ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1552/2017

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, așa cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Teritoriaiă de Pensii Cluj și Comisia Centrală de Contestații, solicitând obligarea primei pârâte la plata diferenței de indemnizație de merit dintre suma de 2.

020 RON și salariul mediu brut realizat la nivelul anului 2014, respectiv 2015 cu începere de Ia data de 1 ianuarie 2015 până la data de 31 decembrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 341/2004, iar prin completarea la acțiune reclamantul a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr. 341/2004.

Prin sentința civilă nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2015, acțiunea a fost respinsă.

La data de 7 iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care s-a solicitat desființarea hotărârii nr. 15.653 din 30 mai 2016 emisă de Casa Națională de Pensii Publice și respingerea deciziilor nr. 250.260 din 26 martie 2015 și nr. 301.874 din 25 noiembrie 2015, emise de Casa Județeană de Pensii Cluj, cu consecința modificării deciziei de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/117/2016, acțiunea a fost respinsă.

Împotriva ambelor sentințe reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/117/2016, s-a dispus conexarea Dosarului nr. y/117/2015 la Dosarul nr. z/117/2015.

Prin decizia nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. z/117/2015 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2424 din 8 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. z/117/2015, precum și împotriva sentinței civile nr. 2715 din 3 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2016 de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care au fost menținute,

La data de 28 februarie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 148/A din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a repins recursul, ca inadmisibil.

Împotriva acestei ultime decizii, la data de 27 iulie 2017, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., iar la data de 09 octombrie 2017 revizuentul a înțeles să își completeze cererea și cu dispozițiile prevăzute la pct. 5 al aceluiași art. din Cod, solicitând, totodată, și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, se reține că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare reglementează procedura prin care poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din aceste acte normative, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se stipulează faptul că instanța poate respinge cererea de sesizare dacă excepția este contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3).

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și ale art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă prin raportare ia dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind întrunită cerința legală a existenței legăturii între norma de drept vizată prin excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în revizuire.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate o are în prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există legătură între soluția ce s-ar putea da în cadrul litigiului în această fază procesuală și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională, având în vedere că instanța supremă este învestită cu soluționarea unei revizuiri formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Prin decizia civilă nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în complet de filtru, s-a repins recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de către reclamant.

Înalta Curte reține faptul că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, împotriva deciziei nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 509 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 și art. 14 din O.U.G. nr. 103/2013.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 866 din data de 19 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/117/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.