ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2017

Decizia nr. 1169/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data 16 martie 2015 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. Cluj a solicitat recalcularea pensiei și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie cu luare în considerare a veniturilor suplimentare.

Învestit cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 2112 din 16 iunie 2015 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luare în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei și a sporurilor reprezentând diferența de acord menționat în adeverința din 31 martie 2014 emisă de SC C. SRL Gilău și a sporului în acord global menționat în adeverințele din 28 mai 2014 respectiv din 1 august 2014 emise de D. Turda, respectiv SC E. SRL Cluj, începând cu data de 1 septembrie 2014; a respins, ca neîntemeiate, restul capetelor de cerere.

La data de 22 aprilie 2016, reclamantul a formulat cerere de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2112 din 16 iunie 2015 a Tribunalului Cluj. Prin sentința civilă nr. 1620 din 17 mai 2016, Tribunalul Cluj a respins cererea formulată de reclamantul A. de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2112 din 16 iunie 2015 pronunțată de aceiași instanță în Dosarul nr. x/117/2015. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A. Prin Decizia civilă nr. 2170 din 18 octombrie 2016 a Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1620 din 17 mai 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 8 februarie 2017 comunicarea motivelor de recurs și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a căii de atac. Raportul a fost întocmit și s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 19-22 dosar. Prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere obiectul litigiului, și faptul că acesta a parcurs două grade de jurisdicție, fond și apel.

La data de 21 aprilie 2017, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere formulat de recurentul A., prin care a reluat criticile formulate în recurs pe fondul cauzei, referitoare la stabilirea punctajului lunar în funcție de care se calculează pensia. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 456 din Titlul II - Căile de atac - C. proc. civ., hotărârile judecătorești pot fi supuse apelului, care este cale ordinară de atac și, în anumite condiții expres prevăzute de textele legale, căilor extraordinare de atac care sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Din actele și lucrările dosarului rezultă că demersul juridic al reclamantului A., a fost inițiat în data de 16 martie 2015, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/117/2015, context în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., conform dispozițiilor art. 24 același act normativ. În speță, fondul cauzei este un litigiu având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare, cu caracter permanent, acord global și venituri brute, realizate potrivit adeverințelor depuse la dosar, emise de SC C. SRL, F., Ribeit. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere, iar dispozițiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta conține dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. În conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ. hotărârile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.

Hotărârea recurată, Decizia civilă nr. 2170 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost pronunțată în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1620/2016, prin care Tribunalul Cluj a respins cererea reclamantului A. de îndreptare și lămurire a unei hotărâri prin care s-a soluționat un litigiu pentru care legea nu deschide calea de atac a recursului. În consecință, față de dispozițiile art. 446 C. proc. civ. raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, decizia atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2170 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.