ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D., E., F. și G., în calitate de moștenitori ai numitului F., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP Brașov și S.C. H. S.R.L., solicitând: în temeiul art. 1560 C. civ. intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF x Brașov, nr. top x, compus din teren în suprafață de 480 mp și casă de piatră cu etaj și opt camere, două camere de baie, două coridoare, două bucătării, două cămări, pivniță, bucătărie de spălat, un garaj, șură pentru trăsură, cu titlu de drept naționalizare conform art. I și V poziția 481 din Decretul nr. 92/1950; să se constate că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra celor trei apartamente de la mansarda imobilului înscris în CF x Brașov, nr. top x, situat în Brașov, str. x în baza Autorizației pentru executare lucrări nr. x și a Certificatului de urbanism nr. x din data de 7 ianuarie 1997, în suprafață construită de 215 mp; să se dispună dezlipirea (apartamentarea) imobilului în apartamente de sine stătătoare, prin atribuirea de numere topografice noi și înscrierea în cărți funciare noi a imobilelor apartamente, respectiv apartamentele nr. x și 6 mansardă, cumpărate în baza Decretului-lege nr. 61/1990, conform contractelor de vânzare cumpărare nr. x din data de 23 aprilie 1999 și nr. y din data de 18 februarie 1997, contracte care au fost constatate ca fiind valabile, în mod definitiv și irevocabil, în dosarul civil nr. x/62/007, prin respingerea ca prescris al capătului de cererea având ca obiect constatarea nulității acestor contracte de vânzare cumpărare; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01 noiembrie 2017, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au modificat acțiunea inițială în sensul că l-au chemat în judecată și pe pârâtul I., în calitate de moștenitor după F..

La data de 11 aprilie 2018, pârâta D. a depus cerere reconvențională și cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali A. și B., precum și cu pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (MFP), S.C. H. S.R.L., respectiv cu terții intervenienți Municipiul Brașov, reprezentat de Primarul Municipiului Brașov, J., K., L., M., N., O. și P.: să se constate că Municipiul Brașov este administratorul imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF x Brașov sub nr. top. x; să se constate că este, împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctului F., proprietara imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov; să se dispună înscrierea în CF x Brașov, sub nr. top. x, a dreptului său de proprietate, cu titlu de drept de moștenire.

Prin încheierea de ședință din 08 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Brașov a apreciat că cererea reconvențională a fost formulată la un interval de aproximativ 3 luni după termenul la care s-au formulat, sau trebuia să fie formulate, întâmpinări în cauză, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (1) coroborat cu art. 209 alin. (5) C. proc. civ., a constatat că a fost tardiv depusă, motiv pentru care a decăzut partea pârâtă din dreptul de a formula cerere reconvențională în prezentul litigiu, reținând că aceasta are posibilitatea de a formula cereri pe cale separată.

Prin sentința civilă nr. 250 din data de 22 noiembrie 2018, Tribunalul Brașov a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. prin mandatar Q., D., E., F., G. și I., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S.C. H. S.R.L., ca inadmisibilă; a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienții J., K. și P., ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins excepția lipsei de interes a apelanților D. și F., invocată de către intimații A. și B.; a respins apelul declarat de către apelanții-intervenienți J., K. și P., apelul declarat de către apelanta-pârâtă C. și apelantul-pârât F., toate îndreptate împotriva sentinței civile nr. 250/22.11.2018 a Tribunalului Brașov; a admis apelul declarat de către apelanții-reclamanți A. și B. și apelul declarat de către apelanta D. împotriva aceleiași sentințe, pe care a anulat-o în parte și anume cu privire la dispoziția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă; a admis apelul declarat de către apelanta D. împotriva încheierii de ședință din data de 08 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, pe care a anulat-o în parte și anume în ceea ce privește dispoziția de decădere a apelantei din dreptul de a formula cerere reconvențională și cerere de chemare în judecată a altor persoane; a reținut spre judecare cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A. și B., precum și cererea reconvențională și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de către pârâta-reclamantă reconvențională D..

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, secția civilă, la data de 26 septembrie 2019, astfel cum a fost motivată prin cererea înregistrată la data de 01 octombrie 2019, apelanta C., prin mandatar Q., a recuzat membrii completului de judecată C7 apel civil, constituit din doamnele judecător R. și S., precum și din doamna grefier T..

Prin decizia civilă nr. 535 Ap din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., și B. în contradictoriu cu pârâții C., reprezentată prin mandatar Q., D., E., F., G., I., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S.C. H. S.R.L. Brașov; a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de către pârâta-reclamantă reconvențională D. în contradictoriu cu reclamanții A. și B., cu pârâții Statul Român, prin MFP, S.C. H. S.R.L. și cu intervenienții Municipiul Brașov, reprezentat legal prin Primarul Municipiului Brașov, J., K., L., M., N., O. și P.; a respins cererea reclamanților A. și B. privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de îndreptare, lămurire și înlăturare a dispozițiilor contradictorii formulată de către petenții C., D., F., prin mandatar Q., cu privire la decizia civilă nr. 1473/2019 și a deciziei civile nr. 535/2020 ale Curții de Apel Brașov.

Prin decizia civilă nr. 882 Ap din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de completare dispozitiv formulată de către petenții C., D., F., prin mandatar Q., cu privire la decizia civilă nr. 1473/2019 și la decizia civilă nr. 535/2020 ale Curții de Apel Brașov.

I.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

Prin încheierea de ședință din 03 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată C7 Ap. noul C. pen..civ., constituit din doamnele judecător R. și S., precum și din doamna grefier T., formulată de petenta C..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, au declarat recurs petenții C., D. și F..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 04 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenții-petenți au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, au susținut că la data de 26 septembrie 2019, au formulat o cerere de recuzare împotriva întregului complet de judecată, pentru bănuială legitimă, cerere pe care au motivat-o în fapt și în drept și au timbrat-o, la data de 01 octombrie 2019, după ce au aflat că doamnele judecător R. (învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov) și U. (de la Tribunalul Brașov) au semnat în fals decizia civilă nr. 693R pronunțată în dosarul nr. x/2007, însă Curtea de Apel Brașov a soluționat cererea de recuzare ignorând dispozițiile legale.

Au apreciat, pe de o parte, că era vorba despre o acuzare directă a doamnei judecător R. de o infracțiune (fals intelectual), precum și a celuilalt judecător din cadrul completului de judecată (S.), care era obligat să se abțină de la judecată, conform propriei declarații de abținere de la dosarul de apel, iar, pe de altă parte, au arătat că a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 13405 din 16 noiembrie 1999, pronunțate de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/1999.

Au precizat că emiterea nelegală în dosarul de apel a încheierii din 03 octombrie 2019 a produs consecințe juridice în sensul validării unei hotărâri judecătorești - încheierea de ședință publică din 26 septembrie 2019 -, pronunțată de un complet recuzat la acea dată și, ulterior, netemeinic și nelegal, la aceeași dată de 03 octombrie 2019 - încheierea de ședință publică din 03 octombrie 2019 -, care a fost înregistrată nesemnată de către completul de judecată.

II.2. Procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la data de 19 mai 2021, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 31 mai 2021, la data de 02 iunie 20211, la data de 02 iunie 2021, la data de 04 iunie 2021 și, respectiv, la data de 07 iunie 2021, iar prin notele de ședință depuse la data de 11 iunie 2021, intimații-pârâți A. și B. au arătat, în acord cu cele menționate în concluziile raportului, că recursul este tardiv formulat, este insuficient timbrat, motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege, iar recurenții D. și F. nu au calitate procesuală activă în promovarea acestui recurs cât timp nu au formulat cerere de recuzare.

Prin încheierea de ședință din 07 decembrie 2021, completul de filtru a dispus întocmirea unui supliment la raport asupra admisibilității în principiu a recursului și continuarea procedurii de filtrare a căii de atac, reținând împrejurarea că recurenții-petenți nu au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 535 Ap/2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, ci împotriva deciziei civile nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019 a aceleiași instanțe.

Suplimentul la raport a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, la data de 13 ianuarie 2022, la data de 20 ianuarie 2022, la data de 25 ianuarie 2022, la data de 26 ianuarie 2022, la data de 27 ianuarie 2022 și, respectiv, la data de 28 ianuarie 2022, iar prin punctul de vedere formulat la data de 12 februarie 2022, recurenta-reclamantă C. a arătat, pe de o parte, că atât raportul, cât și suplimentul la raport sunt netemeinice și nelegale, în condițiile în care în dosarul nr. x/2017 se află în prezent în calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul dosarului nr. x/2017 apare desemnat să soluționeze cauza completul de filtru nr. 2, iar recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 apare supus procedurii judiciare la completul filtru nr. 6, însă hotărârea civilă a fost pronunțată de un alt complet, respectiv completul filtru nr. 3.

Pe de altă parte, a susținut că dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în temeiul cărora a fost întocmit suplimentul la raport, au fost abrogate prin pct. 56 art. 1 din Legea nr. 310/2018.

Prin punctul de vedere formulat la data de 31 martie 2022, intimații-pârâți A. și B. au susținut inadmisibilitatea recursului în condițiile în care recurenții-petenți nu au exercitat calea de atac și împotriva deciziei nr. 535/Ap/2020 a Curții de Apel Brașov.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 17 mai 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de petenții C., D. și F. împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului prin raportare la prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierahic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiași articol dispun că încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea și încheierea prin care s-a respins recuzarea, în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) C. proc. civ., nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

În speță, recurenții-petenți supun căii extraordinare de atac a recursului încheierea din 03 octombrie 2019, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată C7 Ap noul C. pen..civ., constituit din doamnele judecător R. și S., precum și din doamna grefier T., cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, secția civilă, având ca obiect apelurile declarate de către reclamanții A. și B., de pârâții C., F. și F. și de intervenienții J., K. și P. împotriva sentinței civile nr. 250 din 22 noiembrie 2018 a Tribunalului Brașov și apelul declarat de pârâta D. împotriva sentinței menționate și a încheierii de ședință din 08 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Brașov.

Din verificările efectuate în cauză, potrivit adresei transmise de către Curtea de Apel Brașov, secția civilă, la data de 07 decembrie 2021, pârâții C., D. și F. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1473/Ap/2019, la data de 30 octombrie 2020, iar nu împotriva deciziei civile nr. 535/Ap/2020, aspect confirmat și de mențiunile inserate în sistemul de gestiune a dosarului nr. x/2017, Ecris, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 decembrie 2021, în prezent parcurgând procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

Este de menționat că decizia civilă nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin care s-au anulat, în parte, sentința civilă nr. 250 din 22 noiembrie 2018 și încheierea de ședință din 08 noiembrie 2018 ale Tribunalului Brașov, fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, reprezintă o hotărâre intermediară, ce nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce au survin în cursul rezolvării pricinii, declanșând procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond ce s-a finalizat odată cu pronunțarea deciziei civile nr. 535 Ap din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

În acest context procesual, se observă că recurenții au promovat recursul împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în mod distinct, la data de 30 octombrie 2020, iar nu odată cu decizia civilă nr. 535 Ap din 16 iulie 2020 a aceleiași instanțe, hotărâre supusă căii de atac a recursului, încălcând dispozițiile legale imperative ale art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ., ceea ce face ca recursul să fie inadmisibil și, în aceste condiții, să fie lipsită de eficiență analiza criticilor invocate prin demersul judiciar inițiat.

Or, principiul legalității căii de atac, reglementat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod legal instanța cu judecata unei căi de atac exercitată în afara celei pe care legea o prevede expres pentru o anumită procedură judiciară.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) și art. 499 coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții C., D. și F. împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții C., D. și F. împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.