ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2059/2025

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2022, Judecătoria Brașov a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. formulată în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G., H.. A dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilelor înscrise în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. top. x, în CF nr. x Brașov, cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, dobândit prin restituire în natură, prin decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2013, și prin moștenire de pe urma defunctei I.. A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. A luat act că părțile vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire C., D., E., F., G., H., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate pentru încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenții au solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

În motivare, revizuenții au arătat că dispozițiile sentinței civile nr. 3809/17.04.2024 a Judecătoriei Brașov sunt potrivnice deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov, respectiv sentinței civile nr. 6392/01.07.2019 și sentinței civile nr. 7234/24.07.2019, ambele ale Judecătoriei Brașov.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov, revizuenții arată că prin această decizie a fost soluționată cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu pârâții A., B. și Municipiul Brașov, prin primar, fiind restituite în natură, către revizuenți, 6 imobile. În acel dosar, pârâții nu au avut solicitări proprii, fiind părți căzute în pretenții față de revizuenții reclamanți.

În ce privește sentințele civile nr. 6392/2019și nr. 7234/2019 ale Judecătoriei Brașov, acestea au soluționat pe fond dreptul revizuenților la înscrierea în cărțile funciare a dreptului de proprietate în favoarea acestora. Sentințele au dispus întabularea dreptului revizuenților de proprietate în două cărți funciare în baza deciziei civile nr. 1206/Ap/27.07.2017 a Curții de Apel Brașov și a deciziei civile nr. 873/16.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sentința civilă nr. 6392/2019 a Judecătoriei Brașov a reținut, cu efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, că are aplicare în cauză textul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care prevede că hotărârea judecătorească prin care se dispune restituirea în natură a imobilului către revizuenți face dovada proprietății și constituie just titlu în baza căruia să se înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea revizuenților. A mai reținut sentința că redobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001 reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care revizuenții au dobândit în mod direct și nominal dreptul de proprietate asupra imobilelor restituite în natură și că acordarea măsurilor reparatorii nu implică transmiterea dreptului de proprietate de la defuncta I. la Statul Român și apoi de la Statul Român la reclamanți în calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor speciale de reparație.

Sentința civilă nr. 7234/2019 a reținut, cu efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, că dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de Statul Român nu putea fi dobândit prin dezbaterea succesiunii în urma fostei proprietare I., adică pe calea dreptului comun, ci doar pe calea specială și unică stabilită prin legile speciale de retrocedare a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.

Prin sentința civilă nr. 3809/2024 s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților A. și B. în cele 6 cărți funciare în care este intabulat dreptul de proprietate în favoarea revizuenților; înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de restituire în natura prin decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov; înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de moștenire de pe urma defunctei I.; respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a celor 6 încheieri de înscriere în cărțile funciare și radierea înscrierilor dreptului de proprietate în favoarea revizuenților.

Dispozițiile sentinței au rămas definitive prin respingerea apelurilor prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

În opinia revizuenților, dispozițiile potrivnice sunt date de faptul că judecătoria a rejudecat fondul cererii lor de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Judecătoria a fost învestită de reclamanți cu constatarea nulității absolute a încheierilor de înscriere a drepturilor de proprietate în cartea funciară, încheierile de carte funciară date de OCPI Brașov fiind calificate ca fiind acte juridice civile. Sentința a respins excepția inadmisibilității și a prescripției acțiunii. Sentința a respins cererea de constatare a nulității absolute a încheierilor de carte funciară, dar s-a considerat învestită să soluționeze pe fond existența unei dispute juridice având ca obiect reconstituirea drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.

Judecătoria nu a avut competența materială de a soluționa o cerere de acordare a măsurilor reparatorii și de a acorda drepturi de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001. Conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererile de restituire în natură sunt de competența secției civile a tribunalului.

Judecătoria Brașov nu a avut competența să lămurească/să completeze/să interpreteze dispozitivul deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov.

Nu mai există între părți o dispută juridică privind acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, de vreme ce măsurile reparatorii au fost acordate prin decizia definitivă pronunțată în anul 2017.

Judecătoria Brașov nu a luat în considerare autoritatea lucrului judecat stabilită prin hotărârile judecătorești care au dispus înscrierea drepturilor revizuenților de proprietate în cărțile funciare.

Dispoziția cuprinsă în sentința atacată, prin care se acordă reclamanților A. și B. dreptul de proprietate cu titlu de restituire în natură este potrivnică în raport cu dispoziția deciziei curții de apel care a admis cererea formulată de revizuenți pentru restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001.

Dispoziția cuprinsă în sentința atacată prin care se acordă reclamanților dreptul de proprietate cu titlu de moștenire de pe urma defunctei I. este potrivnică în raport cu dispozițiile hotărârilor, care au stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele preluate abuziv nu se poate obține, în cauza de față, prin moștenire (drept comun), ci numai în temeiul unei cereri formulate conform Legii nr. 10/2001 (lege specială).

III. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 02.06.2025, intimatul Municipiul Brașov, prin primar a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul a învederat că, întrucât nu a fost parte în dosarul, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, aceasta nu îi este opozabilă și, prin urmare, față de acesta, nu poate opera autoritatea de lucru judecat invocată de către revizuenți.

A mai arătat intimatul că în baza hotărârilor judecătorești reprezentate de sentința civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov, sentința civilă nr. 6392/01.07.2019 și sentința civilă nr. 7234/24.07.2019 s-au efectuat înscrieri/mențiuni în cărțile funciare, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară pe care intimatul le-a anexat întâmpinării, iar cartea funciară cu nr. x Brașov este blocată până la 04.06.2025, prin cererea cu nr. 97260/22.05.2025 formulată de BNP J., pentru motive necunoscute intimatului.

Prin notele scrise înregistrate la 10.06.2025, intimații A. și B., au solicitat respingerea cererii de suspendare a hotărârii supusă revizuirii, respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire, și au arătat că sentința civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a niciuneia dintre hotărârile judecătorești la care revizuenții fac referire, respectiv decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov, sentințele civile nr. 6392/01.07.2019 și nr. 7234/24.07.2019 ale Judecătoriei Brașov.

Au mai arătat că prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 3809/17.04.2024, revizuenții au invocat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești referitor la care se susține, prin cererea de revizuire, că ar fi fost încălcată autoritatea de lucru judecat, instanța de apel în acel dosar pronunțându-se asupra acestui aspect în sensul respingerii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10.11.2025, intimații A. și B. au solicitat respingerea cererii de revizuire și acordarea cheltuielilor de judecată. Intimații au expus istoricul litigiului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită și au învederat că sentința civilă nr. 3809/2024 a Judecătoriei Brașov nu încalcă puterea de lucru judecat a vreunei altei hotărâri judecătorești, ci aduce înscrierile din cartea funciară în concordanță cu realitatea juridică și cu situația drepturilor de proprietate ale părților. În cauză, nu este îndeplinită tripla identitate care să atragă incidența autorității de lucru judecat, iar această excepție a fost invocată de către revizuenți prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 3809/2024.

Revizuenții au formulat răspuns la întâmpinarea intimaților A. și B., solicitând înlăturarea apărărilor din actul procedural și admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele de revizuire formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea, care exercită această cale de atac.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., text legal potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., care reprezintă temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive, în sensul că ceea ce s-a tranșat de către o instanță anterioară printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu.

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural, care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate primei hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranșat definitiv într-un prim proces, care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți [aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți [efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ..].

În litigiul pendinte, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., revizuenții pretind că sentința civilă nr. 3809/17.04.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 a Tribunalului Brașov, secția I civilă) este potrivnică următoarelor hotărâri judecătorești: decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă în dosar nr. x/2013 (definitivă prin decizia civilă nr. 873/16.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă); sentința civilă nr. 6392/01.07.2019 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2018 (definitivă prin decizia civilă nr. 1709/A/18.11.2019 a Tribunalului Brașov, secția I civilă); sentința civilă nr. 7234/24.07.2019 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2018 (definitivă prin decizia civilă nr. 1868/Ap/09.12.2019 a Tribunalului Brașov, secția I civilă).

Invocarea motivului de revizuire consacrat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se prima hotărâre, instanța a omis să se pronunțe asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția autorității de lucru judecat. Dacă s-ar admite interpretarea contrară și s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situație, ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat a dezlegărilor date excepției autorității de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Instanța de revizuire ar fi pusă în situația de a se pronunța cu privire la temeinicia soluției date în legătură cu această excepție, realizând astfel un control judiciar asupra hotărârii, prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, ceea ce nu este admisibil în revizuire.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare decurge în mod necesar și firesc din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancționeze doar încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu și modalitatea în care cea de-a doua hotărâre, având a analiza excepția autorității de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăți) dă dezlegare acestor aspecte.

Condiția ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată și soluționată în primul litigiu, deși nu este expres prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., rezultă neechivoc din interpretarea acestui text prin raportare la regulile, care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalității și temeiniciei soluției date cu privire la excepția autorității de lucru judecat, această soluție beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în procesul soluționat prin hotărârea atacată cu revizuire.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziția părții, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalității acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

În cauză, Înalta Curte constată că această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită.

Astfel, în cadrul apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3809/17.04.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2022 (a cărei revizuire se solicită), pârâții din acel dosar, revizuenții din prezenta cauză, au invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la aceleași hotărâri judecătorești referitor la care în prezenta revizuire solicită a se constata că li se încalcă autoritatea de lucru judecat prin sentința supusă revizuirii.

În acest sens, revizuenții din prezenta cauză au invocat, la pct. 2 din motivele de apel, încălcarea principiului puterii lucrului judecat cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, prin raportare la decizia civilă nr. 1206/Ap/27.06.2017 a Curții de Apel Brașov, despre care au arătat că are putere de lucru judecat și a stat la baza înscrierii drepturilor acestora în cartea funciară, fiind emise de OCPI Brașov mai multe încheieri de carte funciară

La pct. 3 din motivele de apel, revizuenții au invocat încălcarea puterii de lucru judecat cu privire la intabularea dreptului de proprietate în CF nr. x nr. top. x și în CF nr. x Brașov nr. top. x.

Răspunzând excepției deduse judecății în cadrul motivelor de apel formulate, prin decizia civilă nr. 500/A/25.04.2025 pronunțată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Brașov, secția I civilă a apreciat-o ca neîntemeiată, reținându-se că "prima instanță a valorificat puterea de lucru judecat a celor trei hotărâri judecătorești, sens în care s-a reținut că nu se impune anularea încheierilor, prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate al pârâților, acestea fiind valabile, date în executarea unui titlu executoriu, hotărâre judecătorească."

Prin aceeași decizie, s-a mai reținut că hotărârile judecătorești menționate sunt hotărâri definitive, care se bucură de putere de lucru judecat, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât "...dezlegarea dată problemei de drept referitoare la situația de fapt și de drept clamate referitoare la intabularea dreptului de proprietate dobândit în baza Legii nr. 10/2001 se impune, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit."

În continuare, instanța a reținut că "...efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat."

În acest context factual, este evident că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., respectiv ca în cel de-al doilea proces în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere (3809/17.04.2024 a Judecătoriei Brașov) să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată.

Or, din considerentele deciziei civile nr. 500/A/25.04.2025 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, care a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr. 3809/17.04.2024 a Judecătoriei Brașov (a cărei revizuire se solicită), rezultă că instanța a examinat, în cuprinsul deciziei puterea de lucru judecat atât a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2016 a Curții de Apel Brașov, cât și a sentințelor civile nr. 7234/24.07.2019, respectiv nr. 6932/01.07.2019, ambele ale Judecătoriei Brașov, și a soluționat această excepție, considerând-o neîntemeiată.

Prin urmare, având în vedere cele anterior evocate și cum instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în cel de-al doilea litigiu, în fața instanței de apel, a fost analizată problema puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1206/Ap/27.06.2016 a Curții de Apel Brașov, și că această cerință de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității/puterii de lucru judecat, nu este îndeplinită în cauză.

Această cerință izvorăște din natura juridică a instituției revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situația în care competența de soluționare este dată instanței ierarhic superioară în grad celor care au pronunțat hotărârile pretins contrare) și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un "recurs la recurs", instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorității/puterii de lucru judecat de către cea de-a doua instanță, în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității/puterii de lucru judecat. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții, și nu să cenzureze o judecată anterioară.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează părților discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în fața unei instanțe de judecată, garanție de care revizuenții au beneficiat în toate gradele de jurisdicție și nu deschide părții nemulțumite căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătorești definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de legislația procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securității raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții F., C., G., E., D., H. împotriva sentinței civile nr. 3809 din 17 aprilie 2024 pronunțate de Judecătoria Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții F., C., G., E., D. și H..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.