ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 24.11.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor: obligarea pârâtului - Ministerul Justiției de a emite un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007; obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș la calcularea și plata diferenței salariale rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 2%, 5%, 11%, urmând să se țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 22.08.2013 la zi și în continuare pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente, prevăzute de O.G. nr. 13/2011. A mai solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

Prin sentința civilă nr. 1151 din 31 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții să emită ordin de recalculare a drepturilor salariale stabilite prin hotarari judecatoresti și să plătească toate diferențele rezultate, cu dobânda legală de la data exigibilității până la data plății, actualizate cu indicele inflației.

Împotriva sentinței civile nr. 1151 din 31 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

3.1. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției solicită, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și să se constate că pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate pentru perioada anterioară datei de 01.08.2016 și rămase fără obiect după data de 01.08.2016.

Invocă faptul că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect în raport cu emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1475/C/24.05.2017, care în Anexa 13 pozițiile 28 și 29 se referă la drepturile salariale ale intimatului-reclamant.

În motivarea recursului arată că la data de 09.04.2015, intimatul-reclamant avea nivelul maxim de salarizare pentru funcția, vechimea în funcție și gradația avute, anterior fiind emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680 din 21.12.2016, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care s-a stabilit ca începând cu data de 01 august 2016 indemnizația de încadrare brută lunară să se recalculeze prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal.

Menționează că ulterior, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 s-a dispus că începând cu data de 01.10.2016, judecătorii și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015.

Mai arată că prin sentința civilă nr. 1386/2007 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă, recurentul-reclamant a obținut despăgubiri pentru discriminarea creată prin O.U.G. nr. 10/2007, prin care i-au fost acordate indexările în cuantum de 18 %, aceste sume fiind executate în totalitate, motiv pentru care apreciază că în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004. Cu toate acestea, sentința anterior menționată nu vorbea despre acordarea pe viitor a acestor tranșe sau obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui alt ordin de salarizare.

Ulterior, salarizarea recurentului-reclamant s-a făcut conform Legii nr. 330/2009, care nu a avut în vedere majorările de 18 % acordate prin hotărâri judecătorești.

3.2. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicită, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și includerea în dispozitivul hotărârii atacate a deciziei de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

În subsidiar, solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare, modificarea hotărârii în sensul admiterii excepțiilor invocate și, în subsidiar, respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă.

În esență, consideră că instanța a omis să analizeze și să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și asupra motivelor de inadmisibilitate a cererii formulate de reclamant.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, din perspectiva cererii de renunțare la recurs, Înalta Curte reține cele ce succed:

La data de 20.02.2020, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de renunțare la recurs, arătând că înțelege să renunțe la calea de atac formulată în cauză, în condițiile în care în practicaua hotărârii recurate s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Astfel, în raport cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de achiesarea recurentului Ministerul Finanțelor Publice la sentința de fond.

2.2. Analizând recursul declarat de Ministerul Justiției, în raport cu actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare cu recalcularea indemnizației de încadrare, conform drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariate de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007; obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș la calcularea și plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 2%, 5%, 11%, de care să se țină cont la promovările în funcție și la numirile în funcții de conducere, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 22.08.2013 la zi și în continuare pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și obligarea la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente, prevăzute de O.G. nr. 13/2011. A mai solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017; indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Totodată, la art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale fiind acordate începând cu data de 09.04.2015.

În aplicarea dispozițiilor Ordinelor Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, la data de 24.05.2017 s-a emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 1475/C/2016, prin care, în baza O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 293/2013, O.U.G. nr. 57/2015, Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, au fost recunoscute aceleași drepturi judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Cluj

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului justiției nr. 4680/C/2016 și, nr. 219/C/2017 s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și ale asistenților judiciari, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Cluj, din care face parte și intimatul-reclamant, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentului Ministerul Finanțelor Publice la sentința civilă nr. 1151 din 31 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.