ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 999/2019

Deliberând asupra cauzei civile de față și văzând dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 7 august 2018, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B., împotriva Deciziei nr. 1.132/Ap din data de 19 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Motivele de recurs invocate de recurenții-revizuenți au fost întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că, pe calea revizuirii, au sesizat un conflict între considerentele Deciziei civile nr. 519/18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, și considerentele Deciziei civile nr. 1.503/17 octombrie2017, pronunțată de aceeași instanță, ambele fiind definitive.

Au susținut că din Decizia nr. 519/18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, rezultă cu autoritate de lucru judecat că: revizuenții au dobândit de la cedentul lor drepturi individual determinate prin Sentința civilă nr. 6.109/2006, pronunțată de Judecătoria Brașov, respectiv dreptul de a le fi reconstituită, în natură, proprietatea asupra terenurilor identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. (care face parte din Sentința civilă nr. 6.109/2006); revizuenților nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, care reglementează situația dobânditorilor unor drepturi neconsolidate prin hotărâri judecătorești și care sunt îndreptățiți doar la despăgubiri prin puncte; s-a constatat, prin dispozitiv, că revizuenții sunt îndreptățiți la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, iar nu la despăgubiri prin puncte compensatorii; au fost obligate comisiile de fond funciar să emită procese-verbale de punere în posesie și să emită titlul de proprietate, fixându-se, deci, natura juridică a drepturilor la care sunt îndreptățiți revizuenții.

Au învederat că, în ciuda unor asemenea judecăți definitive, care confirmă dreptul revizuenților la reconstituirea drepturilor de proprietate potrivit Sentinței civile nr. 6.109/2006 a Judecătoriei Brașov, la punerea lor în posesie cu terenurile identificate prin aceeași sentință și la emiterea titlului de proprietate asupra acestor terenuri, judecată făcută prin raportare la dispozițiile Legii nr. 165/2013 (ale cărei efecte, în ceea ce îi privește, au fost înlăturate), prin Decizia civilă nr. 1.503/17 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov, se stabilește că, dimpotrivă, revizuenților-reclamanți le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013, precum și că ei nu pot obține reconstituirea în natură a drepturilor de proprietate funciară, ci doar compensarea prin puncte.

În esență, recurenții-revizuenți au criticat raționamentul Curții de Apel Brașov, prin care s-a reținut că în dispozitivul Deciziei civile nr. 519/2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, se menționează că pârâții au fost obligați să îndeplinească față de revizuenți "procedurile prevăzute de legile fondului funciar", între legile fondului funciar numărându-se și Legea nr. 165/2013, astfel că, soluția celei de-a doua instanțe (prin care s-a conchis în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și revizuenților), nu este în conflict cu Decizia nr. 519/2015, pronunțată de Tribunalul Brașov.

Au susținut că acest raționament este defectuos, întrucât instanța nu a luat în considerare întregul dispozitiv al Deciziei civile nr. 519/2015 a Tribunalului Brașov, și considerentele care îl susțin; hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, instanța reținând, pe de o parte, că "s-a statuat că revizuenții sunt îndreptățiți să le fie reconstituit dreptul de proprietate", iar, pe de altă parte, arătând că ei sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii prin puncte.

Au mai susținut că, deși se reține că, prin Decizia civilă nr. 519/2015 a Tribunalului Brașov, s-a stabilit că revizuenților nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, instanța sesizată cu revizuirea, a arătat, în conflict cu cele deja reținute, că în sintagma "legile fondului funciar" este inclusă și Legea nr. 165/2013.

Au subliniat că instanța de fond a opinat în sensul că sunt considerați titulari ai dreptului de reconstituire în natură, cu excluderea procedurii de compensare prin puncte, prevăzută la art. 24 din Legea nr. 165/2013, pentru ca ulterior să considere că motivarea Deciziei civile nr. 519/2015 a Tribunalului Brașov, este în favoarea aplicării Legii nr. 165/2013, respectiv a nerecunoașterii îndreptățirii la reconstituirea proprietății în natură.

În raport de motivele de recurs formulate, recurenții-revizuenți au solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curții de Apel Brașov.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., s-a reținut că recursul formulat de recurenții-revizuenți A. și B., împotriva Deciziei nr. 1.132/Ap/19 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este motivat conform prevederilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., iar motivele invocate pot fi încadrate în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2018, s-a dispus comunicarea raportului părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., cu mențiunea că pot formula puncte de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare; părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea de ședință dată în camera de consiliu la data de 27 februarie 2019, Înalta Curte, a admis în principiu recursul și a stabilit termen, în ședință publică, la data de 22 mai 2019.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte., constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2018 (declinată, spre competentă soluționare, Curții de Apel Brașov, prin Decizia nr. 311/Ap din 8 martie 2018), revizuenții A. și B., au solicitat anularea Deciziei nr. 1.503 din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, în Dosarul nr. x/2016, susținând că această hotărâre cuprinde considerente care contravin celor statuate prin Decizia civilă nr. 519 din data de 18 mai 2015, pronunțată de același tribunal, intrate în puterea lucrului judecat.

Prin Decizia nr. 1.132/Ap/19 iulie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuenții A. și B., împotriva Deciziei civile nr. 1.503/17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, Înalta Curte, reține că hotărârea supusă controlului judiciar nu conține motive contradictorii, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire făcând o analiză corectă a dezlegărilor cuprinse în hotărârile judecătorești supuse analizei.

Astfel, la pronunțarea deciziei atacate cu recurs, curtea de apel a reținut în mod corect că, prin Decizia civilă nr. 519/18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Predeal și Comisia Județeană Brașov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, statuându-se că reclamanții sunt îndreptățiți să le fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza contractului de cesiune de creanță din data de 19 noiembrie 2010; pârâtele au fost obligate "să îndeplinească față de reclamanți procedurile prevăzute de legile fondului funciar".

Motivele decizorii care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri sunt cele care au legătură cu soluția din dispozitiv și care se referă la chestiunea litigioasă dezlegată, privitoare la faptul că reclamanților li s-au transmis, prin contractul de cesiune de creanță din data de 19 noiembrie 2010, drepturile prevăzute de legile fondului funciar avute de cedentul D.

Astfel, argumentele expuse în Decizia nr. 519/A/18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, privitoare la Legea nr. 165/2013, au fost enunțate de această instanță cu prilejul examinării validității convenției prin care au fost cesionate drepturile rezultând din Sentința civilă nr. 6.109/11 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Brașov, respectiv a îndreptățirii reclamanților-cesionari de a continua procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate în locul cedentului D.

Pentru a concluziona în sens afirmativ, Tribunalul Brașov, a avut în vedere prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, și pe cele ale 1391 și următoarele din C. civ. de la 1864.

Este real că această instanță s-a referit și la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care fac referire la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii și altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari.

În acest sens Tribunalul Brașov, a reținut:

"chiar dacă aceste prevederi legale nu sunt incidente (...) ele vin să confirme validitatea unei astfel de cesiuni de creanță".

Dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dispun în sensul că:

"În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6)".

Regula cu valoare de principiu în materia acordării de măsuri reparatorii, instituită și de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de regimul comunist; acordarea de măsuri reparatorii în echivalent are ca premisă situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă.

Or, din cuprinsul hotărârilor judecătorești pretins contrare rezultă că, la pronunțarea Deciziei civile nr. 519/A/18 mai 2015, Tribunalul Brașov, nu a statuat cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor aflate în litigiu, ci, așa cum s-a arătat deja, cu referire la îndreptățirea reclamanților-cesionari de a continua procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate în locul cedentului D.

Problema imposibilității restituirii în natură a terenurilor în suprafață de 23 ha a fost supusă analizei instanței de judecată în Dosarul nr. x/2016, finalizat cu Decizia nr. 1.503/Ap/17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, invocându-se suprapunerea terenurilor peste alte amplasamente.

Prin urmare, având în vedere limitele învestirii instanțelor care au pronunțat hotărârile judecătorești pretins contrare și caracterul exemplificativ al argumentului privitor la dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte, reține că în mod corect curtea de apel a constatat că referirea tribunalului la împrejurarea că "nu sunt incidente prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013", din cuprinsul sentinței analizate nu poate fi extinsă la întreaga lege și nici la alt aspect decât chestiunea litigioasă dezlegată, care are legătură numai cu valabilitatea cesiunii de creanță invocate în respectiva cauză.

De asemenea, nu există nicio contradicție în raționamentul logico-judiciar al Curții de Apel Brașov, care a reținut că, în ceea ce privește modalitatea de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor care fac obiectul litigiului, prin Decizia nr. 519/A/18 mai 2015, Tribunalul Brașov, nu a adus nicio dezlegare concretă; dimpotrivă, prin dispozitiv pârâtele au fost obligate "să îndeplinească față de reclamanți procedurile prevăzute de legile fondului funciar" or, Legea nr. 165/2013, este unul dintre aceste acte normative.

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B., împotriva Deciziei nr. 1.132/Ap din data de 19 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - OB