ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1169/2017
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ.,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data
16 martie 2015 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. Cluj a solicitat
recalcularea pensiei și obligarea pârâtei să emită o nouă
decizie de pensie cu luare în considerare a veniturilor suplimentare.
Învestit cu
soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 2112 din 16 iunie 2015
Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și
fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins
excepția inadmisibilității acțiunii invocată de
pârâtă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de
reclamant, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de
pensionare pentru reclamant cu luare în considerare la stabilirea punctajului
mediu anual și a cuantumului pensiei și a sporurilor reprezentând diferența
de acord menționat în adeverința din 31 martie 2014 emisă de SC
C. SRL Gilău și a sporului în acord global menționat în
adeverințele din 28 mai 2014 respectiv din 1 august 2014 emise de D.
Turda, respectiv SC E. SRL Cluj, începând cu data de 1 septembrie 2014; a
respins, ca neîntemeiate, restul capetelor de cerere.
La data de 22
aprilie 2016, reclamantul a formulat cerere de îndreptare și lămurire
a dispozitivului sentinței civile nr. 2112 din 16 iunie 2015 a
Tribunalului Cluj.
Prin
sentința civilă nr. 1620 din 17 mai 2016, Tribunalul Cluj a respins
cererea formulată de reclamantul A. de îndreptare și lămurire a
dispozitivului sentinței civile nr. 2112 din 16 iunie 2015
pronunțată de aceiași instanță în Dosarul nr. x/117/2015.
Împotriva
acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A.
Prin Decizia civilă
nr. 2170 din 18 octombrie 2016 a Curtea de Apel Cluj, secția I
civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A.
împotriva sentinței civile nr. 1620 din 17 mai 2016 a Tribunalului Cluj, secția
mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui
soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și
Justiție în prezenta cauză.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin
rezoluția din 8 februarie 2017 comunicarea motivelor de recurs și
întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a căii de atac.
Raportul a
fost întocmit și s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile
să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare
aflându-se la filele 19-22 dosar.
Prin raport
s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere
obiectul litigiului, și faptul că acesta a parcurs două grade de
jurisdicție, fond și apel.
La data de 21
aprilie 2017, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere formulat
de recurentul A., prin care a reluat criticile formulate în recurs pe fondul
cauzei, referitoare la stabilirea punctajului lunar în funcție de care se
calculează pensia.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen
pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând
recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil
pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt
hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de
recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit
dispozițiilor art. 456 din Titlul II - Căile de atac - C. proc. civ.,
hotărârile judecătorești pot fi supuse apelului, care este cale
ordinară de atac și, în anumite condiții expres prevăzute
de textele legale, căilor extraordinare de atac care sunt recursul,
contestația în anulare și revizuirea.
Dispozițiile
art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre
judecătorească este supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Din actele
și lucrările dosarului rezultă că demersul juridic al
reclamantului A., a fost inițiat în data de 16 martie 2015, prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/117/2015, context în
care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
conform dispozițiilor art. 24 același act normativ.
În
speță, fondul cauzei este un litigiu având ca obiect recalcularea
drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare, cu caracter
permanent, acord global și venituri brute, realizate potrivit
adeverințelor depuse la dosar, emise de SC C. SRL, F., Ribeit.
Potrivit art.
18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a
fost modificat de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016, hotărârile
pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de
asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Dispozițiile
art. 442 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că erorile sau omisiunile cu
privire la numele, calitatea și susținerile părților sau
cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în
hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere, iar
dispozițiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în
cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta
conține dispoziții contradictorii, părțile pot cere
instanței care a pronunțat hotărârea să
lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile
potrivnice.
În
conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ. hotărârile
pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea
pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de
atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat,
după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea
dispozițiilor contradictorii ori completarea.
Hotărârea
recurată, Decizia civilă nr. 2170 din 18 octombrie 2016 a Curții
de Apel Cluj, secția I civilă, a fost pronunțată în apelul
declarat împotriva sentinței civile nr. 1620/2016, prin care Tribunalul
Cluj a respins cererea reclamantului A. de îndreptare și lămurire a unei
hotărâri prin care s-a soluționat un litigiu pentru care legea nu
deschide calea de atac a recursului.
În
consecință, față de dispozițiile art. 446 C. proc.
civ. raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, decizia atacată
cu recurs în prezenta cauză nu este supusă recursului pe niciuna din
părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C.
proc. civ.
Așa
fiind, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2170 din 18 octombrie
2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.