ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1494/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin decizia civilă nr. 1005/Ap, pronunțată la data de 07 iulie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 819/Ap/19.06.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, pe care a anulat-o, dispunând a se face mențiunea prevăzută de art. 513 alin. (4) Noul C. proc. civ. pe ambele exemplare ale hotărârii anulate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, intimații Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov, la data de 29 iulie 2016, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată, solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea cererii de revizuire formulate de revizuenta A..

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurenții Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov au relevat, pe scurt, istoricul din dosar, în referire la decizia civilă recurată și considerentele reținute, și au invocat, în esență, următoarele motive:

Aspectele reținute prin încheierea nr. 452CA/07.04.2015 nu au generat concluziile celei de-a doua hotărâri judecătorești, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, astfel cum a reținut instanța de fond.

Autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 452/CA/07.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, a fost garantată prin punerea în executare a hotărârii, prin decizia nr. 685/27.06.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Brașov, prin care s-a constatat faptul că obligațiile impuse prin încheierea nr. 452/CA/07.04.2015 au fost respectate de către pârâți, dispozițiile acestei încheieri fiind puse în executare.

Astfel, au susținut recurenții, se poate constata că cererea de revizuire și scopul urmărit de intimata- revizuentă este lipsit de un interes practic, câtă vreme încheierea în cauză, nr. 452/CA/07.04.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a fost pusă în executare, bucurându-se pe deplin de puterea executorie conferită de art. 433 Noul C. proc. civ. și de obligativitatea acesteia, garantată de art. 435 Noul C. proc. civ.

Prin Rezoluția din 19 septembrie 2016, s-a dispus comunicarea recursului către intimata- revizuentă A. care a depus întâmpinare, înregistrată pe rolul instanței la data de 03 octombrie 2016, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, pentru neindicarea motivelor de casare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenții Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov au formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat pe rolul instanței la data de 18 octombrie 2016, prin care au solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimata- revizuentă A., susținând, în esență, că, recursul formulat îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., astfel încât susținerile intimatei privitoare la respingerea recursului în procedura reglementată de art. 493 Noul C. proc. civ. sunt nefondate. În acest sens, au reiterat recurenții că aspectele reținute prin încheierea nr. 452/CA/07.04.2015 nu au generat concluziile celei de-a doua hotărâri judecătorești, încălcând, astfel, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar cererea de revizuire formulată de revizuenta A. nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 Noul C. proc. civ., motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a procedat, la data de 26 octombrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în raport de dispozițiile 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., și că, din expunerea argumentelor prezentate în cererea de recurs, există critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 10 noiembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună, în scris, punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurenților Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov la data de 06 decembrie 2016, precum și intimatei- revizuente A., la data de 02 decembrie 2016, care nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 16 februarie 2017, constatând că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ., față de faptul că părțile nu și-au exprimat acordul ca judecata cauzei să se facă în completul de filtru, a admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 6 aprilie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu citarea părților.

Intimata- revizuentă A., căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., și art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, pentru neindicarea motivelor de casare, întrucât, recurenții invocă în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., însă nu dezvoltă în nici un fel aplicabilitatea acestui motiv de casare, respectiv, nu precizează care sunt normele de drept material încălcate, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Deliberând cu prioritate asupra excepției nulității recursului invocată de către intimata- revizuentă A. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este nefondată, având în vedere că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., respectiv, pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile recurenților Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov vizează, în esență, incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., dispoziții care prevăd că hotărârea poate fi recurată dacă este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva motivului invocat, recurenții au susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire și la autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 452/CA/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2014.

Răspunsul la aceste critici presupune analizarea condițiilor instituite de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care au constituit temeiul cererii de revizuire soluționate prin decizia recurată.

Potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru incidența acestui motiv de revizuire este necesar ca în dosare diferite între care există tripla identitate de părți, obiect și cauză să fi fost pronunțate hotărâri contradictorii.

O altă condiție pentru incidența acestui motiv este aceea ca în al doilea dosar să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, deși a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Contrar celor afirmate de către recurenți prin cererea de recurs, în mod legal și corect a reținut Curtea de Apel că, în cauza de față, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, acestea conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât, încheierea/decizia ce fac obiectul analizei în cauza de față sunt hotărâri pronunțate în cauze având același obiect.

Astfel, prin decizia civilă nr. 819/Ap din 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, care este ulterioară încheierii civile nr. 452/CA din 7 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014- aceasta din urmă, intrată în putere de lucru judecat- s-a reținut în considerente că, "apelanții- contestatori și-au îndeplinit de bună- voie obligația stabilită prin titlul executoriu, anterior declanșării executării silite de către intimată".

Or, potrivit prevederilor art. 430 Noul C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Conform art. 431 Noul C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", excepția autorității de lucru judecat putând fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs (art. 432 Noul C. proc. civ.).

Înalta Curte arată, că repunerea în discuție într-o nouă procedură judiciară a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți ar însemna ignorarea efectelor juridice a primei hotărâri a instanței și menținerea pe termen nelimitat a unui conflict între părți, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.

Astfel fiind, în cauză se verifică cumulativ condițiile cerute de teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., existând hotărâri definitive ale căror dispozitive și considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile au fost pronunțate în același litigiu (existând tripla identitate de părți, obiect și cauză), iar hotărârile contradictorii nu au fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, chiar și în situația în care s-ar face abstracție de cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, contrar susținerilor recurenților, cele două instanțe care au pronunțat hotărârile contradictorii au statuat diferit asupra problemei valorificării posibilității condiționării de către titularii obligației instituite prin același titlu executoriu, problemă care a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin încheierea civilă nr. 452/CA din 7 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Dimpotrivă, cea de-a doua hotărâre, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, nici nu a valorificat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al primei hotărâri care, admițând apelul și, pe cale de consecință, admițând în parte contestația la executare formulată de contestatori, a statuat asupra celor consemnate și a posibilității valorificării titlului executoriu, generând astfel o soluție cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce se verifică în speță.

O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Tribunalul Brașov), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința acelorași părți, aflate în aceeași situație, aceasta din urmă corect a obținut anularea deciziei instanței de apel, întrucât, încălcarea principiului puterii lucrului judecat nu poate fi remediată decât pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței a dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției, iar unul dintre elementele fundamentale ale acestui principiu este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. României, § 61 publicat în M. Of. nr. 758 din 28 noiembrie 2001, cauza A. c. României, prin Hotărârea pronunțată în data de 23 septembrie 2008, cauza S.P. împotriva României, Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2010).

Față de acestea, Înalta Curte găsește a fi nefondate criticile invocate de recurenții Municipiul Brașov- prin Primar și Primarul Municipiului Brașov, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a Noul C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții MUNICIPIUL BRAȘOV- PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 1005/Ap din 07 iulie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.