ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2016

Decizia nr. 1161/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs Prin recursul declarat la data de 30 martie 2016 împotriva deciziei civile nr. 245/A din 29 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2552/A din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015* al Curții de Apel Cluj, secția I civilă, revizuentul A. a invocat faptul că motivele cererii de revizuire sunt admisibile, fiind pertinente, concludente și în legătură cu obiectul procesului și se referă la împrejurări a căror temeinicie poate fi apreciată de instanță.

Solicită casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, în urma reaprecierii probelor administrate, solicită admiterea acțiunii formulate în calitate de reclamant-recurent, în sensul de a constata că este temeinică și legală cererea de recalculare a punctajului mediu anual inclusiv a cuantumului pensiei, în baza adeverinței nr. 453 din 12 februarie 2015 ce conțin veniturile brute ale reclamantului pentru care s-a virat CAS la bugetul statului și a dispune, în consecință, obligarea pârâtei Ia emiterea unei noi decizii de pensie, precum și la plata diferențelor rezultate în urma recalculării, începând cu data de 23 februarie 2015. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2016. La data de 26 aprilie 2016, s-a procedat ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 26 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților Ia data de 25 mai 2016. La data de 5 mai 2016, recurentul a depus punct de vedere la raport prin care arată că recursul a fost declarat în baza dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., în temeiul cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curții de Apel și precizează că motivele de nelegalitate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ. De asemenea, susține că are dreptul la recurs, acesta fiind susținut de dispozițiile consituționale, superioare normelor C. proc. civ., care prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii sau discriminări, precum și de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 128 alin. (3) din Constituție. La data de 17 mai 2016, constatându-se că se poate trece Ia examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. 2. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: 2.1.

Se reține că, prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 23 martie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a salariilor brute menționate în adeverința nr. 453 din 12 februarie 2015, începând cu data de 23 februarie 2015 și acordarea diferențelor retroactiv, începând cu aceeași dată. Reclamantul a arătat că, prin cererea din 23 februarie 2015, a solicitat intimatei recalcularea pensiei cu toate veniturile din adeverința arătată mai sus. Prin decizia nr. 291651 din 27 martie 2015, emisă de intimată, i-a fost respinsă cererea de recalculare cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, veniturile brute din adeverință nu sunt sporuri cu caracter permanent.

Reclamantul arată că a invocat faptul ca aceste venituri trebuie să fie luate în caicul deoarece a achitat cotele de C.A.S. aferente, conform mențiunilor din adeverința. Prin sentința civilă nr. 2256 din 25 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/117/2015*, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 2552/A din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015* al Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2256 din 25 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/117/2015*, care a fost păstrată în tot.

împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., la data de 12 ianuarie 2016, întemeindu-se pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, rejudecarea fondului, întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei supuse judecății, nu a admis probele și prevederile legale invocate și nu a cercetat jurisprudența în materie, atât în primă instanță, cât și în apel. Prin decizia nr. 245/A/2015 din data de 29 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuent. Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. „revizuirea unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerată dacă (...) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Or, în cauză, revizuentul a invocat faptul că instanța de apel nu a iuat în calculul punctajului pentru calcularea pensiei veniturile brute realizate lunar în perioada 15 iulie 1975 - 20 decembrie 2001, consemnate în adeverința nr. 453 din 12 februarie 2015, eliberată de SC B. Târgu Mureș. Instanța de revizuire a reținut însă că instanța de apel a analizat adeverința menționată, fără însă a-i fi dat relevanța așteptată de reclamant. În consecință, cererea formulată de revizuent nu se subsumează dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., nemulțumirea revizuentuiui vizând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, iar nu că aceasta s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. S-a mai reținut că restul aspectelor invocate, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, că nu a admis probele și prevederile legale invocate de el, sau că nu a cercetat jurisprudența în materie, nu se regăsesc ca motive de revizuire în cadrul cazului de revizuire invocat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, la data de 30 martie 2016. 2.2. Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor au. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Se reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „Sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”. De asemenea, în temeiul art 513 alin. (5) C. proc.

civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. În consecință, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia instanței de revizuire a hotărârii pronunțate în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. Înalta Curte constată că dispozițiile legale menționate, ce conduc ia concluzia inadmisibilității recursului, sunt în vigoare și prin urmare apiicabile speței, legiuitorul având dreptul de a aprecia care sunt condițiile în care accesul la justiție se realizează.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal sunt cuprinse în marja de apreciere lăsată de prevederile Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor ce au îndreptățirea de a reglementa condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte reține că deciziile pronunțate în litigii de asigurări sociale sunt supuse căii de atac a apelului, prin care se analizează temeinicia și legalitatea deciziilor pronunțate in respectivele litigii, dreptul de acces instanță, componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

nefiind încălcat prin faptul că legiuitorul a apreciat că litigiile de asigurări sociale nu sunt supuse căii de atac a recursului. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 245/A din 29 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 245/A din 29 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.