ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2016

Decizia nr. 444/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, SC A. SA a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 12 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de această instanță.

Prin încheierea din data de 05 mai 2015 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a membrilor completului de judecată AI2, respectiv domnilor judecători B. și C., formulată de petenta SC A. SA.

Împotriva acestei încheieri la data de 19 mai 2015 A. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., iar în susținerea cererii de recurs, recurenta, a arătat, în esență, ca deși a formulat cererea de recuzare în baza art. 41 și art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 noul C. proc. civ., instanța de apel nu a analizat temeiurile de drept la care s-a raportat, dar nici la explicațiile pe fond cu privire la acestea, iar reținerile instanței sunt netemeinice și nelegale.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 octombrie 2015 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 12 octombrie 2015.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu, recurenta A. SA a susținut că raportul și concluziile sale sunt nelegale și le limitează dreptul legal la căile de atac prevăzute de lege.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2016 s-a pus în vedere părților să-și precizeze punctul de vedere în legătură cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus la dosar recurenta solicită să se dispună în sensul în care textul legal se înțelege și faptul că recursul promovat în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ. înaintea datei comunicării hotărârii este considerat realizat în termen și admisibil în principiu.

Analizând sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., se apreciază că menționatele dispoziții legale nu prezintă un grad de complexitate atât de ridicat care să impună pronunțarea unei hotărâri prealabile, cu atât mai mult cu cât de lămurirea acestei chestiuni de drept nu depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Astfel încât, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va fi respinsă.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din data de 05 mai 2015 prin care Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare formulată de petenta SC A. SA.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar cea de a doua condiție să fie declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Din verificările efectuate se constată că prin decizia nr. 132/2015 din 28 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA.

Totodată, se constată că recurenta atacând cu recurs numai încheierea din data de 05 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a nesocotit dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, se constată că recursul declarat de recurenta SC A. SA nu îndeplinește cea de a doua condiție de admisibilitate impusă de prevederile art. 53 alin. (1), respectiv de a fi declarat odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, astfel încât recursul este inadmisibil

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea și aplicarea art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. SA împotriva încheierii din data de 05 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2016.