și la Universitatea "A." Reșița cu număr de ieșire 2179/03.12.2010, era semnat de părțile contractante încă din data de 29.11.2010, aceasta fiind data încheierii respectivului contract de finanțare.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/06.12.2010, acesta intra în vigoare la data semnării lui de către reprezentantul legal OIPOSDRU delegat, după ce, în prealabil, fusese semnat și de către reprezentantul legal al beneficiarului.

Ca urmare, s-a arătat că respectivul contract de finanțare, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, fiind semnat la data de 29.11.2010 atât de reprezentantul legal al OIPOSDRU, cât și de reprezentantul legal al Universității "A." Reșița, rezultă că Cererea de prefinanțare nr. x a fost întocmită și înregistrată la beneficiar la un interval de 6 zile de la data semnării contractului de finanțare.

De asemenea, s-a menționat că Cererea de prefinanțare din data de 03.12.2010 a fost corect întocmită și din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (2) din contract, prin care s-a prevăzut că "data de începere a perioadei de implementare a Proiectului va fi prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului."

În cauză, data semnării contractului, reprezentând data de intrare în vigoare a acestuia, a fost 29.11.2010, ceea ce înseamnă că data începerii perioadei de implementare era zi prima lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare (semnării), respectiv 02.12.2010.

În fine, a fost subliniată inconsecvența susținerilor recurentului-pârât Direcția OIPOSDRU făcute în legătură cu contractul de finanțare nr. x, cu privire la care se menționează în cuprinsul cererii de recurs atât că ar fi fost reziliat, cât și că nu ar fi produs efecte juridice specifice.

Ca lipsită de relevanță a fost menționată și susținerea aceluiași recurent-pârât vizând nerespectarea anumitor proceduri interne ale OIPOSDRU MECT la încheierea contractului de finanțare nr. x/06.12.2010, arătându-se că faptul invocat nu poate fi în niciun fel imputat intimatei-reclamante.

Cât privește criticile invocate de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, în sensul că instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea hotărârii exclusiv situația de fapt și de drept prezentată de intimata-reclamantă, precum și înscrisurile depuse de aceasta, cât și faptul că nu au fost dispuse măsuri care să conducă la aflarea adevărului în cauză, nefiind solicitate de la autoritatea pârâtă Ministerul Educației Naționale - Organism Intermediar al Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane documentația care a stat la baza refuzului de rambursare a sumelor cerute în cadrul finanțării, s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate și infirmate de lucrările și probele administrate.

S-a arătat astfel că recurenții-pârâți au fost legal citați în cauză, dar nu au înțeles să formuleze întâmpinare, să invoce excepții sau alte apărări și nici nu au depus vreun document care să probeze contrariul celor afirmate în cererea introductivă de instanță.

Ca atare, instanța de fond a analizat întreaga documentație depusă de intimata-reclamantă, care cuprinde de fapt toate documentele și corespondența purtată între părți de la începutul derulării contractului de finanțare nr. x/06.12.2010 și până la finalizarea proiectului, iar hotărârea pronunțată cuprinde, în mod detaliat, motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu corecta aplicare a normelor de drept material relevante.

De asemenea, s-a arătat că nici critica vizând greșita obligare solidară a pârâților la plata către reclamantă a sumelor solicitate în cadrul cererilor de rambursare formulate în temeiul contractului de finanțare încheiat în cauză nu este întemeiată, ambele instituții având atribuții de finanțare și obligații în ceea ce privește executarea propriu-zisă a respectivului contract de finanțare și, ca atare, era necesară obligarea solidară a acestora la respectarea prevederilor contractuale, inclusiv la restituirea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului implementat de către Universitatea "A." Reșița.

Cu aceste observații, s-a solicitat de către intimata-reclamantă respingerea ambelor recursuri formulate în cauză și menținerea soluției primei instanțe, pentru motivele evocate în cuprinsul sentinței.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 18 mai 2017, fixând termen de judecată la data de 22 septembrie 2017.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, după reevaluarea probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Se reține astfel că obiectul învestirii în cauză îl constituie cererea de chemare în judecată a intimatei-reclamante Universitatea "A." Reșița, privind obligarea solidară a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și a Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (care, începând cu data de 01.03.2014, a preluat activitatea și structurile cu rol de Autoritate de Management pentru POSDRU de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, substituindu-se în drepturile și obligațiile decurgând din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru POSDRU, era parte, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora, exercitând și funcția de Autoritate de Management pentru POSDRU pentru perioada de programare 2007-2013, conform prevederilor O.U.G. nr. 9/26.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 28 februarie 2014), la rambursarea sumei totale de 238.656,54 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul proiectului intitulat "Specialiști în management curricular", implementat în baza contractului de finanțare POSDRU.

Cererea de chemare în judecată formulată sub forma petitului mai sus menționat a fost justificată în raport de necesitatea respectării de către părțile contractante a obligaților asumate în baza respectivului contract de finanțare, intimata-reclamantă susținând îndeplinirea corespunzătoare a propriilor sale obligații, în calitate de beneficar al finanțării nerambursabile, și refuzul nejustificat al AMPOSDRU, prin OIPOSDRU MECTS, privind soluționarea favorabilă a solicitării de restituire a sumelor cheltuite în cadrul proiectului, aferente cererii de rambursare nr. 2 - x/14.08.2012 și cererii de rambursare nr. 3 - x/03.06.2013, după deducerea prealabilă a prefinanțării primite.

În formularea pretenției sale, intimata-reclamantă pleacă de la teza că finanțarea proiectului intitulat "Specialiști în management curricular" s-a realizat în baza contractului de finanțare POSDRU, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, și la Universitatea "A." Reșița cu număr de ieșire 2179/03.12.2010, în timp ce recurenții-pârâți, contestând dreptul intimatei-reclamante de a obține restituirea sumelor solicitate în baza cererilor de rambursare nr. 2 și nr. 3 mai sus menționate, invocă nevalabilitatea respectivului contract de finanțare, susținând fie faptul rezilierii contractului, fie nulitatea acestuia, ambele variante avansate în caz făcând referire la nerespectarea prevederilor legale și a procedurii AM POSDRU prevăzută pentru încheierea contractului.

Inexistența/nevalabilitatea contractului de finanțare mai sus menționat a fost susținută în cauză și prin raportare la un alt contract de finanțare privind implementarea aceluiași proiect intitulat "Specialiști în management curricular", contract de finanțare cu același număr de identificare POSDRU, dar înregistrat în evidențele OIPOSDRU sub nr. x/31.03.2010.

Întreaga corespondență purtată între părțile implicate în procedură, reprezentând, de altfel, documentația și înscrisurile depuse în sprijinul acțiunii introductive de instanță, atestă că punctul de plecare în prezentul litigiu îl constituie neînțelegerea existentă cu privire la contractul de finanțare în baza căruia se aprobase implementarea proiectului intitulat "Specialiști în management curricular", intimata-reclamantă Universitatea "A." Reșița invocând contractul de finanțare nr. x/06.12.2010, iar autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, contractul de finanțare nr. x/31.03.2010.

Această chestiune a făcut obiectul analizei la judecata în fond a cauzei, stabilindu-se întemeiat că intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, avea dreptul să pretindă restituirea sumelor cheltuite pentru implementarea proiectului intitulat "Specialiști în management curricular" în condițiile determinate prin contractul de finanțare POSDRU, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, probele administrate confirmând că pe temeiul acestui contract se cerea a fi verificată existența și executarea obligațiilor asumate în cadrul finanțării proiectului mai sus menționat.

Și în aprecierea Înaltei Curți, concluzia instanței de fond este corectă, neexistând temeiuri care să confirme susținerea recurenților-pârâți, referitoare la existența contractului de finanțare nr. x/31.03.2010, în contextul în care actele și faptele ulterioare demonstrează că niciuna dintre părțile în litigiu nu și-a conformat conduita și nu a înțeles să pună în executare clauzele contractului de finanțare nr. x/31.03.2010, criticile formulate în recurs fiind neîntemeiate, iar apărările, lipsite de relevanță juridică.

Se reține astfel că niciunul dintre recurenții-pârâți nu contestă existența și realitatea contractului de finanțare POSDRU, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, aspectele invocate în combaterea pretențiilor intimatei-reclamante referindu-se la nerespectarea condițiilor legale și a procedurii AM POSDRU prevăzute pentru valabila încheiere a contractului.

Nu a fost oferită însă nicio explicație în legătură cu existența acestui contract de finanțare, care, așa cum s-a arătat poartă număr de înregistrare în evidențele OIPOSDRU-MECTS, și referitor tot la acest contract, verificările efectuate în cadrul acțiunii de control desfășurate de Departamentul pentru Luptă Antifraudă au stabilit că nu există indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de către Universitatea "A." Reșița.

Ca urmare, contractul de finanțare POSDRU, înregistrat cu număr de ieșire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, constituie un înscris care se bucură de prezumția de autenticitate până la declararea lui ca fals.

În consecință, Înalta Curte arată că respectivul contract de finanțare nu putea fi înlăturat din probațiune și din examinarea impusă de obiectul prezentului litigiu, fără să existe o explicație rezonabilă, care să justificare semnarea și înregistrarea contractului în evidențele OIPOSDRU-MECTS.

Sub acest aspect, se constată că primul contract de finanțare, cu număr de înregistrare 259/C/31.03.2010 în evidențele OIPOSDRU, este cu mult anterior (circa 8 luni) celui înregistrat sub nr. x, intervalul mare de timp scurs între cele două contracte, excluzând o posibilă eroare de dublă înregistrare.

Dimpotrivă, nu au fost oferite motive care să înlăture susținerile intimatei-reclamante referitoare la contextul și condițiile în care a avut loc încheierea celor două contracte de finanțare, susțineri formulate în cadrul Adresei de răspuns emise subsecvent solicitării de clarificări și documente justificative cerute în cursul acțiunii de control desfășurate de DLAF în legătură cu modalitatea de implementare a proiectului "Specialiști în management curricular" .

Astfel, s-a arătat de către intimata-reclamantă că raporturile sale cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - AMPOSDRU au vizat încheierea în aceeași perioadă a două contracte de finanțare pentru 2 proiecte distincte, și anume "Consiliere Integrativă Educațională - Aici și Acum", cod x, și "Specialiști în management curricular", cod y.

Întrucât, de la data depunerii cererii de propuneri de proiecte și până la comunicarea aprobării acordării finanțării nerambursabile, situația financiară a Universității "A." Reșița se modificase semnificativ, prin Hotărârea nr. 5/7 din 01.03.2010 a Biroului Senatului Universității, s-a stabilit ca cele 2 proiecte să nu fie derulate concomitent, având întâietate proiectul "Consiliere Integrativă Educațională - Aici și Acum", cod x, urmând ca celalalt proiect intitulat "Specialiști în management curricular", cod y, să fie amânat pentru o dată ulterioară.

Hotărârea nr. 5/7 din 01.03.2010 a Biroului Senatului Universității "A." Reșița privind amânarea implementării proiectului "Specialiști în management curricular", cod x, a fost comunicată OIPOSDRU - MECI, cu adresa nr. x/2010.

Ulterior, la data de 19.03.2010, rectorul Universității s-a deplasat la sediul OIPOSDRU, unde a semnat și stampilat cele două contracte de finanțare, aferente proiectelor aprobate, solicitând, în același timp, încă o dată, amânarea demarării implementării proiectului "Specialiști în management curricular", din lipsa fondurilor necesare derulării acestuia. În respectiva ocazie, reprezentantul legal al intimatei-reclamante a primit câte o copie a celor două contracte care, la acel moment, nu aveau număr de înregistrare și nici nu erau semnate de reprezentantul legal al OIPOSDRU (copie nesemnată anexată la dosar).

S-a mai arătat de către intimata-reclamantă că, de la sediul OIPOSDRU, nu a preluat decât contractul de finanțare nr. x/31.03.2010 privind proiectul "Consiliere Integrativă Educațională - Aici și Acum", cod y, subliniind că nu a luat/primit vreodată exemplarul înregistrat și semnat de către reprezentanții OIPOSDRU al contractului de finanțare aferent proiectului intitulat "Specialiști în management curricular", cod x, contract care, așa cum s-a arătat mai sus, fusese semnat de rectorul Universității la data de 19.03.2010.

S-a menționat că, despre posibila existență a contractului de finanțare cu număr de înregistrare x/31.03.2010, intimata-reclamantă a aflat abia la data de 30.01.2012, din adresa de răspuns nr. x emisă de OIPOSDRU MECTS la o solicitare a Universității, privind analiza cererilor de rambursare nr. 1 și 2, care făcea referire la un alt contract de finanțare. Deși a solicitat clarificări cu privire la acest aspect, fiind transmisă către OIPOSDRU METCS adresa nr. x/2010, intimata-reclamantă nu a primit niciun răspuns, ceea ce a făcut ca intimata-reclamantă să considere că neregula sesizată constituia o simplă eroare, fără alte implicații juridice.

În mod oficial, intimata-reclamantă a aflat despre existența două contracte de finanțare după circa 8 luni de la finalizarea proiectului implementat.

Apreciind asupra susținerilor formulate, Înalta Curte constată că acestea constituie o apărare credibilă, de natură să justifice existența celor două contracte de finanțare, iar recurentele-pârâte nu au oferit nicio explicație și nicio o altă versiune care să infirme teza intimatei-reclamante.

În schimb, situația expusă de intimata-reclamantă este susținută și de elemente obiective, astfel cum acestea sunt evidențiate de înscrisurile la care se face referire în cuprinsul punctului de vedere prezentat în cadrul anchetei administrative a DLAF, depus la dosar fond.

Aceste înscrisuri, precum și cele avute în vedere la pronunțarea sentinței ce formează obiectul examinării în cauză, determină concluzia că proiectul intitulat "Specialiști în management curricular", cod x, implementat de intimata-reclamantă, s-a realizat în baza contractului de finanțare nr. x/06.12.2010, prima instanță reținând, în mod întemeiat, ca fiind nejustificat refuzul de restituire din partea OIPOSDRU a sumelor cheltuite în cadrul cererii de rambursare nr. x/14.08.2012 și a cererii de rambursare nr. y/03.06.2013.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește îndreptățirea intimatei-reclamante la restituiera sumelor cheltuite pentru implementarea proiectului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate, neputând fi primită critica din recurs referitoare la caracterul incomplet al cercetării judecătorești și nestabilirea adevărului în cauză.

Astfel cum s-a reținut de prima instanță, contractul de finanțare aferent proiectului intitulat "Specialiști în management curricular", cod x, a fost modificat și completat ulterior încheierii sale spre a se asigura conformitatea acestuia cu prevederile Ordinului nr. 1537/08.11.2010 al ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Respectiva modificare s-a efectuat în baza Notificării nr. x emisă de OIPOSDRU MECT.

Recurentul-pârât Direcția OIPOSDRU nu a demonstrat ca modificarea contractuală să fi avut în vedere un alt contract de finanțare, și anume contractul de finanțare nr. x/31.03.2010, susținerile formulate în acest sens fiind simple alegații, fără suport probator.

Mai apoi, în cadrul executării contractului de finanțare nr. x/06.12.2010, s-a formulat de către intimata-reclamantă prima cerere de rambursare a cheltuielilor efectuate, CR1 fiind certificată de OIPOSDRU MECTS și achitată suma aferentă acesteia în contul beneficiarului Universitatea "A." Reșița, cu OP nr. x/16.10.2013, așa cum rezultă din adesa nr. x/09.12.2013, depusă la dosar fond.

Nici cu privire la acest fapt nu s-a oferit nicio explicație din partea autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, fiind evident că singurul contract de finanțare pe care părțile au înțeles să îl pună în executare este cel înregistrat sub nr. x, formalitățile și procedura de îndeplinit pentru soluționarea unei cereri de rambursare, excluzând perpetuarea unei posibile erori din partea autorității cu privire la contractul de finanțare în baza căruia se formulase solicitarea de restituire a sumelor de bani.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost vorba despre o neînțelegere cu privire la care era contractul de finanțare care asigura implementarea proiectului intitulat "Specialiști în management curricular", cod 30654, aceasta putea fi constatată la momentul înregistrării cererii de rambursare nr. 1, verificările impuse în sarcina autorității competente cu ocazia soluționării cererii de rambursare garantând depistarea unei eventuale erori comise în privința finanțării în discuție.

Înalta Curte nu poate reține nici apărarea din recurs, formulată din perspectiva momentului la care a fost înregistrată Cererea de prefinanțare nr. x, având în vedere clauzele inserate în cuprinsul contractului de finanțare nr. x/06.12.2010.

Astfel, chiar dacă respectivul contract de finanțare a fost înregistrat în evidențele OIPOSDRU după data formulării cerererii de prefinațare (din 03.12.2010), aceasta nu înseamnă că cererea privea un alt contract de finanțare decât cel constituind temeiul implementării proiectului, în condițiile în care este de necontestat că exemplarul de contract depus la dosar poartă semnăturile ambelor părți contractante și data de 29.11.2010 ca fiind cea la care au fost executate.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x, respectivul contract intra în vigoare la data semnării lui de către reprezentantul legal OIPOSDRU delegat, după ce, în prealabil, fusese semnat și de către reprezentantul legal al beneficiarului.

De asemenea, este de menționat că cererea de prefinanțare respectă și prevederile art. 2 alin. (2) din contractul de finanțare, aceasta find întocmită după începerea perioadei de implementare a proiectului, stabilită de părți ca fiind prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului.

În cauză, data semnării contractului, reprezentând data de intrare în vigoare a acestuia, a fost 29.11.2010, ceea ce înseamnă că data începerii perioadei de implementare era zi prima lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare (semnării), respectiv 02.12.2010.

În fine, Înalta Curte constată neîntemeiată și susținerea referitoare la lipsa de valabilitate a contractului de finanțare nr. x/06.12.2010 sub motivul nerespectării procedurii AM POSDRU privind avizarea prealabilă a contractului, fiind perfect justificată observația și concluziile primei instanței formulate pe marginea acestui aspect.

Chestiunea invocată concretizează exclusiv conduita culpabilă a autorității de management, fiind imputabilă acesteia, nicidecum intimatei-reclamante, așa cum bine s-a arătat de judecătorul instanței de fond.

De asemenea, este importantă și observația instanței, conform căreia modelul contractului de finanțare întocmit potrivit Ordinului nr. 1143/18.08.2010, aplicabil la data încheierii contractului în cauză, nu menționează necesitatea avizelor invocate.

Dimpotrivă, contractul de finanțare nr. x/06.12.2010 corespunde și este conform modelului aprobat prin Ordinul nr. 1143/18.08.2010, producând efectele juridice specifice, dovadă în acest sens fiind faptul esențial că cererea de rambursare nr. 1 a fost aprobată, iar suma aferentă, achitată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a fost admisă acțiunea în justiție a intimatei-reclamante, îndeplinirea obligațiilor asumate în baza contractului de finanțare încheiat cu recurenții-pârâți constituind temeiul și justificarea restituirii cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectului.

Nefondată se constată și critica referitoare la greșita obligare solidară a recurenților-pârâți la plata către intimata-reclamantă a sumelor solicitate în cadrul cererilor de rambursare nr. 2 și nr. 3, după deducerea prealabilă a prefinanțării achitate în baza Cererii de finanțare nr. x, având în vedere că și Ministerului Fondurilor Europene (succesor al Minitsrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) îi revin obligații contractuale pe temeiul contractului de finanțare nr. x/06.12.2010.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, constatând legalitatea sentinței sub toate aspectele criticate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, devenit în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, împotriva sentinței civile nr. 117 din 11 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.