ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6407/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, modificată în data de 3 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, ulterior declinării de competență, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel Cluj, obligarea acestora: 1) să emită decizii de salarizare (pentru fiecare reclamant în parte) ca urmare a recalculării indemnizației de încadrare lunare începând cu data de 09.04.2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, cu precizarea că pentru reclamanta N. începând cu data de 10 decembrie 2015; 2) să recalculeze sporurile și alte drepturi aferente salariului de încadrare lunar începând cu data de 09.04.2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, cu precizarea că pentru reclamanta N. începând cu data de 10 decembrie 2015; 3) Tribunalul Maramureș să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, calculată de la data scadenței dreptului salarial lunar și până la plata efectivă a acestuia; 4) Tribunalul Maramureș să plătească dobânda legală calculată de la data scadenței dreptului salarial lunar și până la plata efectivă a acestuia.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 443 din 7 februarie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât, a respins excepția autorității de lucru judecat și a inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea precizată în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș, și, în consecință, a obligat pârâta Curtea de Apel Cluj să emită pentru reclamanți decizii individuale de stabilire a drepturilor salariale, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în privința reclamantei N. începând cu data de 10.12.2015 și a obligat pârâtul Tribunalul Maramureș ca, după emiterea deciziilor, să achite fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 10.12.2015 în privința reclamantei N., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Curtea de Apel Cluj a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că drepturile salariale ale reclamanților-intimați au fost stabilite corect, fără a exista discriminare fața de angajații care au îndeplinit vechimea până la data de 31.12.2010. Totodată, problema litigioasă ce vizează reîncadrarea și plata drepturilor salariale, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare, a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 32/2015. Prin această decizie, s-a statuat că, în raport cu prev. art. 7 din Legea cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispozițiilor sale, și cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ținând seama și de prev. art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincție între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, și plata efectivă a drepturilor salariale, iar plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010. Prin urmare, prin "funcție similară" se are în vedere persoana care are același grad profesional și vechime în funcție/muncă, dobândită ulterior intrării în vigoare a legii nr. 285/2010 și care urmează a fi încadrată, în raport cu altă persoană care a îndeplinit în mod similar, același grad profesional și aceeași tranșă în vechime și în funcție tot ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010. Se observă, așadar, că, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 și a legilor anuale de salarizare ulterioare, există diferențe de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeași tranșă de vechime în muncă, în funcție de data la care au fost îndeplinite condițiile de vechime ce atrăgeau un nou spor de vechime. În opinia recurentei reîncadrarea reclamanților s-a făcut, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010, cu păstrarea elementelor de calcul a drepturilor salariale prevăzute de Legea 330/2009, inclusiv a sporurilor prevăzute de aceasta, și, implicit, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, așa cum legea de salarizare anuală i-a precizat efectele, cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul Ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 77/2011, respectiv în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la data stabilirii drepturilor salariale ale reclamanților. Se mai precizează că potrivit art. 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016: " Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții sunt personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Vișeu de Sus. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014: "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Conform art. 1 alin. (5) din același act normativ, "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în 2015". La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1, care prevede că, "prin excepție de la alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin Decizia nr. 23/26.09.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 899/9.112016, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice." Potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie (…) pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, "dispozițiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale". Dispozițiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și magistraților, astfel că nu poate fi primită susținerea pârâtului din cuprinsul întâmpinării, în sensul că aceste prevederi nu se aplică judecătorilor. Contrar acestei susțineri, este fără putință de tăgadă, inclusiv prin prisma deciziei Î.C.C.J. nr. 23/26.09.2016, că dispozițiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și personalului din sistemul justiției aflat în situația prevăzută de ipoteza normei, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice, care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminându-se astfel diferențele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010. Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.