ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 martie 2013, Curtea de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol,

având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile art. V și art. XXIII alin.

(3) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 și a trimis-o pe cale administrativă Tribunalului

Brăila, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă

nr. 1488/2013 din 14 mai 2013 Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul

C.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel

Galați.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că reclamantul a arătat că se consideră o persoană vătămată

într-un drept al său și într-un interes legitim în sensul prevăzut de Legea nr.

554/2004 de către autoritatea publică Guvernul României, care a emis actul administrativ

cu putere de lege O.U.G. nr. 84/2012, ilegal și netemeinic, cu încălcarea Legii

nr. 52/2003 și a Constituției, solicitând anularea în parte a actului atacat, suspendarea

executării acestuia pe durata procesului, recunoașterea dreptului pretins și a interesului

legitim și obligarea pârâtului să abroge art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 referitoare

la beneficiarii Legii nr. 341/2004.

Tribunalul a reținut,

în raport de dispozițiile art. 18 și art. 19 din art. II din O.U.G. nr. 80/2010,

art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. V din Legea nr. 2/2013, că este competent

să judece doar litigii vizând aplicarea Legii nr. 341/2004 și în care în care acțiunea

este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989,

or, în cauză, acțiunea este formulată în contradictoriu cu Guvernul României și

are ca obiect principal anularea în parte a unei ordonanțe de urgență emisă de acesta,

astfel că devin incidente dispozițiile art. 9 și ale art. 10 alin. (1) teza II din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

Prin sentința civilă

nr. 218 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea a apreciat, având în vedere obiectul acțiunii, astfel cum a fost

precizat de către reclamant în calitate de beneficiar al prevederilor Legii nr.

341/2004, că prezentul litigiu este de competența Tribunalului Brăila, având în

vedere prevederile art. V din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora după art. 25 din

Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un

nou articol, art. 26, potrivit căruia litigiile legate de aplicarea dispozițiilor

prezentei legi se soluționează în fond de către tribunal.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele dosarului rezultă

faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea în parte a O.U.G. nr. 84/2012 emisă de pârât și suspendarea executării

actului normativ atacat pe durata procesului, recunoașterea dreptului pretins și

a interesului legitim și obligarea pârâtului să abroge art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012

referitoare la beneficiarii Legii nr. 341/2004.

În raport de cele solicitate

de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, de faptul că acțiunea este

formulată în contradictoriu cu Guvernul României și are ca obiect principal anularea

în parte a unei ordonanțe de urgență emisă de acesta, în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 9 și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Potrivit art. 9 din Legea

nr. 554/2004, „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța

de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura

în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței

sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios

administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea

Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond (…).

(5) Acțiunea prevăzută

de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în

baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea

unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Analiza legislației aplicabile

în materia dedusă judecății în prezenta cauză relevă că obiectul acțiunii judiciare

îl poate constitui, în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea

unui act administrativ și/sau despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe

declarate neconstituționale.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o

dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte,

se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale)

și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii

ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților

de apel).

Pe de altă parte, legea

distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii

ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Față de considerentele

expuse anterior și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum

și faptul că actul atacat în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală,

iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale

art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare îi revine

Curții de Apel Galați.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.D. și pe pârâtul Guvernul României

în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.