ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2020

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.09.2016, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- obligarea Ministerului Justiției la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți a unor noi Ordine de salarizare cu recalcularea drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești definitive, privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11%;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș la calcularea și plata diferenței salariale rezultată din aplicarea creșterilor salariale de 2%, 5%, 11%, urmând să se țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 22.08.2013 la zi și în continuare pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente, prevăzute de O.G. nr. 13/2011.

- obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

Prin sentința civilă nr. 519 din 20 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 1.09.2016 să recalculeze indemnizația de încadrare a acestora, prin acordarea creșterilor salariale cu 2%, 5% și 11%, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentința civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curții de Apel Cluj; a obligat pârâtul Tribunalul Maramureș la plata diferențelor salariale către reclamanți, începând cu data de 1.09.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferențe ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală calculate de la data de 01.09.2016 până la data plății efective, respingând în rest acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au susținut că în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției de a emite pentru fiecare reclamat noi ordine de salarizare, cu luarea în calcul a creșterilor salariale de 2%, 5% și 11 %, astfel cum au fost stabilite prin sentința civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curții de Apel Cluj, începând cu data de 01.09.2016, este eronată.

Pe de o parte, nu se poate nesocoti Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, prin care la art. 1 menționează că începând cu data de 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizațiilor de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, începând cu data de 09.04.2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Așadar, începând cu data de 09.04.2015, pârâtul Ministerul Justiției trebuia să emită pentru fiecare dintre reclamanți noi ordine de încadrare salarială și cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, sumă ce urma a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

De asemenea, având în vedere că prin încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1386/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/06.04.2017 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus în sensul că tranșele de creșteri salariale menționate în această sentință au fost și rămân incluse în indemnizația brută lunară, de la data pronunțării, aceste creșteri salariale de 2%, 5% și 11 %, li se cuvin încă din anul 2007 și trebuiau incluse în indemnizația lunară.

Este adevărat că pentru perioada 2007 - 2009, aceste drepturi le-au fost acordate în mod eșalonat, însă începând cu anul 2009, ca urmare a unei adrese a Ministerului Justiției, aceste drepturi le-au fost sistate.

Sentința civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureș, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș în data de 01.11.2016, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/06.04.2017 a Curții de Apel Cluj, reprezintă titlu executoriu, pe care în lipsa unei executări de bunăvoie, urmează să îl pună în executare.

De altfel, valoarea VRS-ului de 405 RON a mai fost stabilită prin sentința civilă nr. 4332/23.09.2010 a Tribunalului Sălaj, sentința civilă nr. 89/22.01.2010 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Cluj, dată în dosarul nr. x/2009 din 21.06.2010.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanța a aplicat judicios dispozițiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluția adoptată.

Astfel, răspunzând criticilor recurenților, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate, ce pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are incidență în cauză, neexistând niciun motiv care să inducă instanței de recurs concluzia că prima instanță ar fi interpretat eronat sau ar fi făcut în cauză aplicarea greșită a vreunei norme de drept substanțial.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 1.09.2016 să recalculeze indemnizația de încadrare a acestora, prin acordarea creșterilor salariale cu 2%, 5% și 11%, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentința civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curții de Apel Cluj.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Maramureș la plata diferențelor salariale către reclamanți, începând cu data de 1.09.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferențe ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală calculate de la data de 01.09.2016 până la data plății efective.

Cererea având ca obiect pârâților la recalcularea drepturilor lunare pentru trecut, ca efect al punerii în executare a hotărârii judecătorești irevocabile, a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel București, judecătorul fondului reținând lipsa contestării actelor administrative care au stat la baza determinării cuantumului acestor drepturi, anterior formulării cererii din data de 18.08.2016.

Prin sentința civilă nr. 1386 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei civile nr. 2411/R/2009 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamanților (printre care și reclamanții din prezentul dosar), fiind obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș la acordarea transelor salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, începând cu datele de 01.01.2007, 01.03.2007 respectiv 01.10.2007. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.

Odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost recunoscut dreptul reclamanților la majorarea de 18%, pârâtul Ministerul Justiției avea obligația de a recalcula indemnizațiile cuvenite acestora cu evidențierea acestei majorări lunare, potrivit dezlegării date de instanța de judecată.

Cu toate acestea, pârâtul Ministerul Justiției nu a procedat în acest mod, iar reclamanții, la rândul lor, nu au solicitat recalcularea drepturilor salariale potrivit sentinței civile nr. 1386/2007 a Tribunalului Maramureș.

De asemenea, nici cu ocazia emiterii unor ordine de salarizare ulterioare reclamanții nu s-au sesizat, în sensul în care au constatat că la recalcularea drepturilor nu a fost avută în vedere hotărârea judecătorească de acordare a tranșelor cumulate de 18%.

Doar la data de 18.08.2016, prin cererea adresată pârâtului Ministerul Justiției, aceștia au solicitat recalcularea indemnizației lunare, invocând faptul că majorarea de 18% a fost recunoscută în patrimoniul lor prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În aceste condiții, împărtășind opinia judecătorului fondului, Înalta Curte constată că, întrucât reclamanții nu au solicitat în trecut recalcularea indemnizației lunare cu evidențierea majorării de 18%, prin contestarea ordinelor anterioare de salarizare, la data formulării cererii în acest sens, în sensul intrării în legalitate, nu se mai poate interveni asupra acestor drepturi salariale, care au fost stabilite în baza unor acte administrative necontestate, intrate în circuitul civil.

Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, recalcularea va avea în vedere momentul formulării cererii de emitere a actului administrativ, adresată Ministerului Justiției, respectiv data de 18.08.2016, astfel că recalcularea drepturilor va produce efecte potrivit dispozițiilor Legii nr. 284/2010 de la data de 1 a lunii următoare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E. împotriva sentinței civile nr. 519 din 20 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.