ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 842/2017
Asupra cauzei de
fața constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 2974/2015,
pronunțată de Tribunalul Cluj,
în Dosarul nr. x/117/2015 a fost admisă
acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A.
împotriva pârâtei B. Cluj și a fost obligată pârâta să
emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luarea în
considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei
a sporului în acord global menționat în adeverința din 28 mai 2012
emisă de SC C. SRL Cluj începând cu data de 01 august 2012.
Prin
Încheierea civilă nr.
x/CC din 03 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr.
x/117/2015,
a
fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței
civile nr. 2974/2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/117/2015,
formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. Cluj.
Împotriva acestei
încheieri, reclamantul A. a formulat apel,
iar prin Decizia nr. 2284/A din 26
octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost
respins, ca nefondat.
Pentru
a hotărî astfel,
s-a
reținut, contrar susținerilor reclamantului, că dispozitivul
sentinței civile nr. 2974 din 02 octombrie 2015 a Tribunalului Cluj,
pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015 este clar sub aspectul
înțelesului, întinderii sau aplicării sale și nu cuprinde
dispoziții potrivnice.
Astfel,
din considerentele acestei sentințe, a rezultat că instanța de
fond a reținut incidența Deciziei nr. 19 din 17 octombrie 2011,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că
formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.
(1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii
nr. 57/1974, vor fi luate In considerare la stabilirea și recalcularea
pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut
și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări
sociale la sistemul public de pensii.
S-a
constatat că, așa cum rezultă din adeverința din 28 mai 2012,
pentru veniturile realizate în acord a fost achitată contribuția de
asigurări sociale conform legislației in vigoare, iar veniturile obținute
în acord au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de
asigurări sociale, impunându-se a fi avute în vedere la calculul pensiei
în vederea respectării principiului contributivității.
În
mod legal instanța de fond a considerat că, dispozitivul
hotărârii judecătorești, astfel cum este explicat prin
considerente este clar, pârâta B. Cluj fiind obligata la emiterea unei noi
decizii de pensionare pentru reclamant cu luarea în considerare a sporului în
acord global menționat în adeverință, această soluție
a instanței fiind determinată de împrejurarea că, sporul a fost
inclus în salariul brut și pentru acesta au fost achitate
contribuțiile de asigurări sociale.
Prin
urmare, nu se impune a se lămuri dispozitivul hotărârii în sensul
dorit de reclamant de a se preciza în mod expres obligația pârâtei de a
emite o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare la stabilirea
elementelor pensiei a veniturilor In acord global menționate în rubrica
"total brut", în condițiile în care tocmai faptul că veniturile
menționate au fost incluse în veniturile brute au determinat soluția
instanței de admitere a acțiunii.
Împotriva
acestei ultime hotărâri,
a
formulat recurs reclamantul A. invocând motivul de recurs prevăzut de art.
488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Învestită
în soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului
asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că
recursul nu este admisibil.
Completul
de filtru CF11, la data de 30 martie 2017, constatând că raportul
Întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților,
pentru ca acestea să
depună
puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)
din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Constatându-se
încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de
judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea
căii de atac.
S-a
fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 mai 2017, în temeiul art.
493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără
citarea părților, dată la care, instanța a reținut
cauza în pronunțare pe excepția de admisibilitate, în raport de
dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.
Analizând,
în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte,
constată că este inadmisibil și urmează, să-l
respingă, pentru armatoarele considerente:
În drept,
potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri
definitive, hotărârile date în apel
,
fără drept de
recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit
art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile
pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de
asigurări sociale, nu sunt supuse recursului
Din
interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile
curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale (așa
cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală constituie o încălcare a principiului
legalității, precum și al principiului constituțional al
egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or,
normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești
și soluționarea cererilor în Urnitele competenței atribuite prin
lege sunt de ordine publică corespunzător principiului stabilit prin art.
126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind
sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești
pronunțate cu nesocotirea lor.
Prin
urmare, rață de cele arătate, Decizia civilă nr. 2284/A din
data de 26 octombrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apei
Cluj, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a
recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, m temeiul
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2284/A
din data de 26 octombrie 2016, pronunțata de către Curtea de Apel
Cluj, secția I civilă.
Fără
nici o cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 mai 2017.