ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții
de Apel Galați sub nr. 1363/44/2012, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a actului administrativ cu caracter
normativ, respectiv art. 18 și art. 19 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, pentru
completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare
în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011,
prevederi care sunt cuprinse în art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 publicată în M. Of.
nr. 845/13.12.2012, apreciate ca fiind emise pentru exces de putere.
Curtea de Apel Galați, în aplicarea art. XXIII
și art. IV din Legea nr. 2/2013 a dispus pe cale administrativă transpunerea cauzei
pe rolul Tribunalului Brăila, prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2013,
în speță apreciindu-se că obiectul îl constituie drepturile reclamantului conferite
prin Legea nr. 341/2004.
Hotărârile care au generat conflictul negativ
de competență.
2.1. Prin sentința nr. 2365 din 11 decembrie 2013
pronunțată de Tribunalul Brăila secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut
în vedere că față de situarea autorității pârâte în sistemul organelor administrației
centrale, competența este atrasă de dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentința nr. 13 pronunțată la data de
16 ianuarie 2014 de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 1370/44/2013 s-a declinat
competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul D.G.,
în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României București, în favoarea Tribunalului
Brăila.
S-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea
dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului
negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut
că reclamantul a solicitat a se constata că printr-o serie de acte normative i-au
fost afectate drepturile de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989
prevăzute prin Legea nr. 341/2004.
Avându-se în vedere că, potrivit art. V din Legea
nr. 2/2013,
după
art. 25 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care
au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față
de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei
muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 654/20.07.2004, cu modificările și completările
ulterioare, a fost introdus art. 26 prin care se derogă de la dispozițiile art.
10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și constatându-se
că prezenta acțiune vizează un litigiu legat de aplicarea drepturilor recunoscute
prin legea menționată, s-a apreciat că tribunalul are competență a soluționa cauza.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului
negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanței competente după
materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanțele au fost investite cu cererea formulată
de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care s-a
solicitat anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv
art. 18 și 19 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din
O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, prevederi care sunt
cuprinse în art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 publicată în M. Of. nr. 845/13.12.2012,
apreciate ca fiind emise pentru exces de putere.
Astfel, cum a precizat și reclamantul în acțiune,
aceasta vizează două aspecte distincte, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 84/2012 de
către Guvernul României cu încălcarea flagrantă a prevederilor Legii nr. 52/2003
și ilegalitatea, netemeinicia și neconstituționalitatea prevederilor art. 9 al O.U.G.
nr. 84/2012.
Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ
a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor
în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori
încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care
privește acte administrative normative emise de către Guvernul României, autoritate
publică centrală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în
raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind curții de
apel.
În ceea ce privește dispozițiile invocate de către
Curtea de Apel Galați, respectiv că prin art. V
din Legea nr. 2/2013 s-a introdus art.
26 în Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit
la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care
și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste
de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, potrivit căruia „Prin derogare de
la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor
prezentei legi în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989
sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie
1989, se soluționează, în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a
tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții
de apel”, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, textul de lege vizează litigiile legate
de drepturile și indemnizațiile stabilite prin Legea nr. 341/2004, cu modificările
și completările ulterioare formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat
pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau cu Comisia parlamentară
a revoluționarilor din decembrie 1989, neputând fi extinsă excepția și la speță
dedusă judecății care prezintă un caracter complex, solicitându-se emitentului anularea
în parte a unor acte normative prin care se modifică Legea nr. 341/2004.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe D.G. și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie
2014.