ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea "A." Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, emis de pârât din 14.05.2014 privind proiectul POSDRU cod SMIS cu titlul "Provocările cunoașterii și dezvoltare prin cercetare doctorala PRO-DOCT", și Decizia emisă de pârât din 25.07.2014, privind soluționarea contestației depuse de reclamantă, precum și restituirea sumei de 138.397,52 RON, către reclamantă, reținută ca urmare a emiterii actelor contestate.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 109 din 20 mai 2015, a admis acțiunea formulate de reclamantă și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14.05.2014 și Decizia din 25.07.2014, emise de pârât, obligând pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 138.397,52 RON, reținută.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în ceea ce privește retroactivitatea, că prima instanță a încălcat regula de drept potrivit căreia "în vederea recunoașterii unui drept nimeni nu-și poate invoca propria culpă" și, totodată, a încălcat principiul contradictorialității, pentru faptul că nelegalitatea actelor de control, întrucât au fost încheiate în baza O.U.G. nr. 66/2011 și nu în temeiul O.U.G. nr. 79/2003, nu a fost invocată de reclamantă (motivată doar pe aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 1.924/2913) și nici nu a fost pusă în discuția părților, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Universitatea "A." Suceava a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, pentru că motivele invocate nu se încadrează în art. 488 din C. proc. civ., și ca netemeinic, cu consecința menținerii hotărârii atacate.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei din 25.07.2014 de soluționare a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare din 14.05.2014, precum și de anularea procesului-verbal de constatare înregistrat, din 14.05.2014, prin care s-a stabilit că suma de 141.221,48 RON, solicitată la rambursare de reclamantă, aferentă cheltuielilor efectuate cu doi doctoranzi ce nu au obținut titlu de doctor, este neeligibilă și s-a dispus recuperarea ei. În esență, prin cele două acte administrative se reține cu titlu de concluzii că, reclamanta în calitate de beneficiar a contractului de finanțare din 06.02.2010 modificat prin actul adițional nr. 1 nu a respectat prevederile Anexei 1 din Cererea de finanțare, respectiv nu și-a îndeplinit obligația ca în perioada de implementare a contractului și de sustenabilitate a acestuia un număr minim de 27 de doctoranzi să obțină titlu de doctor. Instanța de fond a reținut în principal, în justificarea soluției de anulare a actelor administrative contestate că, emitenții actelor administrative contestate au făcut o aplicare retroactivă a dispozițiilor Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 și 107 "Burse doctorale" cofinanțate din Fondul Social European care prevede la art. 5 că "În cazul în care beneficiarul nu atinge indicatorii asumați în contractul de finanțare nerambursabilă în termenele menționate, acesta va returna Organismului intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educației Naționale sumele aferente bursierilor care nu au obținut titlul de doctor." Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor administrative contestate, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Criticile recurentei pârâte conform cărora, aplicarea Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 a fost determinată de către reclamantă în calitate de beneficiar, care din proprie inițiativă a înțeles să depună la data de 09.05.2014 raportul privind procentul de realizare a indicatorilor conform art. 3 din ordin sunt neîntemeiate. Perioada de activitatea a unui act normativ nu este influențată de conduita subiecților ce intră în sfera sa de reglementare, aceștia nefiind în măsură a determina momentul intrării lui în vigoare. Intrarea în vigoare a unui act normativ este determinată exclusiv de legiuitor care, prin art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a statuat că ordinele cu caracter normativ emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României și intră în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Verificând conținutul actului normativ în discuție, se observă că legiuitorul secundar nu a prevăzut o dată ulterioară de intrare în vigoare a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013, așa încât acesta a intrat în vigoare la data publicării lui în M. Of. respectiv la data de 24 septembrie 2013. În ce privește efectele actului normativ, principiul neretroactivității legii a fost ridicat la nivel constituțional statuându-se prin art. 15 alin. (2) din Constituție că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Așadar, acest principiu consfințește regula potrivit căreia trecutul scapă acțiunii legii noi, fiind sustras autorității ei, nefiind admis ca noua lege să poată atinge situațiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) și nici efectele pe care le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, a apreciat instanța de fond că recurenta a aplicat în mod retroactiv un act normativ în procedura de întocmire și emitere a actelor administrative contestate. Proiectul POSDRU în care s-a angajat reclamanta a fost demarat la 01.03.2010 și s-a încheiat 29.02.2013. Aplicarea măsurii administrative a returnării sumelor aferente bursierilor care nu au obținut titlul de doctor pentru neîndeplinirea obiectivului atingerii indicatorilor asumați în contractul de finanțare nerambursabilă în termenele menționate, prevăzută pentru prima dată printr-un act normativ care a intrat în vigoare, așa cum a fost arătat în precedent, la data de 24.09.2013, este nelegală, contravenind principiului neretroactivității legii civile, reclamanta nefiind în măsură a anticipa la momentul încheierii contractului de finanțare conduită ce va fi prescrisă de legiuitor în viitor. Diligența sporită a reclamantei care, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, s-a conformat noilor norme și a comunicat la data de 09.05.2014 raportul privind procentul de realizare a indicatorilor conform art. 3 din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 nu este de natură a atrage incidența acestui act normativ situației juridice reprezentată de proiectul de finanțare accesat de reclamantă, în condițiile în care acesta era finalizat anterior intrării în vigoare a actului normativ, și de a-i antrena răspunderea administrativă în temeiul acestuia. În ce privește, cea de a doua critică, Înalta Curte o apreciază ca întemeiată. Considerațiile instanței de fond referitoare la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 nu au fost invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată sau de pârât prin întâmpinare și nu a fost pusă în discuția părților de instanță din oficiu, așa încât relevanța acordată acesteia este contrară prescripțiilor art. 15 C. proc. civ. referitoare la respectarea principiului contradictorialității în procesul civil. Însă o atare reținere nu este de natură a duce la reformarea hotărârii atacate, întrucât constatarea aplicării retroactive a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1.924/2013 este necesară și suficientă aplicării sancțiunii nulității actelor administrative contestate în prezenta cauză. Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.