ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2016

Decizia nr. 1161/2016

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin recursul declarat la data de 30 martie 2016 împotriva

deciziei civile nr. 245/A din 29 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă,

prin

care a fost respinsă cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei

nr. 2552/A din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015*

al Curții de Apel Cluj, secția I civilă, revizuentul A. a invocat

faptul că motivele cererii de revizuire sunt admisibile, fiind pertinente,

concludente și în legătură cu obiectul procesului și se referă

la împrejurări a căror temeinicie poate fi apreciată de instanță.

Solicită casarea deciziei

recurate și, pe cale de consecință, în urma reaprecierii probelor

administrate, solicită admiterea acțiunii formulate în calitate de reclamant-recurent,

în sensul de a constata că este temeinică și legală cererea

de recalculare a punctajului mediu anual inclusiv a cuantumului pensiei, în baza

adeverinței nr. 453 din 12 februarie 2015 ce conțin veniturile brute ale

reclamantului pentru care s-a virat CAS la bugetul statului și a dispune, în

consecință, obligarea pârâtei Ia emiterea unei noi decizii de pensie,

precum și la plata diferențelor rezultate în urma recalculării, începând

cu data de 23 februarie 2015.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2016.

La data de 26 aprilie 2016, s-a

procedat ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând

că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 26 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea

în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să

depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul

de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a

fost comunicat părților Ia data de 25 mai 2016.

La data de 5 mai 2016, recurentul

a depus punct de vedere la raport prin care arată că recursul a fost declarat

în baza dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., în temeiul cărora Înalta

Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor Curții de Apel și precizează că motivele de

nelegalitate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și

8 C. proc. civ. De asemenea, susține că are dreptul la recurs, acesta

fiind susținut de dispozițiile consituționale, superioare normelor

C. proc. civ., care prevăd că cetățenii sunt egali în fața

legii și a autorităților publice, fără privilegii sau discriminări,

precum și de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (1), (2) și

(3) și art. 128 alin. (3) din Constituție.

La data de 17 mai 2016, constatându-se

că se poate trece Ia examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată

pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără

citarea părților.

Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

2.1. Se reține că, prin

acțiunea înregistrată la instanță la data de 23 martie 2015,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

a solicitat recalcularea

pensiei cu luarea în considerare a salariilor brute menționate în adeverința

nr. 453 din 12 februarie 2015, începând cu data de 23 februarie 2015 și acordarea

diferențelor retroactiv, începând cu aceeași dată.

Reclamantul a arătat că,

prin cererea din 23 februarie 2015, a solicitat intimatei recalcularea pensiei cu

toate veniturile din adeverința arătată mai sus.

Prin decizia nr. 291651 din 27

martie 2015, emisă de intimată, i-a fost respinsă cererea de recalculare

cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010,

veniturile brute din adeverință nu sunt sporuri cu caracter permanent.

Reclamantul arată că

a invocat faptul ca aceste venituri trebuie să fie luate în caicul deoarece

a achitat cotele de C.A.S. aferente, conform mențiunilor din adeverința.

Prin sentința civilă

nr. 2256 din 25 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția

mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă

și asigurări sociale în Dosarul nr. x/117/2015*,

a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Cluj, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2552/A

din 24 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015* al Curții

de Apel Cluj, secția I civilă,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței civile nr. 2256 din 25 iunie 2015, pronunțată

de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/117/2015*, care a fost păstrată în

tot.

împotriva acestei hotărâri

a formulat cerere de revizuire reclamantul A.,

la data de 12 ianuarie 2016, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând casarea

deciziei atacate și, pe cale de consecință, rejudecarea fondului,

întrucât instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut,

nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei supuse judecății, nu a admis

probele și prevederile legale invocate și nu a cercetat jurisprudența

în materie, atât în primă instanță, cât și în apel.

Prin decizia nr. 245/A/2015 din

data de 29 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă,

a fost

respinsă cererea de revizuire formulată de revizuent.

Instanța a reținut că,

în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „revizuirea

unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerată

dacă (...) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Or, în cauză, revizuentul

a invocat faptul că instanța de apel nu a iuat în calculul punctajului

pentru calcularea pensiei veniturile brute realizate lunar în perioada 15 iulie

1975 - 20 decembrie 2001, consemnate în adeverința nr. 453 din 12

februarie 2015, eliberată de SC B. Târgu Mureș.

Instanța de revizuire a reținut

însă că instanța de apel a analizat adeverința menționată,

fără însă a-i fi dat relevanța așteptată de reclamant.

În consecință, cererea formulată de revizuent nu se subsumează

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nemulțumirea revizuentuiui

vizând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, iar nu

că aceasta s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

S-a mai reținut că restul

aspectelor invocate, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra

fondului cauzei, că nu a admis probele și prevederile legale invocate

de el, sau că nu a cercetat jurisprudența în materie, nu se regăsesc

ca motive de revizuire în cadrul cazului de revizuire invocat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuentul, la data de 30 martie 2016.

2.2.

Înalta Curte reține că, în temeiul

dispozițiilor au. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 „În procesele pornite începând

cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...).

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Se reține că, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „Sunt hotărâri definitive, cele date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

De asemenea, în temeiul art 513

alin. (5) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea

unui litigiu de asigurări sociale, în apel, este definitivă, nefiind supusă

căii de atac a recursului.

În consecință, în raport

de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia instanței

de revizuire a hotărârii pronunțate în apel, într-un litigiu de asigurări

sociale, nu este supusă căii de atac a recursului pe niciuna din părțile

hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că

dispozițiile legale menționate, ce conduc ia concluzia inadmisibilității

recursului, sunt în vigoare și prin urmare apiicabile speței, legiuitorul

având dreptul de a aprecia care sunt condițiile în care accesul la justiție

se realizează.

Astfel, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de

acces la un tribunal sunt cuprinse în marja de apreciere lăsată de prevederile

Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția

statelor ce au îndreptățirea de a reglementa condițiile în care poate

fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond, în vederea asigurării

dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reține că

deciziile pronunțate în litigii de asigurări sociale sunt supuse căii

de atac a apelului, prin care se analizează temeinicia și legalitatea

deciziilor pronunțate in respectivele litigii, dreptul de acces instanță,

componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

nefiind încălcat prin faptul că legiuitorul a apreciat că litigiile

de asigurări sociale nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Principiul legalității

căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate

expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu

pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea

sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În concluzie, în raport cu dispozițiile

legale anterior menționate, decizia civilă nr. 245/A din 29 ianuarie 2016

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, nu este supusă căii

de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 245/A din 29 ianuarie 2016 a Curții

de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2016.