ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2016

Decizia nr.

1164/2016

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin recursul declarat la data

de 22 februarie 2016 împotriva deciziei nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții

de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost admis apelul civil introdus

de apelanta revizuentă împotriva sentinței civile nr. 702/LMA din data

de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, recurenta a

formulat critici, neîncadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., prin care și-a

exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța

de revizuire, în apel, în sensul că deși a admis apelul său, a schimbat

în parte soluția instanței de fond, pronunțată în revizuire,

respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și menținând celelalte dispoziții

ale sentinței atacate. Totodată, recurenta a reiterat criticile aduse

prin apel soluției pronunțate de instanța de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 martie 2016.

La data de 15 aprilie 2016, s-a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând

că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 19 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea

în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să

depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul

de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a

fost comunicat părților la data de 3-4 mai 2016.

La data de 5 mai 2016, recurenta

a depus punct de vedere la raport prin care a precizat că motivele de nelegalitate

se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 și

8 C. proc. civ., formulând completări ale motivelor de recurs și a solicitat

analizarea recursului pe fond și admiterea acestuia.

La data de 17 mai 2016, constatându-se

că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată

pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără

citarea părților.

Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că

obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă un litigiu de muncă,

astfel cum este definit de dispozițiile art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011

a dialogului social.

Prin cererea introductivă

de instanță, înregistrată cu nr. x/83/2013, pe rolul Tribunalului

Satu Mare,

astfel

cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, anularea deciziei nr. 3545 din

20 august 2013, emisă de intimat, reîncadrarea pe locul de muncă din care

a fost concediată, precum și plata salariului de care ar fi beneficiat,

până la reîncadrare.

Prin sentința civilă

nr. 58/LMA din data de 27 februarie 2014, pronunțata de Tribunalul Satu Mare,

în Dosarul nr. x/83/2013,

a

fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei.

Prin sentința civilă

nr. 282/LMA din data de 12 iunie 2014, Tribunalul Satu Mare

a anulat cererea de completare

a dispozitivului sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, pronunțată

de Tribunalul Satu Mare, formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 470/A

din 23 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția l civilă, a respins,

ca tardiv, apelul declarat de apelanta reclamantă A.,

în contradictoriu cu intimatul

Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, împotriva sentinței civile

nr. 58/LMA din data de 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu

Mare. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeași parte

împotriva sentinței civile nr. 282 din data de 12 iunie 2014, pronunțată

de Tribunalul Satu Mare.

Prin decizia nr. 221 din 22 ianuarie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

a fost respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 470 din 23

octombrie 2014.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți la data de 10 februarie 2015, reclamanta A.

a solicitat revizuirea deciziei

nr. 221 din 22 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

a deciziei nr. 470 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, precum și

a sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014 a Tribunalului Satu Mare,

pronunțate în Dosarul nr. x/83/2013.

Prin decizia nr. 809 din 19 martie

2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 și prin încheierea din data

de 21 mai 2015, pronunțată în același dosar, Înalta Curte de Casație

și Justiție

a

declinat Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, competența de soluționare

a cererii de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva sentinței

civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 702/LMA din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu

Mare

a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva sentinței

civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu

Mare.

În

ceea ce privește cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța

a reținut că aceasta a fost tardiv formulată, în raport de prevederile

art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și de data înregistrării cererii,

10 februarie 2015.

Referitor la cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a

reținut că aceasta este inadmisibilă, dat fiind faptul că obiectul

cererii reclamantei îl constituie anularea deciziei de concediere, iar cazul avut

în vedere de textul de lege precitat este acela în care piere bunul cert și

determinat la predarea căruia a fost obligat debitorul.

În

ceea ce privește cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., tribunalul

a constat că este tardivă în raport de dispozițiile art. 511

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și de data la care reclamama-revizuentă

a luat cunoștință de înscrisul invocat ca fiind nou, adresa nr. 54017/2012

a M.E.C.T.S. București, ce i-a fost comunicată la data de 4 martie 2014.

Prin decizia nr. 193/A din 15 februarie

2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă,

a fost admis apelul civil introdus

de apelanta revizuentă împotriva sentinței civile nr. 702/LMA din data

de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o

în parte în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., fiind menținute celeilalte dispoziții ale sentinței atacate.

Instanța de apel a reținut

ca, în mod eronat, tribunalul a constatat că este tardivă cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Adresa

nr. 54017/2012 a M.E.C.T.S. București i-a fost comunicată revizuentei

la data de 4 martie 2015, iar nu la data de 4 martie 2014, motiv pentru instanța

a reținut că a fost respectat termenul de o lună prevăzut de

art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub aspectul admisibilității

cererii de revizuire, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul cărora

se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

Totodată, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a

fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza art. 478 alin. (3) C. proc.

civ., având în vedere că în apel nu se pot formula cereri noi împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuenta, la data de 22 februarie 2016.

Înalta Curte reține că,

în temeiul dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 în procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele

de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apeluiui.

De asemenea,

potrivit art. 214 din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile

instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

Se reține totodată că,

potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive,

cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate

cu recurs”.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr.

2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă ca decizia pronunțată

în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă,

nefiind supusă căii de atac a recursului.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor

art. 513 alin. (5) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este

supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita”.

În

consecință, în raport de dispozițiile

art, 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea prin care a fost soluționat

apelul declarat împotriva hotărârii de revizuire a sentinței civile

nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, prin care a fost soluționat un litigiu de

muncă, nu este supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile

hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Principiul legalității

căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate

expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu

pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea

sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În

concluzie, în raport cu dispozițiile

legale anterior menționate, decizia civilă nr. 193/A din 15 februarie

2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă

căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții

de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronurțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2016.