ÎCCJ, Decizia nr. 35/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (DGRFP Brașov), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata diferențelor salariale dintre salariul la nivelul maxim aferent gradului profesional și gradația de vechime pentru funcțiile publice și salariul efectiv plătit reclamantelor în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016.

Prin Sentința civilă nr. 275/CA din 1 martie 2017, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamante și a dispus obligarea pârâtei să recalculeze salariile reclamantelor și să acorde acestora, pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, diferențele rezultate prin stabilirea salariului la nivelul maxim în cadrul DGRFP Brașov pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2017 în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov, reclamantele A. și B. au solicitat completarea Sentinței civile nr. 275/CA din 1 martie 2017, în sensul efectuării mențiunii plății diferențelor salariale dintre salariul la nivelul maxim aferent gradului profesional și gradației de vechime pentru funcții publice deținute și salariul efectiv plății salariului în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, actualizate cu indicele de inflație și să fie acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, calculate de la data când drepturile salariale trebuia plătite și până la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 1500//CA din 27 septembrie 2017, Tribunalul Brașov a admis cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 275/CA din 1 martie 2017 cu mențiunea:

"Despăgubirile cuvenite reclamantelor ca diferență de salariu vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă a acestora".

Împotriva acestor două sentințe a declarat recurs pârâta DGRFP Brașov.

Prin Decizia nr. 651/R/2018 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta DGRFP Brașov, a casat sentințele recurate și, rejudecând cauza, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamante și cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 275/CA din 1 martie 2017 a Tribunalului Brașov.

Împotriva Deciziei nr. 651/R/2018 din 28 martie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată este potrivnică Deciziei nr. 9 din 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

Prin Decizia nr. 2652 din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că Decizia nr. 651/R din 28 martie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal este o decizie a instanței de recurs, prin care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, deoarece cauza a fost soluționată pe calea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa îndeplinirii procedurii plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că decizia respectivă nu poate fi atacată cu revizuire, întrucât nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ca hotărârea să fie pronunțată asupra fondului.

Împotriva Deciziei nr. 2652 din 19 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, au declarat recurs revizuentele A. și B., în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În esență, recurentele critică hotărârea atacată pentru faptul că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. și expun argumente referitoare la caracterul potrivnic al hotărârilor invocate în susținerea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din expunerea lucrărilor cauzei, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestită cu o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 2652 din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost admis recursul și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ pentru lipsa îndeplinirii procedurii plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, cu motivarea că decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în recurs și nu evocă fondul cauzei (care a fost soluționată în raport cu excepția neîndeplinirii procedurii prealabile), astfel că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia revizuirea poate fi exercitată împotriva "unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul".

Se constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurente, întrucât art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) […] pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Or, conform acestor dispoziții, în condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este supusă revizuirii Decizia nr. 2652 din 19 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, chiar dacă este o hotărâre care nu este pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.

Pentru considerentele arătate, constatând faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de A. și B. și, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., va fi casată hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, care, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va analiza celelalte condiții de admisibilitate a revizuirii și, dacă este cazul, faptele pe care se întemeiază revizuirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 2652 din 19 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN