ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2016

HOTĂRÂRE

04.10.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1764/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2016, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 429 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

La data de 22 iunie 2016

s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, prin raport constatându-se că aceasta nu este admisibilă.

Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 28 iunie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

La data de 12 septembrie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 04 octombrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 7 martie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON daune materiale și 1.000.000 RON daune morale, precum și indexarea despăgubirilor civile la rata indicelui de inflație la data plății și cheltuieli de judecată, invocând ca temei dispozițiile art. 20 și 28 din noul C. proc. pen., art. 159 noul C. pen., art. 1381 și urm. C. civ., art. 3, 9, 43, 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (2) lit. b), art. 26, art. 43, art. 46 pct. 1, art. 45 pct. 3 și art. 49 pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2005, 29/2009, pronunțate în RIL și art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 244 din 20 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, au fost respinse excepția netimbrării, excepția nulității și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtă, iar acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect pretenții, a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia nr. 429 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2016.

Se reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mică de 1.000.000 RON, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În speță, prin cererea formulată la data de 7 martie 2014, reclamanta A. a solicitat, ca victimă unui accident, în temeiul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubiri materiale în cuantum de 30.000 RON și despăgubiri materiale în cuantum de 1.000.000 RON de la asiguratorul persoanei culpabile de producerea accidentului, respectiv SC B. SA.

Prețuirea obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de care se determină atât competența instanței, cât și căile de atac cărora le este hotărârea pronunțată de instanță, se face, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Se mai reține faptul că, în cauză, au incidență și prevederile art. 98, art. 99 și art. 104 C. proc. civ., care, deși cuprinse în același Titlu III al C. proc. civ., referitor la „Competența instanțelor”, reglementează modul de determinare a valorii obiectului cererii de chemare în judecată, relevant pentru stabilirea căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească într-un litigiu, căile de atac ce urmează a fi parcurse în raport de obiectul litigiului, precum și taxa de timbru datorată în cauză.

Astfel, dispozițiile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., din Titlului III al C. proc. civ., referitor la „Competența instanțelor”, prevăd: „Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere”.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civilă: „(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”

În cauză, reclamanta a precizat valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la suma de 30.000 RON, reprezentând daune materiale și 1.000.000 RON, reprezentând daune morale, acestea având aceeași cauză, respectiv accidentul căruia i-a fost victimă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 99 C. proc. civ., în cazul în care au fost formulate mai multe capete principale de cerere, având aceeași cauză, competența și implicit căile de atac cărora le este supusă hotărârea pronunțată în cauza având obiectul mai sus indicat se determină în raport de pretenția care atrage competența instanței de grad mai înalt.

În cauza de față, având un obiect patrimonial, urmează a fi avută în vedere cererea de obligare a reclamantului la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale.

În raport de dispozițiile art. 194 lit. c) C. proc. civ., ale art. 98 alin. (1) C. proc. civ., precum și ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ., se constată că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, indicat de reclamantă, este de 1.000.000 RON, fiind aplicabile dispozițiile prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 634 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, decizia civilă nr. 429 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.