ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2016

Decizia nr. 1164/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs Prin recursul declarat la data de 22 februarie 2016 împotriva deciziei nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost admis apelul civil introdus de apelanta revizuentă împotriva sentinței civile nr. 702/LMA din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, recurenta a formulat critici, neîncadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de revizuire, în apel, în sensul că deși a admis apelul său, a schimbat în parte soluția instanței de fond, pronunțată în revizuire, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. și menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Totodată, recurenta a reiterat criticile aduse prin apel soluției pronunțate de instanța de fond. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 martie 2016. La data de 15 aprilie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3-4 mai 2016. La data de 5 mai 2016, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a precizat că motivele de nelegalitate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., formulând completări ale motivelor de recurs și a solicitat analizarea recursului pe fond și admiterea acestuia. La data de 17 mai 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

2. Analizând recursul formulai, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată cu nr. x/83/2013, pe rolul Tribunalului Satu Mare, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, anularea deciziei nr. 3545 din 20 august 2013, emisă de intimat, reîncadrarea pe locul de muncă din care a fost concediată, precum și plata salariului de care ar fi beneficiat, până la reîncadrare.

Prin sentința civilă nr. 58/LMA din data de 27 februarie 2014, pronunțata de Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. x/83/2013, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei. Prin sentința civilă nr. 282/LMA din data de 12 iunie 2014, Tribunalul Satu Mare a anulat cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, formulată de reclamantă. Prin decizia civilă nr. 470/A din 23 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția l civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanta reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 58/LMA din data de 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 282 din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Prin decizia nr. 221 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 470 din 23 octombrie 2014. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 10 februarie 2015, reclamanta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 221 din 22 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a deciziei nr. 470 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, precum și a sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în Dosarul nr. x/83/2013.

Prin decizia nr. 809 din 19 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 și prin încheierea din data de 21 mai 2015, pronunțată în același dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 702/LMA din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a reținut că aceasta a fost tardiv formulată, în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și de data înregistrării cererii, 10 februarie 2015. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a reținut că aceasta este inadmisibilă, dat fiind faptul că obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea deciziei de concediere, iar cazul avut în vedere de textul de lege precitat este acela în care piere bunul cert și determinat la predarea căruia a fost obligat debitorul. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., tribunalul a constat că este tardivă în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și de data la care reclamama-revizuentă a luat cunoștință de înscrisul invocat ca fiind nou, adresa nr. 54017/2012 a M.E.C.T.S. București, ce i-a fost comunicată la data de 4 martie 2014. Prin decizia nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost admis apelul civil introdus de apelanta revizuentă împotriva sentinței civile nr. 702/LMA din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., fiind menținute celeilalte dispoziții ale sentinței atacate. Instanța de apel a reținut ca, în mod eronat, tribunalul a constatat că este tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Adresa nr. 54017/2012 a M.E.C.T.S. București i-a fost comunicată revizuentei la data de 4 martie 2015, iar nu la data de 4 martie 2014, motiv pentru instanța a reținut că a fost respectat termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Totodată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza art. 478 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că în apel nu se pot formula cereri noi împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta, la data de 22 februarie 2016. Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...).

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apeluiui. De asemenea, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”. Se reține totodată că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă ca decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita”. În consecință, în raport de dispozițiile art, 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea prin care a fost soluționat apelul declarat împotriva hotărârii de revizuire a sentinței civile nr. 58/LMA din 27 februarie 2014, prin care a fost soluționat un litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege.

În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 193/A din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronurțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.