ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 24 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se dispună autorizarea de către instanță, pe cheltuiala pârâtei, a demolării unei părți din garajul construit pe canalul de scurgere a apelor pluviale, respectiv 9,5 mp aflat pe domeniul public.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 584, art. 1073, art. 1074 și art. 1075 C. civ. din 1864, precum și art. 192 - art. 200 și art. 204 C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 mai 2014, Judecătoria Brașov a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 717 din 26 ianuarie 2015, Judecătoria Brașov a admis excepția de perimare a cererii de chemare în judecată și a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a admis în parte cererea formulată de expertul C.; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și în dispozitivul încheierii de ședință din 26 mai 2014 în sensul că a pus în vedere părții pârâte, prin reprezentant convențional, să achite diferența de onorariu expert în cuantum de 1.252 RON în favoarea expertului C..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 16 septembrie 2015, Tribunalul Brașov, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 197/R din 3 iunie 2016, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția perimării de drept a cererii de recurs invocată din oficiu și a constatat perimarea de drept a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 717 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Brașov.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Prin încheierea din 26 septembrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 176/R din 8 mai 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a constatat perimarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 197/R din 3 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Împotriva deciziilor anterior menționate a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea deciziilor recurate și în rejudecare pe fond, respingerea acțiunii.

În cuprinsul cererii de recurs nu au fost indicate motivele de casare pe care se întemeiază recursul.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Cu privire la obiectul recursului, cu majoritate, Înalta Curte a reținut că recurentul atacă în realitate decizia civilă nr. 176/R din 8 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, fiind nemulțumit de soluția de perimare a acțiunii formulate în cauză. Indicarea și a deciziei nr. 197/R din 3 iunie 2016 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în condițiile lipsei de asistare și reprezentare de către un avocat, nu poate fi interpretată în sensul formulării a două recursuri. În sprijinul acestei concluzii pot fi reținute dispozițiile art. 497 C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casație și Justiție poate casa, în anumite condiții, și hotărârea primei instanțe.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului declarat în cauză, Înalta Curte a reținut următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 146/1997, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la 24 mai 2013, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013.

Art. 13 din Legea nr. 146/1997 prevede că acțiunile și cererile neevaluabile în bani, cu excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se timbrează cu 8 RON.

Potrivit art. 11 alin. (1) teza I din Legea nr. 146/1997, "cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță".

Dispozițiile legale anterior evocate stabilesc că se timbrează cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON căile de atac de reformare declarate împotriva unei hotărâri pronunțate într-un litigiu neevaluabil în bani.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că recurentul-reclamant A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se dispună autorizarea de către instanță, pe cheltuiala pârâtei B. S.R.L., a demolării unei părți din garajul construit pe canalul de scurgere a apelor pluviale.

În condițiile în care recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate într-un litigiu neevaluabil în bani, rezultă că recursul declarat de această parte trebuia timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și un timbru judiciar în valoare de 0,3 RON.

Prin citația comunicată la 12 iunie 2017, recurentului-reclamant A. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON.

La 30 iunie 2017, recurentul-reclamant A. a depus o adresă la dosar, prin care a precizat că depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, astfel cum i s-a solicitat de către instanța de recurs.

Verificând actele și dovezile aflate la dosarul cauzei, instanța supremă constată că recurentul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, deși avea obligația să facă această dovadă odată cu depunerea cererii de recurs, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ și va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 176/R din 8 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.

OPINIE SEPARATĂ

Cu toate că punctul meu de vedere concordă cu cel expus de ceilalți membri ai completului, sub aspectul anulării recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 176/R/08.05.2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, dezacordul poartă doar asupra omiterii din dispozitivul deciziei pronunțate cu majoritatea voturilor exprimate a soluției date recursului declarat de recurent împotriva deciziei nr. 197/R/03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă; în acest sens, apreciez că dispozitivul ar fi trebuit să conțină măsura declinării acestui din urmă recurs în favoarea Curții de Apel Brașov.

Recurentul și-a îndreptat calea extraordinară de atac atât împotriva deciziei nr. 197/R/03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, cât și împotriva deciziei civile nr. 176/R/08.05.2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Chiar dacă prin decizia civilă nr. 176/R/08.05.2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a constatat perimat recursul declarat împotriva deciziei nr. 197/R/03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, consider că, atât timp cât în recursul adresat Înaltei Curți, titularul său a atacat, în mod expres, ambele decizii, dispozitivul deciziei instanței supreme ar fi trebuit să conțină și măsura declinării acestui din urmă recurs în favoarea Curții de Apel Brașov, cu atât mai mult cu cât în procedura de filtru recurentului nu i s-a pus în vedere să indice hotărârea pe care înțelege să o atace.

Din această perspectivă, soluționarea deja a recursului îndreptat calea extraordinară de atac atât împotriva deciziei nr. 197/R/03.06.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă ar fi putut fi opusă de către Curtea de Apel Brașov prin invocarea art. 460 C. proc. civ., care reglementează principiul unicității căii de atac, dar nu prin omisiunea menționării în dispozitiv a unei soluții de declinare, date recursului declarat împotriva deciziei nr. 197/R/03.06.2016 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.