ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale), a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9245/SJCSN/19.11.2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 39 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9245/SJCSN din 19.11.2014, până la pronunțarea instanței de fond.

3.1. Împotriva Sentinței civile nr. 39 din 11 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea este pronunțată printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale, în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, în cauză nu se poate vorbi despre existența unui caz bine justificat, actul administrativ a cărui suspendare se solicită fiind caracterizat de o triplă prezumție: de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, prezumție care nu a fost înlăturată de reclamantă.

Totodată, recurenta-pârâtă consideră că în speță nu se poate vorbi despre iminența vreunei pagube, executarea unei sume de bani nefiind de natură a crea un prejudiciu debitorului. Nu orice debit stabilit în sarcina intimatei-reclamante dă naștere unei pagube iminente în activitatea instituțiilor bugetare, iar recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit nu trebuie privită ca un mijloc punitiv îndreptat împotriva reclamantei, ci ca un mijloc de coerciție pentru respectarea dispozițiilor legale.

3.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 august 2018, recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de Sentința civilă nr. 274 din 11 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014.

În susținerea excepției, recurenta-pârâtă a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 432 C. proc. civ., existând identitate de părți, obiect și cauză juridică între cererea de suspendare a executării actului administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și prezenta cauză.

Excepția autorității de lucru judecat a fost calificată de Înalta Curte ca reprezentând un motiv nou de recurs, de ordine publică, în raport de dispozițiile art. 432 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 mai 2016, intimata-reclamantă Universitatea Tehnică Cluj-Napoca a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata căii de atac.

Prin aceeași încheiere, completul de filtru, luând act de schimbările legislative intervenite în cadrul organizatoric ministerial, conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014 și art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017, a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul menționării, în calitate de recurentă-pârâtă, a Direcției Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, în locul Direcției Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la motivul de recurs de ordine publică, circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizând încălcarea autorității de lucru judecat

Înalta Curte reține că argumentele pe care recurenta-pârâtă și-a întemeiat excepția au fost înfățișate primei instanțe sub forma unor apărări, în cadrul întâmpinării depuse în dosarul de fond, apărări pe care curtea de apel le-a respins, ca neîntemeiate, cu motivarea că cererea de suspendare poate fi reiterată, dacă se invocă alte argumente care să constituie condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Este de necontestat că, atât cererea de suspendare ce a format obiectul Dosarului nr. x/2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, finalizat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 274 din 11 mai 2015, cât și cererea de suspendare ce face obiectul prezentei cauze, privesc același act administrativ, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014. Având în vedere că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004:

"Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive", instanței de judecată îi revine obligația de a verifica dacă cele două cereri de suspendare a executării actului administrativ se întemeiază pe aceleași motive.

Procedând la această verificare, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că cele două cereri depuse de intimata-reclamantă cuprind motive diferite, deosebirile fiind generate de situația litigioasă diferită existentă la data înregistrării dosarelor pe rolul instanței de fond.

Astfel, se constată că, cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, care a format obiectul Dosarului nr. x/2013, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 februarie 2015, fiind soluționată prin Sentința civilă nr. 274, la data de 11 mai 2015.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin Sentința civilă nr. 362 din 29 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă o altă cerere de suspendare a executării actului administrativ, formulată de intimata-reclamantă cu privire la același proces-verbal de constatare a neregulilor, iar prin Sentința civilă nr. x din 28 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea reclamantei Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, dispunând anularea Deciziei nr. OI/134/ES/27.01.2015, emisă de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și obligarea pârâtei la soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014.

Prin urmare, la data înregistrării pe rolul instanței de fond a cererii de suspendare a actului administrativ ce face obiectul prezentei cauze, respectiv 11 decembrie 2015, instanțele de judecată soluționaseră alte două cauze derulate între aceleași părți, vizând, pe de-o parte, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, iar pe de altă parte, legalitatea Deciziei nr. OI/134/ES/27.01.2015, emisă în soluționarea contestației administrative îndreptate împotriva procesului-verbal amintit anterior, ambele acțiuni fiind admise.

În acest context, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a actului administrativ, formulată de intimata-reclamantă în prezenta cauză, a fost întemeiată pe motive noi, raportate la situația litigioasă a cauzelor soluționate ulterior pronunțării de către Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a Sentinței civile nr. 274 din 11.05.2015, fiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu privire la admisibilitatea unor cereri de suspendare succesive.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs privitoare la incidența autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 274 din 11 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013, reținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 432 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

II.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat critici concrete și nici nu a contestat în mod efectiv susținerile intimatei-reclamante, care conturează o aparență de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, recursul declarat în cauză limitându-se la invocarea unor argumente generice, de ordin teoretic, aplicabile oricărei cereri de suspendare a executării actului administrativ, referitoare la nedovedirea cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Este de necontestat împrejurarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, astfel cum susține recurenta-pârâtă, însă, în cadrul examinării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța de judecată procedează la o analiză minimală a condițiilor de legalitate ale actului atacat, precum și a existenței unei pagube iminente a se produce în patrimoniul reclamantei, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, instanța de fond a procedat la analizarea acestor elemente, concluzionând în mod corect în sensul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a combătut, concret și efectiv, considerentele hotărârii de fond și nici nu a prezentat probatorii suplimentare, care să invalideze concluziile primei instanțe.

Raportat la iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, recurenta-pârâtă a susținut a fi eronată interpretarea primei instanțe cu privire la dificultățile ce pot apărea în executarea obligațiilor legale sau contractuale, ca urmare a executării debitului, critică pe care Înalta Curte o apreciază a fi nefondată. Prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activității instituției publice se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, iar criteriile în raport de care s-a analizat paguba iminentă, respectiv valoarea debitului și specificul activității de învățământ superior desfășurată de reclamantă, sunt de natură a susține concluzia iminenței prejudiciului.

În ceea ce privește cazul bine justificat, astfel cum această noțiune este definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va avea în vedere că, prin Sentința civilă nr. 198 din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, dispunând anularea Deciziei nr. 01/84/ES/14.01.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, emise de pârâta din prezenta cauză.

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către pârâtă), soluția pronunțată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative.

În raport de soluția de admitere a cererii în anulare a actului administrativ, Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, împotriva Sentinței civile nr. 39 din 11 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN