ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2020

Ședința publică din data de 2 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanții A., B. și C., judecători la Tribunalului Maramureș au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru fiecare dintre reclamanți noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007 privind creșterile salariale; obligarea pârâților de rândul 1-3 la calcularea și plata diferenței salariale rezultată din aplicarea creșterilor salariale de 2%, 5%, 11%, urmând să se țină cont în cazul promovărilor în funcție, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 05.09.2013 la zi și în continuare pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzile legale penalizatoare aferente prevăzute de O.G. nr. 13/2011, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

Prin sentința nr. 1742 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Cluj.

A fost respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice.

S-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 01.10.2016 să recalculeze indemnizația de încadrare a acestora, prin acordarea creșterilor salariale cu 2%, 5% și 11%.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Maramureș la plata diferențelor salariale către reclamanți, începând cu data de 01.10.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferențe ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală calculate de la data de 01.10. 2016 până la data plății efective.

S-a respins în rest acțiunea, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

A precizat recurentul - pârât că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect prin emiterea Ordinului M.J. nr. 4680/2016 prin care s-a dispus ca începând cu data de 9 aprilie 2015 calculul indemnizației la nivelul maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în muncă.

De asemenea a fost invocat și Ordinul M.J. nr. 219/C/1.02.2017 prin care s-a stabilit incepând cu data de 1 octombrie 2016, calculul indemnizației raportat la o valoare sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

S-a arătată că drepturile salariale ale reclamantelor - intimate au fost puse în acord cu ordinele mai sus menționate prin OMJ nr. 1475/C/2017.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată în integralitatea sa.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs în raport de obiectul cauzei și actele dosarului, Inalta Curte reține următoarele.

Reclamanții A., B. și C., judecători la Tribunalului Maramureș au învestit instanța de contecios administrativ cu acțiune prin care au solicitat obligarea Ministerului Justiției, în principal, la emiterea a noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007.

Prin sentința civilă nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureș a fost admisă acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș la acordarea transelor salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, începând cu datele de 01.01.2007, 01.03.2007 respectiv 01.10.2007. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.

Sentința civilă a Tribunalului Maramureș a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei civile nr. 2410/R/2009 a Curții de Apel Cluj.

Prin cele două hotărâri, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la majorarea indemnizației în cuantum total de 18%, dat fiind faptul că se află în aceeași situație cu restul personalului din sectorul bugetar, care beneficiază de această majorare, astfel că actul trebuie aplicat nediscriminatoriu.

In raport de această situație de fapt, a reținut curtea de apel că sentința civilă nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureș a dobândit autoritate de lucru judecat atât pe aspectul recunoașterii dreptului reclamanților la aplicarea majorării de 18% cât și pe aspectul plății acestor drepturi începând cu anul 2007. Fiind rămasă irevocabilă hotărârea judecătorească prin care a fost recunoscut dreptul reclamanților la majorarea de 18%, pârâtul Ministerul Justiției avea obligația de a recalcula indemnizațiile cuvenite acestora cu evidențierea acestei majorări lunare, potrivit dezlegării date de instanța de judecată.

In mod greșit însă soluția instanței de fond pornește de la premisa, nedovedită, că Ministerul Justiției a emis ordine de salarizare fără a avea în vedere majorarea de 18%, in condițiile in care, din răspunsul recurentului -pârât aflat la dosarul de fond, rezultă că a recunoscut și pus în executare hotărârile judecătorești obținute pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, care a introdus un alt sistem de salarizare al personalului bugetar.

Or, formularea unei acțiuni în contencios administrativ, impune o serie de rigori cu privire dovedirea refuzului nejustificat a autorității de a emite un act în sensul solicitat de către reclamanți, care s-au limitat la a reda cadrul legal reprezentant de discriminarea introdusă prin O.U.G. nr. 10/2007, împrejurare care, așa cum s-a arătat, a făcut obiectul sentinței civile nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureș, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Reține Inalta Curte că prin Decizia nr. 25/2011 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 10/2007 s-a decis că aceste dispoziții legale ce au ca obiect creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000, nu se aplică și magistraților.

Prin Decizia nr. 23/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

Decizia nr. 23/2015 a privit situația în care, la data îndeplinirii condițiilor de pensionare în anul 2010, reclamanții dobândiseră prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul la creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 dreptul fiind în curs de realizare eșalonat la plată până în anul 2016.

Intimații-reclamanți au obținut hotărârea judecătorească prin care pârâții au fost obligați să plătească acestora diferențele de drepturi salariale reprezentând actualizarea cu indicele de inflație de 2%, 5% și 11%, prin urmare drepturile bănești dobândite rămân câștigate, iar recurentul-pârât din prezenta cauză are obligația plății acestor drepturi.

Sentința nr. 36/2008 nu conține nicio dispoziție prin care Ministerul Justiției era obligat să emită noi ordine de încadrare.

Intimații - reclamanți nu au solicitat la momentul rămânerii irevocabile a sentinței, obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de încadrare.

După această dată, odată cu apariția Legilor nr. 330/2009; nr. 284/2010 și nr. 285/2010, au fost emise ordine de reîncadrare pentru toți magistrații, însă reclamanții nu au făcut dovada că au cerut anularea acestor ordine în termenele și condițiile acestor legi speciale, în sensul celor susținute prin prezenta acțiune.

Constată Înalta Curte că nu ar putea fi repusă în discuție, în termenii generali în care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată, prin intermediul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, având ca obiect un refuz nejustificat, o situație juridică dezlegată irevocabil de instanța de litigii de muncă, cu atât mai mult cu cât legea contenciosului administrativ prevede o serie de termene de exercitare a acțiunii.

Mai mult, în ceea ce privește fondul chestiunii deduse judecății, potrivit dispozițiilor legilor unitare de salarizare din anii 2009-2010, indemnizația magistraților este recalculată conform acestor acte normative, cu luarea în considerare a gradului/treptei profesionale, a vechimii în muncă, a vechimii în funcție sau, după caz, în specialitate, precum și a drepturilor aferente acestora, dobândite potrivit legii în care sunt incluse și drepturile obținute prin hotărâri judecătorești.

In plus, Înalta Curte observă că la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 1475/C/24.05.2017 privind judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Cluj.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge în tot acțiunea, ca nefondată, urmând a fi menținute soluțiile instanței de fond in ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității, admiterea excepției lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1742 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanții D. și E., ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2020.